Bosnia și Herțegovina vs Republica Moldova: Corupție, injustiție și impunitate

Cunoașteți un asemenea stat, care are vreo 3,5 milioane de locuitori, se învecinează cu Uniunea Europeană, care a ieșit cu răni adânci după războiul privind integritatea teritorială din 1992 și care după mai bine de un sfert de secol continuă să fie un stat în tranziție, sărac și plin de șomeri? Un stat măcinat de dezbinarea indusă de politicieni, unde corupția controlează toate puterile, iar impunitatea e lege pentru demnitarii prinși cu mâinile în caznaua țării? Cunoașteți un stat în care funcționarii corupți reușesc să fugă în străinătate, beneficiind de cetățenii multiple, și nu mai revin ca să fie deferiți justiției?

Credeți că e despre Republica Moldova? Da. Dar nu numai. Este și despre Bosnia și Herțegovina. Iar o călătorie în inima Balcanilor ne ajută să analizăm la rece, dintr-o parte, problemele similare ale unui stat diferit, pentru ca, într-un final, să înțelegem cum cele două țări situate la hotare diferite ale Uniunii Europene, care și-au asumat dezideratul de integrare europeană, se descurcă la capitolul justiție, corupție și  transparența banilor publici.

Și încă ceva. Am ales să vorbim despre Republica Moldova și Bosnia și Herțegovina și pentru că există capitole asemănătoare în drumul acestora spre emanciparea națională. Situat la intersecția unor căi comerciale importante, teritoriul pe care astăzi se află Republica Moldova a devenit de-a lungul istoriei pradă a intereselor marilor puteri, la fel ca Bosnia și Herțegovina de altfel. Ambele țări au trecut prin experiența anexării la marile imperii, ocupării și transformării pentru mai mult de jumătate de veac în republici socialiste: Bosnia și Herțegovina a fost parte a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, iar Republica Moldova – a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. La începutul anilor 90, când și-au declarat independența, ambele țări au trecut prin conflicte militare interne, iar până astăzi mai sunt în căutarea identității naționale. Un alt reper important în calea dezvoltării acestor țări este și aspirația de a deveni parte a Uniunii Europene. Dacă Republica Moldova a semnat în 2014 un acord de asociere cu UE, Bosnia și Herțegovina a obținut acest acord încă în 2008, iar în 2016 a solicitat oficial aderarea la UE.

Înainte de a porni la drum spre Bosnia și Herțegovina, să fixăm câteva puncte de reper: o țară multietnică și descentralizată din sud-estul Europei, condusă de trei președinți reprezentând fiecare un grup etnic, cu sistem de guvernare considerat drept unul dintre cele mai complicate din lume, cu birocrație excesivă, justiție politizată și corupție endemică. Cu toate acestea, în clasamentele internaționale, BiH se situează cu aproape 30 de poziții mai sus decât Republica Moldova.

• 

• 

• 

Cu o populație de numai 3,5 milioane de oameni, la fel ca a Republicii Moldova de altfel, Bosnia și Herțegovina este împărțită teritorial, din 1995, în funcţie de liniile etnice de demarcaţie și este reprezentată la nivel politic și administrativ, de asemenea, pe criterii etnice. 

Respectiv, statul este format din 3 părți: două entități cu parlamente și guverne proprii, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, și districtul Brčko, o unitate administrativă autonomă și neutră, aflată direct sub autoritatea statului. Dacă Republica Srpska este reprezentantă în mare parte de populație sârbă, atunci Federația, locuită de bosniaci și croați, este împărțită în zece cantoane: șase revin bosniacilor, iar patru – croaților.

La nivel central, există un Consiliu de miniștri, un Parlament cu două camere și o Preşedinţie colectivă şi rotativă, alcătuită din trei membri, fiecare aparţinând unuia din cele trei popoare constitutive (bosniaci, sârbi şi croaţi), aleşi pentru un mandat de 4 ani, care asigură prin rotaţie Preşedinţia în exerciţiu, pe câte o perioadă de 8 luni.

Într-un astfel de sistem descentralizat și birocratizat, în care politicul contribuie la divizarea cetățenilor este, spun interlocutorii noștri din Bosnia și Herțegovina, foarte ușor de condus și dezvoltat afaceri obscure.

„Eu nu cred că sistemul în Bosnia și Herțegovina este atât de complicat. Adică este, dar sistemul cărei țări nu este complicat?”, explică analista politică Ivana Marić, o voce critică la adresa guvernării, pe care am abordată la Sarajevo. 

Aceasta spune că, de fapt, originea tuturor problemelor în stat este corupția și politicienii cu probleme de integritate, nu sistemul.

„Ei (politicienii) au făcut ca oamenii să se urască între ei mai mult decât aceștia se urau unul pe altul direct după război, după ce ei s-au împușcat unul pe altul. Noi ne urâm acum mai mult decât cu 20 de ani în urmă, deoarece ei (politicienii) chiar ne-au otrăvit. Ei creează această atmosferă de frică, de ură și restul, deoarece acesta este modul în care, cel mai ușor mod pentru ei de a câștiga alegerile. Și este un sigur lucru de care ei sunt interesați, să obțină posibilitatea prin care ar fura mai mulțiI bani”, punctează Ivana Marić.

De cealaltă parte, Republica Moldova este o republică parlamentară, cu un singur președinte, un singur Parlament și un Guvern central, dar nu cu mai puțină birocrație și mai puține probleme. Țara are 400 de kilometri de hotar necontrolat și o comunitate cu statut de autonomie pe teritoriul său.

• 

Cu puține resurse de energie naturală, dependentă de gazul rusesc, cu economie bazată în mare parte pe agricultură și remitențele moldovenilor care lucrează în Europa, Rusia și alte țări ale fostei URSS, Republica Moldova și-a căpătat statutul de cel mai sărac stat din Europa și unul dintre cele mai corupte. Or, Republica Moldova a devenit obiect de studiu atunci când din sistemul bancar al țării a fost furat un miliard de USD, adică 12% din PIB. La cinci ani de atunci, ancheta încă nu are o finalitate și niciun ban nu a fost recuperat.

• 

De fapt, corupția din Moldova a trecut prin mai multe etape în ultimul deceniu, de la a fi omniprezentă, la „politizarea” luptei împotriva corupției prin eliminarea rivalilor politici și a concurenților de afaceri și, în final, la capturarea statului. Acest proces de captare a statului a fost alimentat de vânzarea voturilor parlamentare în legislatura precedentă, înflorirea clientelismului, paralizia sistemului judiciar din cauza nepotismului și limitarea accesului la informații a presei.

Pentru a înțelege mai bine starea de lucruri în Bosnia și Herțegovina, dar și a constata unde se află Republica Moldova la acest capitol, este suficient să identificăm pozițiile pe care se situează cele două țări în topurile internaționale privind perceperea corupției, transparența instituțiilor de stat și independența justiției.

Tabloul statistic pentru anul 2019 în privința celor două țări s-ar putea schimba și nu neapărat spre bine.

Se întâmplă, doarece timp de mai bine un an de la alegerile generale din octombrie 2018, în Bosnia și Herțegovina nu a existat un Consiliu de miniștri funcțional, pentru că cei trei președinți, Milorad Dodik, Sefik Dzaferovic și Zeljko Komsic, respectiv partidele pe care le reprezintă nu reușeau să ajungă la un numitor comun. Principalul punct în negocierile pentru formarea unui nou guvern bosniac a vizat poziția celor trei actori față de aderarea la NATO. În timp ce liderii politici ai comunităților bosniace și croate susțineau o eventuală aderare, membrul sârb al președinției tripartite a Bosniei, Milorad Dodik, se declara împotrivă și insista pe organizarea unui referendum. Abia la 19 noiembrie 2019, cei trei au ajuns la consens.

• 

• 

• 

Dacă Bosnia și Herțegovina încă nu are de mai bine de un an un Executiv, politicienii din Republica Moldova au reușit în ultima jumătate de an să declare Republica Moldova stat capturat și să dea jos de la putere partidul care a condus țara în ultimii patru ani, să instaleze un alt guvern, pro-european și integru, dar să-l dea jos la scurt timp din cauza unor neînțelegeri privind numirea procurorului general al țării.

În timp ce în birourile de sus de fac negocieri și compromisuri politice, oamenii de rând sunt nevoiți să lupte de unii singuri împotriva problemelor sociale, corupției, justiției selective și șomajului.

• 

Oriunde sunt bani și bunuri, acolo e corupția mare 

Leila Bičakčić, directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice din Bosnia și Herțegovina, face o incursiune referitor la ceea ce înseamnă corupție în inima balcanilor din punct de vedere al presei de investigație, care deconspiră corupția la toate nivelurile.

„Când este vorba despre corupție, în Bosnia și Herțegovina, nu există segment care să nu fie afectat de acest fenomen. Despre corupție vorbim când înscrii copilul la școală, când mergi la școală, când te oprește poliția pe stradă. În fiecare moment, ești expus unei forme de corupție. Din păcate, caracteristic Bosniei și Herțegovinei sau țărilor fostei Iugoslavii, care sunt în tranziție, este că corupția ajunge la cote foarte joase. Cred că și celelalte țări vestice au tangențe cu corupția, dar este vorba despre un nivel înalt de corupție, care nu afectează atât de mult viața oamenilor de rând. Aici, afectează mult viața societății, ceea ce creează oamenilor sentimentul că nu pot să lupte împotriva corupției, că orice ar face, puterea lor nu ar fi de ajuns și că singurul lucru care îi mai rămâne cetățeanului de rând este să accepte comportamentul coruptiv. Tocmai acesta este motivul care ne simțim înlănțuiți.

În majoritatea rapoartelor internaționale, Bosnia și Herțegovina este o țară capturată, în care guvernează mafia politică, pentru că reprezentanții puterii sunt subordonați partidelor politice, care controlează viața în Bosnia și Herțegovina, cursul banilor îndeosebi banii publici, controlează angajările, pentru că cea mai mare parte a populației lucrează în administrația publică, controlează contractele de stat și achizițiile publice, deci controlează viața cetățenilor din Bosnia și Herțegovina și cetățenii nu mai înțeleg care este puterea lor democratică într-un astfel de sistem și ce ar putea să-i ajute pentru a scăpa de acest sistem capturat”.

Într-un astfel de sistem lucrează și jurnaliștii din Bosnia și Herțegovina. Ei nu sunt feriți prin niciun mod de problemele pe care le înfruntă restul cetățenilor. Acest sistem dictează și temele pe care le abordează presa de investigație: problemele de integritate ale politicienilor, averile ascunse ale demnitarilor, drumul banilor publici.

Problemele sunt peste tot aceleași, iar Republica Moldova nu este o excepție. În ambele țări, spre exemplu, cei mai mulți bani se găsesc în sfera achizițiilor publice și, pe bună dreptate, punctează Leila Bičakčić, este unul dintre cele mai profitabile moduri ale guvernanților de a absorbi banii publici din buget. Dacă în Bosnia și Herțegovina cele mai mari contracte cu statul vizează investițiile în infrastructură și construcția autostrăzilor, în Republica Moldova grosul banilor se referă la contractarea serviciilor de construcție, inclusiv a drumurilor, și achiziționarea produselor farmaceutice și a echipamentelor medicale.

Un exemplu elocvent, care denotă cum circulă mita și cum afectează la propriu viața cetățenilor, este o investigație din martie 2018 a Centrului de Investigații Jurnalistice din Sarajevo. Jurnaliștii constată că cel puțin șapte firme din Bosnia și Herțegovina au donat echipamente medicale spitalelor, iar ulterior au semnat cu acestea contracte de milioane de mărci pentru furnizarea de consumabile și pentru asigurarea mentenanței. Cadourile, de fapt, constituiau „biletul” pentru asigurarea unor contracte în valoare mult mai mare decât echipamentele oferite inițial drept donații.

• 

Timp de opt ani, firmele au donat echipamente de laborator în valoare de 1,1 milioane de euro pentru șapte spitale, iar ulterior s-au ales cu contracte pentru livrarea de produse chimice și alte consumabile în valoare de peste 7,5 milioane de euro, fără să fie nevoie să concureze pentru ele.

Deși oficialii Agenției pentru Achiziții Publice din Bosnia și Herțegovina au declarat că procedurile de licitație bazate pe bază cadouri nu sunt conforme legii, prevederile acesteia sunt vagi și de cele mai multe ori nu sunt aplicate.

• 

Și în Moldova funcționează astfel de afaceri pe bani publici. În 2018, Guvernul a transformat în proiect la nivel național campania „O nouă viață” a fundației gestionate de liderul partidului aflat atunci la guvernare. Proiectul presupune oferirea, la naștere, a cutiilor cu produse de primă necesitate pentru nou-născuți. În realitate, Guvernul a preluat nu doar proiectul, ci și o parte din firmele partidului, acestea fiind alimentate deja din bani publici. În iunie 2019, odată cu schimbarea guvernului, proiectul, pentru care în anul curent erau preconizate 3,5 milioane de euro, a fost sistat. În noiembrie însă, Guvernul pro-european a fost demis prin moțiune de cenzură, iar noul prim-ministru a declarat că va relua proiectul.

Recent, în Republica Moldova a fost scoasă de sub tipar „Cartea neagră a risipei banilor publici”. Cartea cuprinde o serie de investigații jurnalistice care demonstrează cum sunt compromise investițiile străine și cum sunt furate sute de mii de dolari din bugetul de stat în domeniul justiției, educației, infrastructurii.

Una dintre investigații, spre exemplu, arată cum o companie gestionată de un grup de afaceriști judecați pentru fraudarea unor licitații și prejudicierea statului cu zeci de milioane de lei, a reușit să semneze, de pe banca acuzaților, un contract de trei milioane de dolari pentru a reconstrui un punct de trece a frontierei cu Ucraina. Jurnaliștii au stabilit că, companiilor participante la licitații nu le-a fost solicitat cazierul judiciar, iar lucrările de construcție desfășurate de companie nu au fost calitative, primele probleme fiind identificate la mai puțin de un an de la darea în exploatare a punctului de trecere a frontierei.

Evident, toate aceste scheme funcționează prin implicarea și cu acordul politicienilor cu probleme de integritate care guvernează aceste două țări sărace. Acest lucru explică luxul pe care și-l permit, deși, oficial, ridică salarii modeste în funcțiile pe care le dețin. Acest lucru explică și de ce cele două țări au legi foarte bune privind transparența banilor publici și strategii anticorupție care arată frumos pe hârtie, dar care nu funcționează la modul practic. Înlănțuiți cum se simt, până la urmă doar cetățenii pot schimba starea de lucruri, or ei pot să taxeze ilegalitățile prin intoleranța corupției de la cele mai joase nivele, prin implicare civică și prin participarea la vot.

„Politicienii au oamenii lor în sistemul judecătoresc”

Un alt punct de tangență dintre Republica Moldova și Bosnia și Herțegovina este starea de lucruri în sistemul judiciar. În ambele țări, acesta poate fi descris prin „justiție selectivă”, „justiție politizată” și „magistrați corupți”.

„Justiția, ca și toate celelalte aspecte ale societății, nu este independentă”, subliniază Leila Bičakčić, directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice. Iar analista Ivana Marić vorbește despre o rețea bine pusă la punct, formată dintre exponenții politici și judecători.

„Ei (politicienii) sunt protejați, ei au judecători pe care îi controlează. Cunoaștem pentru cine „joacă” fiecare șef al unei instituții judecătorești”, susține Ivana Marić.

Acest lucru explică de ce niciun demnitar de la șefia statului, fie președinție, Consiliul miniștrilor sau Parlament, nu este anchetat sau judecat pentru fapte de corupție.

„Noi nu avem niciun politician cheie care să fie acuzat de corupție sau de orice altceva, deoarece de fiecare dată dovezile cheie se pierd în instanță sau martorii își schimbă opinia, declarațiile. Ei, politicienii, influențează asta. Și vreau să spun că nu este vorba doar despre declarațiile unuii singur martor. Avem un caz când este vorba de peste 80 de martori care și-au schimbat depozițiile. Deci, nu este o coincidență, este într-adevăr ceva planificat și se știe cine este în spatele la tot ce se întâmplă. Prin urmare, este, într-adevăr, imposibil să-i judeci, deoarece ei își au conexiunile lor și sunt cu adevărat implicați în fiecare parte a acestui stat. De asta este dificil să lupți împotriva lor”, susține Ivana Marić.

Mai mult, cei care au o poziție critică se pot alege cu dosare penale fabricate.

Își permit acest lucru, deoarece în 20 de ani după război, în timp ce populația țării a scăzut considerabil din cauza lipsei locurilor de muncă și a salariilor mici, un grup de restrâns de politicieni și-a crescut averile până la milioane de euro.

„Tu doar trebuie să vezi casele lor, ce proprietăți au membrii familiei partidului, ei au unchi la pensie (și așa mai departe) cu milioane și mai sunt și copiii. Copiii lor mereu sunt cei inteligenți, cei care obțin cele mai bune joburi și așa mai departe. Acum ei sunt speriați că ei vor pierde toate acestea. Astfel pentru ei opoziția nu este o opțiune. Adică pentru ei nu este doar opoziție, pentru ei este ori guvernare ori pușcărie. Din această cauză ei pot da orice pentru a se menține, pentru a câștiga alegerile”, precizează analista Ivana Marić, care spune că politicienii recurg la cumpărarea voturilor. 

• 

• 

Directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice spune că politicul controlează cu succes și Înaltul Consiliu al Judecătorilor și Procurorilor din Bosnia și Herțegovina, organul de autoadministrare a sistemului judiciar, care decide accederea procurorilor și judecătorilor în profesie, promovarea în funcții, sancționarea sau demiterea acestora. 

Recent, numele celui mai înalt oficial judecătoresc din Bosnia și Herțegovina, președintele Înaltului Consiliu al Judecătorilor și Procurorilor (ÎCJP), Milan Tegeltija, a fost implicat într-un scandal de corupție. Acesta a fost filmat pe ascuns în timpul discuțiilor cu un om de afaceri, care afirmă că prin intermediul unui mijlocitor urma să transmită oficialului mită pentru a-i fi rezolvate problemele cu legea. 

Milan Tegeltija a negat că ar fi fost vorba despre negocierea unei mite și a declarat că este vorba despre o încercare de discreditare a imaginii sale. Episodul însă a scos în stradă sute de cetățeni, care au cerut demisia președintelui ÎCJP.

„Acel Consiliu (ÎCJP) este format din profesori de drept, avocați, judecători și ei ar trebui să fie independenți. Așa că noi, formal, nu avem numirea în funcție ca fiind politică, dar, cumva, politicul este infiltrat de undeva din rădăcini”, precizează Leila Bičakčić.

Respectiv, oficial, actorii din sistemul de justiție nu sunt membri de partid, dar relația acestora cu anumiți politicieni sau cu anumite partide se reflectă în deciziile pe care le adoptă magistrații și prin procesele care se întâmplă în interiorul sistemului.

Între timp, reforma sistemului judiciar, care durează mai mult de 20 de ani și care, printre altele, este și o obligație asumată de guvernare prin cererea de aderare la Uniunea Europeană, bate pasul pe loc. 

Explicația o are Leila Bičakčić: „Din momentul în care puterea locală a preluat controlul asupra procesului s-a ajuns la prăbușirea continuă, care durează până în ziua de astăzi, unde robia și presiunea politică asupra justiției este foarte prezentă și, în momentul de față, foarte vizibilă”.

Nici în Republica Moldova reforma justiției, în care au fost investite milioane de euro, nu a eliminat influența politicului din sistem.

Între 2013-2017, spre exemplu, din bugetul de stat au fost consumate peste 35 de milioane de euro pentru a crea un sistem de justiție „fără corupție, independent, profesionist și imparțial”, doar că într-un final, reforma a lăsat în urmă doar clădiri renovate, dosare penale și licitații publice câștigate de firme „de-ale casei”, un sistem de justiție controlabil și influențat politic.

„Marea problemă e calitatea actului de justiție. Nu s-a ajuns la aspectele de calitate, dar nu s-a ajuns din cauza calității oamenilor din sistem. Salariile au fost mărite, au fost schimbate reguli de accedere în funcții, dar, de fapt, regulile au fost ocolite, ele nefiind respectate. Strategia a adus bani, îmbunătățiri tehnice, dar ea nu a schimbat oamenii, pentru că cei care au implementat reforma au rămas aceiași. Reforma nu a reușit și pentru că a coincis cu instabilitatea politică. O reformă depinde mult de calitatea clasei politice”, susține experta Nadejda Hriptievschi, directoare de program în cadrul Centrului de Resurse Juridice din Moldova.

În prezent, justiția din Republica Moldova se află în blocaj. Se întâmplă după ce un grup de judecători au organizat Adunarea Generală Extraordinară a Judecătorilor și au demis componențat actualului Consiliu Superior al Magistraturii, organul de autoadministrare judecătorească, invocând că acesta ar fi satisfăcut interesele fostului partid de la guvernare și ar fi contribuit la „capturarea țării” de către fostul lider al Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc. Membrii Consiliului nu recunosc deciziile Adunării și se judecă în instanță pentru păstrarea funcțiilor.

Blocajul a împărțit sistemul în două tabere și a generat noi polemici în spațiul public, astfel încât adevăratele problemele ale justiției să fie trecute pe planul doi. 

„Toate Guvernele care s-au perindat la putere au încercat, sub diferite forme, să ia sub control sistemul judecătoresc și procuratura, invocând că sunt probleme de corupție, de control din partea politicienilor oponenți, ilegalități. Ei consideră că, anume prin implicarea lor, lucrurile se pot schimba în bine. Absolut greșit. De o justiție reformată le este frică celor care neglijează legea, care sunt corupți, care activează ilegal și folosesc în activitățile lor procurorii și judecătorii corupți și vulnerabili”, susține judecătoarea Viorica Puică, o voce critică din sistem.

În ultimii ani, în Republica Moldova au devenit tot mai dese știrile privind reținerea și punerea sub acuzații de corupție a judecătorilor sau procurorilor. În majoritatea cazurilor, dosarele penale au fost folosite drept instrumente de presiune asupra magistraților. Între iunie-noiembrie curent, odată cu accederea la putere a Guvernului Sandu, au fost deschise mai multe anchete pentru îmbogățire ilicită pe numele unor magistrați importanți din sistem. Soarta acestora urmează a fi urmărită odată cu instalarea unui nou Guvern, cu suportul fostului partid de guvernământ.

Justiția care „învie” morții

O anchetă recentă a jurnalistului de investigație Azhar Kalamujić demască o schemă care denotă în interesele cui funcționează justiția din Bosnia și Herțegovina.

Ancheta „Judecătorul Fazlagić a dezmoștenit victimele holocaustului” arată cum casele, apartamentele și birourile evreilor din Sarajevo, care au decedat în timpul Holocaustului, au ajuns la noi proprietari prin hotărârile ilegale ale judecătoarei Curții Municipale din Sarajevo Lejla Fazlagić, care, de asemenea, s-a ales cu două proprietăți principale din centrul capitalei Bosniei și Herțegovina.

Schema pe care o scoate în lumină jurnalistul Azhar Kalamujić este anchetată de procurori încă în 2016, fără a exista vreo finalitate pe dosar. Potrivit procurorilor, magistrata ar fi legalizat transferul a 19 proprietăți în valoare de peste patru milioane de euro și ar a fost ajutată de judecători, avocați, notari, oficiali ai instanței și municipali, iar grupul infracțional organizat ar fi fost condus de Alija Delimustafic, fostul ministru de Interne al Republicii Bosnia și Herțegovina. Fostul ministru, care nu recunoaște acuzațiile, a stat trei ani în arest preventiv, iar în august curent a fost eliberat pe cauțiune.

Ani de zile, judecătoarea Lejla Fazlagić a făcut justiție atât morților, cât și celor vii. În sala ei de judecată au avut loc de-a lungul anilor litigii false privind proprietățile, în care atât inculpații, cât și reclamanții au fost uneori persoane de pe lumea cealaltă. Indiferent de circumstanțe, rezultatul litigiilor era întotdeauna același – la sfârșitul procesului, moșia defunctului devenea proprietatea judecătorului Fazlagić, a rudelor sau a cunoscuților.

Între 2011 și 2016, Fazlagić a dezmoștenit zeci de proprietari de bunuri imobiliare în Sarajevo, care și-au cedat fără pretenții casele, apartamentele, birourile și alte imobile.

Cel mai des, ținta era imobilele abandonate al evreilor din Sarajevo uciși în al Doilea Război Mondial și cele ale altor cetățeni din Sarajevo decedați, precum și bunurile unor companii.

„Eu am căutat oameni morți. Am fost mult timp în arhivele comunității evreiești. Ei au arborele genealogic fără de care nu aș fi reușit să ajung la niciun fel de informație. Asta a durat mult timp. Chiar am vizitat cimitirul evreiesc aici, în Sarajevo, apoi am căutat arhivele din război ale evreilor omorâți în lagărele din Croația. Apoi investigația a fost în mai multe rânduri, din mai multe izvoare am căutat informații legate de infracțiuni. Am investigat judecătoarea. Pe de altă parte, cine sunt acei oameni a căror bunuri imobiliare au fost furate sau înstrăinate? Am aflat că informațiile ajungeau la judecătoare de la o angajată a Primăriei Sarajevo. Ea dădea informații despre unde se găsesc casele părăsite, după care judecătoarea fabrica cazuri fictive. Avea ajutor din interiorul tribunalului. Apoi acești oameni morți veneau, semnau acceptul ca acea casă să poată fi înscrisă pe numele altcuiva”, povestește jurnalistul Azhar Kalamujić, care, până la urmă, a reușit să găsească doi moștenitori ai unor imobile.

„Ea falsifica acele contracte, documente, la o mașină de scris veche, astfel încât să pară că sunt scrise în anii ‘50”, susține jurnalistul. 

După investigația deschisă în 2016 de procurori, Fazlagić și-a dat demisia și a fugit în Croația, țară a cărei cetățenie o deține și care nu-și extrădează cetățenii. 

Jurnalistul de investigație Azhar Kalamujić a găsit judecătoarea. Aceasta a declarat că n-a făcut parte din niciun grup organizat și că ar fi fost înscenat.

• 

Presa de investigație, mai eficientă decât toate instituțiile statului

Impact, după scoaterea la iveală a tuturor acestor ilegalități la nivel înalt, susțin jurnaliștii, există, doar că nu pe măsura așteptărilor.

„Glasul nostru are efect, dar nici pe de aproape îndeajuns sau nu este la nivelul la care noi considerăm că este mulțumitor. Acele eforturi ale noastre care ar trebui să aducă schimbări la nivelul politic, din păcate, se realizează cel mai greu. Acolo cel mai puțin avem efect. Deci, vorbim de lucruri procedurale. Acolo unde arătăm că undeva, procedural, se poate schimba ceva, înăuntrul instituției, la nivel administrativ, se întâmplă schimbări, dar lipsește acea parte politică, hotărârea politică, care ar trebui să fie un echilibru. De fapt, atunci când se observă problema, ea trebuie să se rezolve și la nivel politic”, explică Leila Bičakčić, directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice din Bosnia și Herțegovina.

Aceasta amintește de o istorie când prin presiune publică, după o anchetă realizată cu trei ani înainte, partidul de la guvernare a schimbat premierul. Potrivit acesteia însă, persoana a fost schimbată nu atât pentru că asupra ei planau acuzații, dar pentru că partidul a considerat la acel moment că personajul acuzat este un politician expirat care nu le mai servește la nimic.

De altfel, presa din Republica Moldova pe bune a reușit să dea jos un guvern.

• 

Se întâmpla în 2015, după o anchetă a Ziarului de Gardă, publicată la scurt timp după învestirea Guvernului condus de Chiril Gaburici. Jurnaliștii au scos la iveală mai multe detalii necunoscute din CV-ul acestuia, inclusiv că nu a susținut examenul de Bacalaureat și nici obținut o diplomă de studii medii, respectiv nu este clar cum a fost înmatriculat la studii superioare. 

Scandalul studiilor s-a transformat la scurt timp într-un dosar penal, deschis pentru bănuiala rezonabilă că Gaburici ar deține o diplomă falsă de 11 clase.

Pe 12 iunie 2015, la o zi după ce a fost audiat de procurori în dosarul penal privind studiile sale şi la trei luni şi jumătate de la apariţia în Ziarul de Gardă a anchetei privind CV-ul „necenzurat”, Chiril Gaburici și-a dat demisia. Dosarul a fost însă clasat la scurt timp, pe motivul expirării termenului de prescripţie pentru tragere la răspundere penală. În 2018, Gaburici a revenit în Guvern drept ministru, dar a refuzat de fiecare dată să răspundă la întrebări privind studiile sale.

Lupta împotriva corupției este continuă, susțin interlocutorii noștri din Sarajevo. Doar că în ea sunt antrenați însă prea puțini jucători. Este vorba despre un anumit număr de organizații neguvernamentale care monitorizează comportamentul coruptiv, echipe de jurnaliști de investigație și mici grupuri din societate și din cadrul politicii care prin modul de a acționa arată cum corupția prăbușește sistemul democratic.

Agenția pentru Prevenirea Corupției și Coordonarea Luptei împotriva Corupției, care este principala instituție anticorupție din Bosnia și Herțegovina, nu-și face munca. Șefia Agenției menită să investigheze corupția la nivel înalt, să pregătească terenul spre tribunal, este numită în funcție de către Parlament.

„Activitatea Agenției este permanent sub controlul Uniunii Europene pentru că este o instituție care trebuie să existe în contextul aderării la UE. Dar dacă vorbim despre putere și competențe extinse, ea nu le deține. Este încă una dintre instituțiile sistemului”, explică directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice.

Plus la toate, un scut de apărare a politicienilor cu probleme de integritate este imunitatea, pe care în Bosnia și Herțegovina o dețin atât deputații, cât și miniștrii, adică, practic, întreg sistemul politic. Pe de altă parte, termenul de imunitate nu este clar definit de lege și oferă un larg spectru de interpretare.

„Imunitatea nu poate apăra pe nimeni de infracțiune. Din păcate, la noi imunitatea se folosește ca interdicție a oricărui tip de investigație și prin asta se face diferența față de alte țări dezvoltate unde dacă cineva care are o funcție publică și face ceva ce este în conflict cu legea nu este de ajuns ca prin ordin juridic să fie demis, ci trebuie să fie și pedepsit penal. Există și presiunea publică care nu va permite ca o astfel de persoană să activeze mai departe. La noi toate astea nu se întâmplă. Din păcate, noi avem trei mari partide naționale care, practic, sunt reprezentante a trei popoare și ele sunt cele care în acest moment blochează orice proces, ele sunt cele care au în spate întreg sistemul”, afirmă Leila Bičakčić.

Ca să se schimbe starea de lucruri, consideră analista politică Ivana Marić, este necesară o justiție independentă și schimbarea totală a clasei politice. Opoziția politică actuală din Bosnia și Herțegovina, potrivit analistei, nu oferă prea multe speranțe, deoarece ea este „un pic mai bună”, dar nu „cu mult mai bună”. În această situație, unica speranță sunt cei 45% din cetățenii cu drept de vot care nu participă la alegeri.

„Și așa este de, nici nu știu, 20 de ani, și ei sunt unica noastră speranță, că vor merge la alegeri dacă noi vom avea candidați buni. Dar noi nu îi avem”, punctează analista Ivana Marić.

Drept concluzie, putem constata că greul cel mare este pus pe umerii presei de investigație.

„Noi suntem, de fapt, niște mineri: săpăm prin documente, căutăm anomalii, obținem informații care sunt ascunse de public”, conchide jurnalista Renata Radić-Dragić, care arată sute de mape cu răspunsuri la solicitări privind informații de interes public, pe care trebuie să le scrie permanent și să le aștepte foarte mult timp, uneori și mai multe luni la rând.

Unele schimbări spre bine, totuși, există, punctează interlocutorii noștri din Bosnia și Herțegovina. 

Ivana Marić susține că, spre exemplu, după schimbarea puterii în cantonul Sarajevo, odată cu alegerile de anul trecut, și instalarea unui nou Guvern care este unul mai transparent și dispus să răspundă la orice întrebare, cetățenii au înțeles cum arată în normalitate o guvernare.

„Și acum SDA (Partidul Acțiunii Democratice, cel mai mare partid din Bosnia și Herțegovina) încearcă prin orice metodă să scape de acest guvern, deoarece noi ne obișnuim cu un guvern normal unde putem întreba miniștrii și sugera ceva, putem să ne informăm în totalitate despre bani, deci într-adevăr transparent”, afirmă analista Ivana Marić.

Și Republica Moldova a cunoscut pentru o scurtă perioadă experiența unei altfel de guvernări. Guvernul Sandu, format din liderii și reprezentanții a principalelor partide de opoziție din Republica Moldova din ultimii ani, a acces la putere în iunie 2019 prin alianță cu partidul președintelui țării, de orientare pro-rusă. Alianța a avut drept scop înlăturarea de la putere a Partidului Democrat din Moldova, care a guvernat în ultimii patru ani țara, condus de oligarhul Vladimir Plahotniuc.

Într-o perioadă relativ scurtă, Guvernul a reușit să restabilească încrederea partenerilor externi ai țării și să deblocheze asistența financiară din partea Uniunii Europene.

La mijlocul lunii noiembrie, Guvernul Sandu a fost demis în Parlament prin moțiune de cenzură, iar puterea a fost preluată de partidului președintelui țării, Igor Dodon, cel care, de facto, ia toate deciziile în stat, prin intermediul prim-ministrului și președintelui Parlamentului.

În pofida tuturor problemelor care „înlănțuie” cetățenii și stagnează dezvoltarea pe cale democratică a celor două țări, peisajul de la aceste hotare diferite ale Uniunii Europene poate să se schimbe. Cei care au această putere sunt oamenii de rând. Au demonstrat-o prin proteste în masă, dar și prin acțiuni separate. Au demonstrat-o în Bosnia și Herțegovina, unde s-a scandat împotriva „statului capturat”, au demonstrat-o în Republica Moldova unde s-au luptat pentru schimbarea puterii. Au demonstrat-o prin crearea și dezvoltarea unor organizații de monitorizarea corupției și a stării democrației, prin existența unor grupuri puternice de reporteri de investigație. Dar este nevoie de ceva mai mult, de consolidarea întregii societăți, pentru a-și revendica dreptul de a trăi într-un stat în care în capul mesei este legea.