[sondaj] Vom avea o lege a lustrației?
Legea Lustraţiei, din nou în atenţia publică, după ce un grup de tineri, adepţi ai Platformei Civice „Acţiunea-2012”, au pichetat, zilele trecute, la Chişinău, sediul Serviciului de Informaţii şi Securitate. Protestatarii au acuzat SIS-ul de parţialitate politică şi au cerut reformarea instituţiei, adoptarea Legii Lustraţiei şi deconspirarea dosarelor kgb.
Legea Lustraţiei: cea mai temută lege. De ce? Până când?
Anatol Petrencu, istoric
Despre această lege se discută de când suntem independenţi. Jocuri, de ochii lumii, s-au făcut în Parlament cu mai multe ocazii, dar la modul serios nimeni nu a dorit să abordeze acest subiect, pentru că s-au temut. O Lege a Lustraţiei ar fi însemnat de mult un proces încheiat de condamnare a crimelor comunismului în R. Moldova şi scoaterea în afara spaţiului public a balastului sovieto-kgb-ist, pe care-l mai avem şi azi în toate ramurile puterii şi care-i total străin de interesul naţional. Nu vedeţi ce fac, ce interese au? O Lege a Lustraţiei rămâne vitală. Fără ea, R. Moldova nu poate avea nici garanţii de securitate şi nici garanţia integrării europene.
Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii Naţionale
În opinia mea, subiectul s-a cam învechit. O Lege a Lustraţiei trebuia adoptată în primii ani de independenţă, dar nu după ce foştii prim-secretari s-au rânduit la şefia acestui stat, iar fosta nomenclatură sovietică şi de partid a împânzit instituţiile statului, la toate nivelele. Nu văd nimic rău în existenţa unei Legi a Lustraţiei, depinde ce fel de lege va fi. Nu cred că ar fi o problemă limitarea accesului la funcţii publice pentru anumite categorii din foştii nomenclaturişti, şi nici desecretizarea dosarelor, numai că multe din fostele „secrete”, fie au fost evacuate din R. Moldova, fie au fost lichidate. Cu cât trece mai mult timp, cu atât se trec şi posibilele efecte ale unei Legi a Lustraţiei.
Olga Nicolenco, comentator politic
Sigur că Legea Lustraţiei îşi avea rostul mai devreme, când toată nomenclatura bolşevică muşca lacom din trupul firav al democraţiei moldoveneşti. Azi e cam târziu, pentru că acea nomenclatură, dar şi prăsilele ei, au ajuns la treucă, s-au înfruptat pe (ne)săturate din „principiile şi valorile” semi-democraţiei autohtone, iar acum stau ca vacile cu burdufurile pline, tolănite pe această – încă – gură de rai, rumegă, râgâie şi îşi caută de nevoile lor. O Lege a Lustraţiei trebuie să avem, pentru a şti, cel puţin pe viitor, cine vrea să ne conducă – înainte de a-l vota şi nu după, când cetăţeanul „deşteptat şi luminat” de „faptele” alesului, practic, nu mai poate face nimic. Până la maturizarea clasei politice de la noi, Legea Lustraţiei rămâne Lex-ul de Lux al cetăţeanului, de care el nu poate beneficia.
Valentin Dolganiuc, analist politic
Majoritatea grupurilor parlamentare care s-au perindat la guvernare după 1991 aveau „scheletele” în dulap, de aici şi teama de a vota o Lege a Lustraţiei. Teama de propriul trecut i-a depăşit. Cu anii, această specie de agentură KGB-istă, iar mai nou şi FSB-istă, s-a înmulţit şi azi avem R. Moldova pe mâna unei majorităţi covârşitoare de colaboraţionişti. Ar schimba situaţia o Lege a Lustraţiei? Posibil, numai că, în Parlament, nu are cine vota o astfel de lege. Nu avem pe cine conta nici în Legislativ, nici în afara lui. În primul rând, nu există o societate civilă, iar din cea care există, doar 5% mai valorează ceva. Cam atât. Rămâne să contăm pe puterea străzii, ca să putem schimba ceva.
Alecu Reniţă, Asociaţia Parlamentul-1990
În calitate de parlamentar, am optat pentru o Lege a Lustraţiei şi în 1990, şi în 1999, dar rezistenţa e foarte mare, pentru că în Parlament (şi nu numai) avem destule „relicve” cu trecut kgb-ist sau ataşate, prin tradiţie, acestui trecut. În opinia mea, Legea Lustraţiei trebuie să cuprindă două perioade: una până la independenţă, şi alta, până în anul 2015 sau anul în care va fi adoptată. Pe de o parte, ea trebuie să scoată din circuitul public pe foştii slujitori ai regimului sovietic de ocupaţie, iar pe de alta, pe cei care au intrat în slujba Federaţiei Ruse după 1991. Mă refer la ceea ce fac partidele lui Dodon, Usatâi, Voronin… Fără o Lege a Lustraţiei, riscăm să nu mai ieşim niciodată din prizonieratul Rusiei.