Un primar care seamănă încredere
Fără apartenență politică și fără bani
Puțin peste 81%. Acesta este rezultatul obținut din primul tur de scrutin de către candidatul independent Nicolae Dandiș la alegerile locale din octombrie 2019 în municipiul Cahul. Astfel, a obținut al doilea mandat de primar.
La peste două decenii de guvernare perpetuă a reprezentanților Partidului Comuniștilor, la cârma primăriei unui oraș situat la frontieră cu Uniunea Europeană, un profesor universitar de 34 de ani, activist civic, îl învinge în 2015 din al doilea tur de scrutin cu peste 51% din sufragii pe contracandidatul său comunist. Fără un partid în spate, care să îl propulseze și să îi achite spoturi și pliante electorale, tânărul reușește să cucerească încrederea locuitorilor unui oraș plurietnic. Pare o poveste desprinsă din filme și nicidecum din realitățile R. Moldova, țara cea mai săracă de pe continentul european, care, deși și-a proclamat independența de URSS de aproape trei decenii, a continuat în acest timp să voteze nostalgic primari și guverne comuniste. Cine este acest om? Cum arată istoria de succes a primarului de Cahul?
Primar cu o majoritate de consilieri în opoziție
„Pași”, „strategie”, „obiective”, „proiecte”, „realizări” sunt cuvintele cel mai des rostite de actualul primar în timpul discuției cu ZdG. Acestea sunt mai ușor de pronunțat și de proiectat acum, la al doilea mandat, dar începuturile au fost cu totul împotrivitoare.
În primii ani de mandat, majoritatea din cei 27 de consilieri locali reprezentau partidele de stânga (oftează!, n.r.). Nu au lucrat, au mimat, au încercat conlucrarea, a fost un efort și a fost greu. Nu promova anumite idei despre care din start știa că vor fi respinse. Nu a existat o atmosferă de cooperare la ședințele primăriei, persista o neîncredere totală. Nu mai erau consilieri de dreapta sau de stânga. Erau fie cu primarul, fie împotriva lui.
Consilierii comuniști se întrebau, potrivit afirmațiilor primarului, cum de a reușit să ajungă primar un băiețel, care a venit fără partid, fără bani, iar ei, ditamai echipă cu toate resursele administrative, au pierdut. Edilul susține că ar fi greșită opinia, potrivit căreia doar banii sau doar resursele administrative pot fi de ajutor: „Cu resurse minime poți face lucruri mari și convingerea aceasta o am și în raport cu R. Moldova. Mă doare inima să spun că țara noastră este una săracă. Mai degrabă este una prost administrată”. Adversitatea din primii ani de mandat nu l-a făcut să cedeze. O ia ca pe o școală foarte bună, care l-a făcut puternic și care l-a învățat să fie prudent și strategic.
Motivația primarului — într-o formulă mai complexă
Vine dintr-o familie săracă din Andrușul de Jos, Cahul, în care deseori auzea replica potrivit căreia „dacă nu ai neamuri, nu reușești”. Nu a dorit să accepte această formulă, pentru că ar fi însemnat ca el să fie lăsat pe dinafară. L-au marcat și spusele anumitor colegi de școală care încercau să-l convingă că dacă nu-și va continua studiile, nu va fi o mare problemă. Se va întoarce în familia sa de țărani, va rămâne și el țăran, va da cu sapa. Dar întrucât părinți celorlalți sunt directori, va fi rușine de ei dacă nu vor reuși.
Aceste afirmații l-au urmărit mereu. A dorit să spargă mitul potrivit căruia nu va avea sorți de izbândă, dacă nu provine din nu știu ce fel de familie. De aceste bănuieli necruțătoare a vrut să scape ca de năpastă. L-au urmărit și aspirațiile mamei sale, dădacă la grădiniță, care era gata să dea și ultima bucățică doar ca mezinul să facă studii. Își aduce aminte de vorbele mamei care îi repeta: „Când te-or vedea, să-și scoată pălăria, nu să arunce cu pietre!”
Când avea doar 14 ani, îi decedează mama. Tragedia l-a făcut să-și pună un șir de întrebări existențiale. Anume atunci, în viața sa își făcu loc Biblia. L-a marcat primul contact cu credincioșii și cu Cartea Sfântă, citirea căreia l-a determinat să studieze ulterior la Facultatea de Istorie.
Este sigur că legitățile biblice se manifestă atât în viața de toate zilele, cât și în business, cum ar fi legea cererii și ofertei. Ce dai, aceea primești în schimb sau „ceea ce vrei să-ți dea oamenii, oferă-le şi tu”. E convins că dacă faci bine, bine obții.
Dintre cei doi copii mai mari ai familiei Dandiș – un frate și o soră – Nicolae e cel care a făcut studii superioare și nu puține: două facultăți concomitent, cea de Istorie și cea de Științe Administrative la Universitatea „B.P. Hașdeu” din Cahul, continuate de trei studii consecutive de master în Managementul programelor și politicilor europene, în Advocacy și politici și în Integrarea europeană și politica de vecinătate. Au urmat diverse stagii peste hotare și programe de schimb, absolvite cu diplome de excelență și burse de merit. Nu s-a oprit din studii și acum, când este doctorand în științe politice la USM.
Vizibilitate obținută cu pași mici, dar siguri
Să ajungă primar a fost mai mult decât o dorință. A fost, de fapt, un obiectiv din anii de studenție. Înțelegea că anume fiind în această funcție poți realiza schimbări majore. Și-a dorit să viseze măreț, dar să și acționeze local. Și-a propus să schimbe, în primul rând, atitudinea oamenilor față de tot ce înseamnă administrație publică locală (APL). „Când vedeam atâta lume care întreba bănuitor: „Cine? Ăștia de la primărie? Îs toți hoți! Se gândesc doar la propriul interes, își rezolvă doar problemele personale!”, mi-am zis că acesta trebuie să fie primul meu scop – să schimb această atitudine”, susține primarul Dandiș.
Tangența cu administrația publică a început mult mai devreme decât anul în care a devenit primar. În 2007, a fost singurul candidat independent la Consiliul orășenesc Cahul, în cadrul căruia a și acces. Își aduce aminte de descurajările localnicilor, care susțineau că nu va reuși să facă nimic într-un consiliu local acaparat de comuniști. Ba unii chiar mai și râdeau de aspirațiile sale, considerându-le nule. Dar ambiția, perseverența și motivarea l-au propulsat încet și sigur. În mintea sa, avea de spulberat un mit, purtând în suflet aspirațiile mamei sale.
În 2011, a candidat independent la funcția de primar. A ieșit al treilea pe o listă din 11 candidați. Peste patru ani a intrat din nou în cursa electorală și a învins.
Atât proiectele din sectorul neguvernamental în care a fost implicat, cât și orele de lectorat de la universitate, au vizat, în mare parte, APL-urile, interacțiunea cu ele. Proiectele la care a lucrat urmăreau generarea unor rezultate concrete: un trotuar amenajat, 100 de copaci plantați, 50 de copii aprovizionați cu materiale didactice. Acesta a fost genul de activități realizate anterior accederii la primărie, care au produs atât rezultate în localitate, cât și i-au asigurat vizibilitate viitorului primar. Experiența de lector universitar și contactul cu tinerii i-au alimentat motivarea pe care o consideră indispensabilă atunci când te angrenezi în orice luptă.
Contactele cu profesioniștii din diferite domenii, motivarea tinerilor în activități de voluntariat, fiind chiar el un voluntar pasionat, a sporit gradul de încredere și de admirație al oamenilor din localitate.
„Oamenii au auzit despre aceste activități, au văzut rezultatele muncii mele împreună cu echipa din spatele proiectelor și astfel m-au cunoscut. Nu am apărut înaintea alegerilor, așa cum multe partide caută candidați care să-i reprezinte. Am avut o anumită consecvență și perseverență în activitatea de până la campania electorală”, afirmă Nicolae Dandiș.
Cahul — schimbarea la față a orașului
Vorbește cu încredere despre cel mai mare, probabil, proiect în domeniul apeductului și canalizării derulat în prezent în R. Moldova, finanțat de Guvernul Germaniei și de UE. Un proiect de 35 de milioane de Euro, cât un buget al Cahulului pentru 10 ani, la care s-a lucrat în ultimii trei ani pentru a-l obține. Peste treizeci la sută din cahuleni nu sunt conectați la apeduct și canalizare și aceasta rămâne problema numărul unu a orașului. De pe o stradă pe alta, Cahulul e împânzit de oameni care muncesc pentru a aduce schimbarea. Din bugete finanțate prin proiectele câștigate de primărie au loc suficiente activități de îmbunătățire a calității vieții în acest oraș sudic: ba unei străzi i se adaptează un sistem pluvial, alteia i se instalează un pavaj, grădinițe reamenajate, o sală sportivă deschisă într-o școală primară, sala Teatrului „B.P. Hașdeu” și Sala Palatului de Cultură „Nicolae Botgros” readuse la viață, 800 de locuri de muncă oferite de un investitor într-o hală de producere, etc. Primarul are în vizor toate categoriile sociale – de la picii din grădinițe – la pensionari și agenți economici – pe nimeni nu scapă din vedere.
Pe lângă realizarea proiectelor mari, Nicolae Dandiș are grijă să asculte și nevoile individuale ale oamenilor. Așa a reușit să obțină încrederea locuitorilor, prin lucruri mici și prin comunicarea personală cu ei. „Niște bătrânei solicită de la primărie o bancă în curte. Ei nu au nevoie de locuri de parcare. Întotdeauna răspund unor astfel de solicitări”, susține edilul.
Chiar dacă toți au așteptări, iar primarului îi este anevoios să genereze suficientă încredere, simte că oamenii îl înțeleg. Atunci când primarul are vreo solicitare de-a cetățenilor, aceștia sunt siguri că primarul și-a notat în agendă și face tot posibilul ca să le soluționeze problema.
Are primarul și nereușite?
Nu toate lucrurile, însă, îi merg conform planurilor și obiectivelor propuse. Există și scopuri pe care nu le-a atins, chiar dacă își schițase exact termenii în care ar fi urmat să obțină rezultatele. Bunăoară, consideră că proiectul „Lacul sărat”, care stagnează de câțiva ani, îl defavorizează. Și-a propus să realizeze acest obiectiv, însă din lipsa susținerii din partea autorităților centrale, din cauza corupției și a incompetenței, proiectul în care statul a investit peste 11 milioane de lei rămâne și astăzi în paragină.
Tot la Cahul urma să fie creată o destinație turistică cu ape minerale curative ce au proprietăți unice, acest loc de agrement urmând să redevină accesibil pentru toată lumea, așa cum fusese odinioară, până în anul 1980. Procesul s-a împotmolit la etapa concesionării zăcământului subteran din proprietatea statului în cea a APL. Deși acest proiect se numără printre cele nerealizate deocamdată, primarul are suficientă motivare și ambiție să nu renunțe la el, fiind ferm convins că până la urmă va reuși.
Și cu corupția ce facem?
Întrucât localnicii au încredere în primarul lor, în campanie aceștia i-au atras atenția asupra unor nume de funcționari care știrbesc onoarea primarului. Prin urmare, aplecând urechea la sugestiile oamenilor, edilul și-a propus să fie cu ochii pe acele persoane, iar în cazul în care se constată încălcări, să acționeze în mod corespunzător.
Primarul admite că nu cunoaște toate posibilele nereguli care se întâmplă și, dacă nu i-ar sugera nimeni unde să intervină, gafele s-ar ține lanț. Mai mult, unii ar putea considera în mod eronat că primarul este părtașul acestora, dacă nu intervine. Or, lucrurile nu întotdeauna stau așa. Edilul întotdeauna îndeamnă cetățenii să fie activi și să sesizeze actele de corupție, întrucât consideră că activismul este primordial în prevenirea oricărui flagel.
Cetățeanul — avertizor privind integritatea
Cu toate acestea, primarul Dandiș consideră că în societate persistă încă neîncrederea oamenilor față de fenomenul combaterii corupției, neîncrederea constituind principalul motiv care îi oprește să devină avertizori privind integritatea, promovată astăzi de instituțiile competente. Edilul face referință la o situație în care un cahulean a sesizat în scris autoritățile responsabile despre un caz de corupție. Persoana vizată, asupra căreia planau suspiciuni de corupție, a primit la telefonul mobil cererea sa în variantă scanată. „Ce lovitură a fost pentru acel om! Va mai avea oare încredere să raporteze în continuare acte de corupție?”, se întreabă Dandiș.
Reducerea încrederii populației are loc și din cauza lipsei unei reacții prompte din partea autorităților, dar și a luptei constante împotriva actelor de corupție, care zdruncină societatea și despre care mass-media bate alarma. În acest context, edilul se întreabă: „Ce folos că toată lumea vorbește, iar presa scrie, dacă statul bate pasul pe loc în combaterea corupției?”.
Referindu-se la cultura participării cetățenești, edilul de Cahul susține că o informație sesizată la timp de către cetățeni ar putea să-l oprească pe un individ să acceadă în vreo funcție sau să intre în campanie electorală. Aici e vorba și despre cultura de influențare participativă, prin care oamenii apriori pot divulga anumite nereguli, ca ulterior să nu se plângă de neîncredere față de funcționari. Ei înșiși au puterea democratică de exprimare și obligația morală de a-i demasca la timp pe candidații compromiși.
Întrebat dacă, personal, a sesizat vreodată autoritățile în legătură cu suspiciuni evidente de corupție, primarul susține că au fost câteva cazuri, doar că a rămas dezamăgit de lipsa reacțiilor din partea instituțiilor statului, care nu s-au autosesizat și nici n-au intervenit în acele cazuri.
Cum reușește edilul?
Edilul se declară un om pragmatic. Se inspiră din lecturarea memoriilor marilor personalități, fie în business, în artă și cultură, în politică, întrucât aceștia au avut o capacitate primordială de a-i motiva și pe alții. Contează pe motivație și crede că, atunci când îți dorești foarte mult un lucru, și Dumnezeu te ajută. Contextual, invocă exemplul lui Mircea Eliade care, dacă își propunea să citească o carte pe zi, reușea. Le sugerează profesorilor și elevilor să citească cel puțin o carte în lună, dacă nu în fiecare zi.
Este un proeuropean convins. Dacă e să ne referim la eșichierul politic, acesta este de dreapta, însă consideră că, astăzi, electoratul din R. Moldova nu le permite partidelor să fie pur doctrinare, mai degrabă ele se pliază pe electorat decât pe principii. Se cunoaște că, în țara noastră, votul este, de obicei, unul etnic și/sau geopolitic, ceea ce înseamnă că vorbitorii de rusă votează preponderent partidele de stânga, orientate geopolitic spre est și viceversa.
Orientarea sa geopolitică este însă o opțiune strict personală. În campanii nu a mers niciodată cu lozinci politice de stânga sau de dreapta. A afirmat că direcția țării ar trebui să fie integrarea europeană, dar nu a declarat niciodată că unii ne-ar fi prieteni, iar alții – dușmani. Le-a argumentat cahulenilor vorbitori de rusă, ucraineană sau găgăuză, de ce ar fi bine să mergem spre UE. În primul rând, pentru că această structură are legi care protejează cel mai bine diversitatea etnică, lingvistică și culturală și că nimeni nu le va distruge identitatea etnică și culturală, mai ales limba pe care o vorbesc.
Întrebat dacă i s-a propus să adere la vreun partid pentru a obține mai multe dividende, Nicolae Dandiș declară că, dacă la început au existat niște încercări, ulterior acestea nu s-au mai repetat. Or, zice că nu crede că ar beneficia cumva de pe urma apartenențelor partinice. Dacă ar adera la vreun partid, ar fi cel pe care îl va crea el însuși. Dacă nu ar fi primar, tot ar face ceva pentru comunitate, pentru oameni.
