Interviu: „Parlamentul. O ruşine naţională”

Interviu cu Maria Ciobanu, deputată PLDM

— Mai ştiţi câţi colegi deputaţi în PLDM aveţi? În ultimele luni, rând pe rând, cei mai mulţi au plecat…

— În fracţiunea parlamentară sau în general? În general, nu am de unde să ştiu, pentru că, practic, la toate nivelurile, şi în consiliile locale, şi în primării, permanent, sunt şantajaţi sau le sunt intimidate familiile. Pe unii dintre ei am ajuns să-i compătimesc sincer, deoarece, atunci când cuiva îi este în pericol familia, e greu să spui dacă a procedat corect sau nu. E regretabil ce se întâmplă. Mie chiar mi-i ruşine, pentru că, săptămânal, mă întâlnesc cu cetăţenii şi nu ştiu ce să le spun despre halul în care a ajuns Parlamentul. O ruşine naţională. În fracţiunea din Parlament am rămas cinci. Dar, ştiţi ce e interesant? S-a avut grijă ca şi cei care vor veni următorii în Parlament, când cineva renunţă, să fie şi ei cumpăraţi sau să aibă dosare penale. Poate ei nu au dosare, dar se găseşte ceva. De exemplu, la o rudă apropiată. Cred că anul 1937 a revenit într-o manieră şi mai dură.

— Probabil, fiind colegi, aţi vorbit şi cu cei care au plecat. De ce, totuşi, pleacă? Puteţi să ne vorbiţi despre cazuri concrete şi despre motivele invocate?

— Haideţi să vă dau un singur exemplu. Faţă de ultimul care a plecat, dvs. ştiţi cine-i, eu am avut o atitudine omenească. Este tânăr şi chiar simţeam, nu ştiu, poate vorbea în mine profesoara, simţeam nevoia să-l ajut, să-l ajut să se descurce în anumite situaţii de viaţă, să se comporte. Atunci când i-a fost validat mandatul la Curtea Constituţională, el a insistat foarte mult să merg anume eu cu el.

— Vorbiţi despre dl Iurie Chiorescu?!

— Da! Atunci, să vă spun drept, nu ştiu de ce, poate intuiţia mi-a sugerat să nu merg la Curtea Constituţională, deşi am avut cu el o relaţie chiar foarte bună, colegială. Nu am mers şi mă bucur azi că nu am mers, pentru că el anunţa una – că dacă va accepta mandatul, va fi doar în echipa liberal-democrată – , dar a procedat total diferit. A venit la şedinţa fracţiunii după ce a primit mandatul, am discutat. La un moment dat, îi telefonează un fost coleg de-al nostru. Nici nu vă pot spune cât de tare s-a schimbat. Ce i-a spus, nu ştiu, dar l-am întrebat cine l-a sunat. Era într-adevăr un fost coleg, corupt, însă daţi-mi voie să nu-i spun numele. I-am zis: „Iurie, nu răspunde în această perioadă, caută să nu contactezi cu ei”. Mi-a zis că aşa va face şi că acel fost coleg i-a propus să se întâlnească. Mi-a mai zis că nu se va întâlni cu el. Ulterior însă, am aflat că ei s-au întâlnit şi că acela care l-a sunat are o problemă de familie, un membru trebuia judecat…, era şi închis. Iată cam aşa operează cei de la guvernare. Mie însă mi-e milă de dânsul. Fireşte, nu am niciun respect faţă de el acum, fiindcă, dacă avea o problemă, oricum, trebuia să ne-o spună. Noi am comunicat zilnic până în momentul în care a plecat. El îmi zicea că, oricum, dacă este o bubă, ea plesneşte şi las-o mai bine să plesnească. Totul însă s-a schimbat într-o noapte. Interesant e că el, cu vreo două zile înainte de a pleca din partid, îmi trimite mie un mesaj de la un troll, prin care acela îi zice că a înţeles că el, joi, va face o declaraţie precum că iese din PLDM şi aderă la PDM. Eu l-am întrebat ce i-a răspuns, iar el mi-a spus că a râs şi că îi este interesant să-i provoace. Joi însă, el a făcut chiar acel anunţ. Înseamnă că totul era pus la cale. Probabil l-au înspăimântat sau pur şi simplu nu a rezistat ispitei. E interesant că anterior, când deputata Valentina Stratan a anunţat că a fost contactată pentru a ieşi din partid şi că i-ar fi fost propuşi bani, organele s-au autosesizat rapid. Când deputata Bodnarenco a spus asta, aşa reacţii nu au fost.

— Păi, au chemat-o pe dna Bodnarenco de mai multe ori, dar am înţeles că ea nu s-a dus.

— Nu este corect. Doar i-au telefonat. De unde să ştie doamna cine îi telefonează? Nici eu nu aş fi mers. Şi ştiu că în cazul ei nu a fost o invitaţie oficială. Dar, chiar şi aşa, în cazul dnei Stratan, instituţiile s-au autosesizat fără a o chema, iar mai multe persoane au fost reţinute.

— Totuşi, dacă e vorba de corupere şi şantaj, aşa cum spuneţi, de ce nu se găseşte nimeni dintre cei plecaţi care să documenteze aceste tentative şi să le facă publice? Ar câştiga simpatia şi respectul oamenilor.

— Eu cred că sunt nişte fricoşi. Şi în general, aşa e neamul nostru. Eu ţin mult la neamul meu şi sunt conştientă că toate neamurile au anumite metehne de care suferă. Mi-am zis că niciodată n-am să-mi hulesc neamul, dar am să fac tot ce-mi stă în puteri pentru ca cei cu care comunic eu să poată depăşi anumite momente. Astăzi însă, o spun cu mare regret, suntem nişte fricoşi şi nişte profitori. Unii nu se gândesc că viaţa asta e scurtă şi că le servesc nişte modele total greşite copiilor lor. Cei care au plecat, ce modele le servesc? Ruşinea asta cu care şi-au acoperit numele n-o poţi şterge cu buretele. Copiii lor vor şti că tata s-a vândut. Dar, cunosc şi oameni demni. Un model de demnitate este fostul preşedinte de raion din Căuşeni, dl Ciontoloi, care pentru nimic în lume nu s-ar fi vândut. Dl Cobzac trece printr-o perioadă extrem de dificilă, fiindu-i intimidată familia, i se deschid dosare câte vrei, peste noapte. Dar d-lui, categoric, nu va ceda, şi cât timp, fizic, va fi în puterile d-lui, va demonstra că cei care-i intimidează familia nu au dreptate. El e gata să meargă la discuţii publice cu oricine. E de groază ce se întâmplă.

— De dvs. a încercat cineva să se apropie?

— Iată, nu au încercat. Poate pentru că mă cunosc. Poate pentru că am lucrat în domeniul educaţiei, am venit în Parlament la o vârstă anumită şi, credeţi-mă, asta are mare însemnătate. Ai totuşi experienţa vieţii, ai lăsat ceva în urmă, iar oamenii te cunosc. Eu şi acum merg şi vorbesc cu oamenii şi ştiţi care e satisfacţia mea? Că nu-mi reproşează nimeni nimic, deşi şi partidul nostru a comis greşeli. Eu nu am mers niciodată cu orez pe la oameni. Am fost şefa Direcţiei Învăţământ şi profesorii ar fi putut apela la mine pentru anumite funcţii, dar nimeni nu a venit. Deoarece, pentru mine, contează meritocraţia, iar implicarea mea în politică a fost determinată de faptul că mă gândeam că vom putea schimba lucrurile. Câte ceva s-a făcut…, chiar şi semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană sau regimul liberalizat de vize. Dar, s-au comis şi greşeli. Şi ştiţi de ce? Eu nu caut să dau vina pe cineva, dar ştiu că în toate alianţele, toate coaliţiile formate din 2009 încoace, unul din punctele principale era că un proiect de lege nu poate fi promovat fără acceptul tuturor partidelor din alianţă. Ce m-a durut întotdeauna e că noi niciodată nu am fost în alianţă 3 componente. PDM aproape niciodată nu a pus condiţii, dar portavoce a acestui partid a fost PL şi dl Ghimpu. Dacă nu doreau ceva democraţii, se opunea dl Ghimpu. Făceam, incomparabil, mai multe lucruri, dacă dl Ghimpu, măcar câteodată, ar fi fost de acord şi cu noi.

— Văzând ce se întâmplă acum cu PL, credeţi că dl Ghimpu regretă ceva?

— Nu ştiu dacă regretă. Ştiu că d-lui este mai mult înspăimântat decât să regrete.

— Dvs. o să vă duceţi mandatul de deputată până la capăt sau veţi renunţa, cum au făcut, de exemplu, dna Palihovici sau dl Roşca?

— Dacă următorul pe listă ar fi o persoană în care să am încredere 100%, aş depune azi mandatul, fiindcă eu nu mai văd pentru ce m-aş afla în acest Parlament. După şedinţele în plen, credeţi-mă, mă îmbolnăvesc . Totul e minciună, absolut totul. Şi să spui asemenea minciuni cu un aer de seriozitate… Dar, nu pot renunţa, pentru că ştiu că următorul din lista partidului este deja vândut.

— Totuşi, nu excludeţi că aţi putea pleca?

— Nu exclud, dar nici nu aş putea să pun într-o situaţie dificilă fracţiunea, deoarece, dacă plec eu, nu mai există fracţiune parlamentară. Asta înseamnă foarte mult, pentru că aşa, măcar mai spunem câte ceva în Parlament, mai batem alarma pentru cetăţeni, ca să vadă ce se mai întâmplă.

— Deputaţii care au plecat spun că ei, de fapt, urmăresc interesul ţării, integrarea europeană… Excludeţi total această variantă?

— E o ruşine să spună că au plecat pentru interesul ţării. Chiar o ruşine.

— Totuşi, şi dvs. aţi fost chemată anterior la CNA, după ce aţi vorbit despre cumpărarea unor deputaţi. De ce nu v-aţi dus?

— Nu am mers pentru că, ce trebuia să le spun? Ei vor argumente. E clar însă că nu le-au dat banii în prezenţa mea. Dar, de ce nu se autosesizează? Ţine de competenţa lor. Chiar aşa, să plece 14 deputaţi? Credeţi că s-au dus de dragul Uniunii Europene?

— Credeţi că organele de drept, SIS-ul, CNA-ul, chiar nu au documentat aceste cazuri?

— Ba cred că au făcut asta şi chiar cred că o să vină ziua când vor fi făcute publice, dacă nu se va găsi cineva care să distrugă probele. Dar, oricum, va avea grijă cineva să le păstreze.

— Sunteţi originară din Nisporeni, o perioadă chiar aţi activat în şcoala din Grozeşti, satul în care a copilărit Plahotniuc, iar astăzi sunteţi unul din puţinii deputaţi care îndrăznesc să-l critice. De ce?

— Constant l-am criticat, pentru că eu cunosc multe lucruri, chiar oameni din anturajul lui mi-au povestit că el are o problemă foarte serioasă, iar această problemă ţine mai mult de medicină.

— Nu i-aţi fost cumva profesoară?

— Nu, am fost diriginte, cred, în clasa fratelui său, Sergiu. Cunosc foarte bine familia sa. Nu am niciun cuvânt de rău de spus despre familia lui Vlad Plahotniuc, mai ales despre tatăl său, care era un profesor bun de istorie şi un coleg bun. Noi eram tineri specialişti, iar el avea grijă de noi, ne cocolea şi ne oferea sfaturile cele mai bune. Dar, ce ştiu eu, din spusele foştilor colegi de la Grozeşti, în perioada sovietică, elevii şi profesorii, două luni de zile pe an, erau la cules struguri. Atunci, el (Vlad Plahotniuc, n.r.) era primul care mergea pe deal, dimineaţa, pe jos, fiind aproape. Toate coşurile care rămâneau din ajun le umplea, fiindcă de atunci, cred, avea slăbiciunea asta pentru bani. Am înţeles că, în familie, tatăl i-a educat în stil spartan…, iar el a vrut să demonstreze ceva. Spunea anterior că va ajunge preşedinte. Asta e legenda pe care am auzit-o.

— Aţi fost profesoară de limba şi literatura română. Cu ce personaj din operele literare l-aţi compara?

— Cu Moţoc (unul din personajele principale ale nuvelei istorice „Alexandru Lăpuşneanul”, de Costache Negruzzi. Un boier moldovean din secolul al XVI-lea, care a rămas în istorie drept un mare intrigant, care i-a trădat succesiv pe mai mulţi domni, cum ar fi Alexandru Lăpuşneanu sau Despot-Vodă. La revenirea lui Lăpuşneanu, în 1564, a fugit în Polonia, unde a fost decapitat, n.r.).

— Vlad Filat, fostul preşedinte al PLDM, a contribuit la ascensiunea lui Plahotniuc, eventual şi prin inacţiune sau prin înţelegerile pe care cei doi le-au avut, cred, până în ultimele clipe de libertate ale lui Filat?

— Eu cred că dl Filat nu a conştientizat ce reprezintă acest personaj. Vedeţi ce face el acum cu Renato Usatîi, care pentru mine nu prezintă niciun interes, pentru că eu nu fac deosebire între el şi preşedintele socialiştilor, nu al meu, Dodon. Plahotniuc a avut posibilitatea să-l aresteze pe Usatîi. Lui însă nu-i trebuie Usatîi închis, ci la Moscova, pentru că mai are informaţii despre el. Plahotniuc e un jucător şi din asta se hrăneşte, psihologic. Încearcă doar să vadă câte ştie Usatîi, doar că presupun că el nu mai ştie. Îmi amintesc şi că atunci, după ce Plahotniuc a fost dat jos din funcţia de prim-vicepreşedinte, creată special pentru el, colegii mei tare s-au bucurat. Dar eu le-am zis să nu se bucure, pentru că el se va răzbuna crunt. Şi uite că aşa s-a întâmplat.

— Revenind la Filat. A greşit, în raport cu Plahotniuc?

— Da, a greşit şi plăteşte scump pentru asta.

— Unii îl compătimesc, alţii spun că îşi merită soarta. Dvs. ce credeţi?

— Eu am fost la aproape toate şedinţele de judecată, dar ele au fost închise. Tot ce am dorit a fost un proces public, dar cum nu a fost aşa, eu nu pot spune nimic, pentru că nu am avut posibilitatea să constat dacă e vinovat sau nu. Cred că, la fel ca orice cetăţean al R. Moldova, şi dl Filat a avut dreptul la un proces public.

— Aş vrea să vă întreb şi despre moartea fostului Dvs. coleg, Ion Butmalai. Ancheta a stabilit că s-ar fi sinucis. Ce motive credeţi că avea să facă asta?

— Regretatul Butmalai deţinea multe materiale compromiţătoare, puse la dispoziţia dumnealui de către persoane de încredere din instutuţii de stat, precum ar fi SIS, MAI sau CNA. Acest lucru era cunoscut şi deranja rău mai mulţi politicieni. Cineva a avut mare „grijă” ca el să nu fie înaintat ca şi candidat la funcţia de deputat din partea OT Cahul a PLDM. L-a afectat mult acest lucru. Era conştient de faptul că nu va mai putea fi auzit, crezut… Regreta enorm că s-a pus punct pe ceea ce îşi propusese: să-i demaşte pe marii corupţi. A trecut atâta timp de la moartea sa, dar eu nu ştiu ce să cred. Părea un bărbat puternic… Pentru mine, Butmalai şi suicidul nu pot fi asociate în vreun fel.

— Este evident, pentru dvs., faptul că Plahotniuc l-a ajutat pe Dodon să fie preşedinte?

— Indiscutabil. Chiar atunci când a spus că o susţine pe Maia Sandu. Doar a vrut s-o compromită. Ea s-a orientat atunci bine când a respins ajutorul. Poate răspunsul ei de atunci a fost prea precipitat, pentru că în PDM sunt şi persoane care nu au treabă cu Plahotniuc, dar n-au încotro.

— Apropo, credeţi că dacă Maia Sandu nu ar fi respins categoric ajutorul şi declaraţiile lui Plahotniuc şi PDM, dar ar fi reacţionat mai diplomatic, ar fi avut mai multe şanse să ajungă preşedinte?

— Nu cred. Nu cred, pentru că tot holdingul lui Plahotniuc a fost pus pe ea. Cetăţeanul doar deschidea televizorul şi vedea ba că ar aduce sirieni, ba că ar fi de altă orientare, iar noi suntem o ţară creştin-ortodoxă, iar aceste aspecte au influenţat decisiv.

— Aţi vorbit despre greşelile PLDM, partid care a susţinut şi chiar a promis anterior introducerea votului uninominal. Azi, îl critică cu vehemenţă. Unii vă acuză de inconsecvenţă politică. De ce s-a schimbat viziunea partidului?

— Nu este adevărat. În primul rând, nu este acelaşi proiect, mai ales că atunci era o realitate politică, iar acum e alta. Atunci erau 3 partide la guvernare, acum e unul singur. Este o diferenţă? Este clar ca buna ziua de ce promovează ei acum cu atâta insistenţă acest proiect. Imaginaţi-vă că, dacă nu acced în Parlament în urma alegerilor din 2018, practic, merg la închisoare foarte mulţi. Cine vrea la puşcărie?

— Dar cine să-i trimită la închisoare?

— Dacă vine o altă clasă politică, cu siguranţă îi pune la închisoare.

— Păi, politicul şi justiţia ar trebui să fie independente una de alta.

— Eu nu spun că deputaţii vor face asta. Instituţiile statului vor fi depolitizate, iar soarta lor va fi pecetluită. Eu nu ştiu dacă voi ajunge până atunci, dar, credeţi-mă, mai devreme sau mai târziu, corupţii vor sta la închisoare. Plahotniuc nu are altă soartă. Sau va fugi într-o ţară care nu extrădează, sau va ajunge la închisoare.

— Revenind la votul uninominal/mixt. Puteţi explica cetăţenilor cum avantajează acest sistem PDM-ul?

— Ei îi cred pe toţi cetăţenii proşti. Prin proiectul socialiştilor, copiat cu fidelitate de la democraţi, au păcălit cetăţenii. Cum îi avantajează? Prin circumscripţii. Trebuie să vedeţi cum se comportă acest partid în electorală. E ceva de groază. Asistenţii sociali, membri de partid, trag bătrânii de mânecă să coboare de pe cuptor ca să voteze. De ce să cumperi deputaţii, dacă poţi cumpăra oamenii? Dacă nu va merge aşa, atunci se va merge pe exemplul din autonomia găgăuză, unde au candidat mulţi independenţi, care, după ce au ajuns în Adunarea Populară, au aderat la PDM. Candidaţii, formal, vor fi independenţi, dar deghizaţi în democraţi.

Pentru conformitate, Victor Moşneag