Nicu Popescu: „Acum, când te apuci să cureţi un colţ, îţi dai seama că trebuie să cureţi mai mult și înţelegi că asta va dura”

Interviu cu Nicu Popescu, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene al R. Moldova

— Credeţi că aţi reușit să implementaţi reformele promise la început de mandat?

— Schimbarea de Guvern care a avut loc anul acesta a fost una fără precedent în condiţiile R. Moldova, de aceea, noi, ca echipă guvernamentală, am avut un set de priorităţi mai speciale în raport cu priorităţile iniţiale ale altor guverne, de până la noi. În prima săptămână, a trebuit să soluţionăm o problemă pe care nimeni din predecesorii noștri nu a mai avut-o. Dacă vă amintiţi, a trebuit să convingem fosta putere, care pierduse majoritatea parlamentară, să se retragă de la guvernare. În acest sens, în prima săptămână, am fost concentraţi pe mobilizarea sprijinului extern, pe asigurarea unor intervenţii diplomatice care ar fi facilitat tranziţia pașnică de la Chișinău. Și acest lucru ne-a reușit. A urmat o urgenţă majoră, legată de starea bugetară a ţării. Anterior, s-au luat anumite angajamente privind salariile, care nu erau asigurate de veniturile din bugetul R. Moldova. Cu alte cuvinte, înainte de alegeri, s-au majorat salariile, astfel încât fosta guvernare să poată merge în scrutin cu lozinca salariilor majorate, deși R. Moldova nu avea aceste venituri în 2019, ca să poată continua aceste angajamente. Practic, oricare alt Guvern, care s-ar fi aflat la putere, dacă nu avea sprijinul financiar al partenerilor externi, ar fi tăiat din salariile angajaţilor, deoarece statul nu avea bani. Noi, însă, am reușit să obţinem sprijin financiar extern pentru a ne asigura că salariile vor fi achitate la timp. Deci, acestea au fost două priorităţi specifice perioadei de criză în care ne aflam vara trecută. Apropo, a trebuit să deschidem mai multe uși, așa cum, anul trecut, UE suspendase asistenţa financiară pentru R. Moldova. Și o parte din asistenţa acordată de SUA fusese îngheţată. Zi de zi, a trebuit să deblocăm relaţiile pe care mai multe state și instituţii europene le suspendase cu fosta guvernare.

— Cum aţi reușit să faceţi asta?

— Partenerii noștri externi cunoșteau care este (și rămâne) principala problemă a R. Moldova — un grad înalt al corupţiei. Partenerii cunoșteau că instituţiile statului, în loc să combată corupţia, de fapt, contribuiau la această debandadă a corupţiei. Principalul mesaj prin care noi, ca și Guvern, am devenit credibili în Occident este cel că recunoaștem problemele anterioare și vrem să le soluţionăm. Această bătălie împotriva corupţiei nu va ușoară și poate dura mulţi ani. Partenerii noștri occidentali ne sprijină și cred în determinarea Guvernului de la Chișinău de a combate corupţia și de a promova reforma justiţiei. În astfel de condiţii ei vor continua să ne sprijine atât timp cât majoritatea parlamentară, Guvernul, Președinţia vor lucra în unison pentru aceasta. Dar, repet, nu va fi ușor.

— Majoritatea parlamentară, Guvernul și Președinţia să lucreze în unison… Se întâmplă, totuși, că declaraţiile, viziunile acestora diferă…

— Da, există diferenţe, dar, în același timp, suntem parte a unui proces de maturizare a societăţii și a clasei politice. Da, e dramatic să vezi lideri politici care fac declaraţii contradictorii, care captează atenţia, generează titluri de știri… În realitate, pe subiectele concrete ale politicii externe am sprijin și susţinere, atât din partea Guvernului, cât și a majorităţii parlamentare.

— Discursul lui Igor Dodon la ONU afectează sau nu imaginea externă a R. Moldova?

— Igor Dodon spune anumite lucruri, prim-ministra spune alte lucruri, legate de priorităţile și viziunea externă și nu există niciun secret pentru nimeni că sunt divergenţe între părţile constituente ale majorităţii parlamentare. Partenerii noștri străini, tot cunosc acest lucru. Evident, ar fi mai bine pentru ţara noastră, pentru imaginea noastră, dacă vocile politicienilor din R. Moldova ar fi în unison, dar ele nu sunt. În condiţiile noastre de acum, noi nu avem un mesaj unificat și o viziune unificată a priorităţilor de politică externă. Eu, ca persoană care a acceptat să preia această funcţie, știam din start că există divergenţe, dar cu toţii am decis că mai important e să ne concentrăm întru binele societăţii, decât să polemizăm asupra viziunile noastre de politică externă. Da, declaraţiile președintelui la ONU au fost destul de disonante, dar partenerii noștri cunosc asta și nu au fost surprinși. Ar fi fost perfect să avem același mesaj, dar cred că nu trebuie să dramatizăm lucrurile. Mai ales că, după asta, au urmat declaraţii de clarificare atât din partea MAEIE, cât și din partea prim-ministrei, iar partenerii noștri externi au înţeles exact ce trebuiau să înţeleagă. Și eu vă asigur că nu stăteau mii de cetăţeni din SUA și Federaţia Rusă și urmăreau discursul lui Dodon de la tribuna ONU. Discursul lui Dodon a fost urmărit de actori internaţionali care cunosc situaţia R. Moldova. Astfel, nimeni nu a fost surprins de faptul că persoanele politice de la noi au anumite divergenţe. Acestea este societatea pe care o avem și actorii politici sunt produsul acestei societăţi.

— De altfel, cum colaborează coaliţia de guvernare?

— Se concentrează pe subiectele care-i permit să întreprindă acţiuni comune. Este acel acord al majorităţii parlamentare din 16 septembrie, care conţine 14 pagini de acţiuni. Pe subiectele de politică externă, cele pe care le gestionez, există consens deplin în favoarea implementării Acordului de Asociere, în favoarea normalizării relaţiilor cu Federaţia Rusă, în favoarea dezvoltării acordului cu NATO, în favoarea parteneriatelor strategice cu România și Ucraina. Deci, pe toate aceste subiecte eu nu simt divergenţe majore.

— Aţi pomenit de Acordul de Asociere. De cât timp mai e nevoie ca să vedem o finalitate?

— Acordul de Asociere constă din mai multe dimensiuni. Pe de o parte, există aceste angajamente de liberalizare a comerţului cu UE. De cinci ani, R. Moldova are o zonă de liber schimb cu UE și, în acest sens, s-au obţinut beneficii enorme. Anul trecut, 68% din exporturile R. Moldova s-au îndreptat spre UE, în timp ce 8% s-au îndreptat spre piaţa Federaţiei Ruse. În ultimii ani, am asistat la o integrare plenară a R. Moldova în economia europeană. Există state membre ale UE care au o rată de comerţ cu statele UE mai mică decât o avem noi. În același timp, din cauza corupţiei, nu am putut beneficia din plin de Acordul de Asociere și de zona de liber schimb. În al doilea rând, sunt aspectele necomerciale ale Acordului de Asociere în care noi, ca stat, ne-am asumat mai multe angajamente: democraţie, respectul presei, dezvoltarea societăţii civile. Și există angajamente de implementare a legislaţiei UE, de transpunere a legislaţiei R. Moldova și noi am bifat asta, am adoptat legi. Se știe că, în R. Moldova, o altă problemă e că avem legi bune, dar acestea nu se aplică și nu se respectă. Și pe linia Acordului de Asociere noi am fost în situaţia în care, sub aspect tehnic, adoptam legi și ne aliniam la legislaţia UE, între timp, însă, sistemul judiciar anula alegerile din Chișinău, spre exemplu, sau Curtea Constituţională anula funcţionarea unui nou Parlament ales democratic. Și în acest sens, pentru europeni, faptul că, tehnic, noi adoptam legi era apreciat, dar insuficient în condiţiile în care în ţară se comiteau abuzuri anti-democratice. Tehnic, continuăm să avansăm, dar pe substanţa și spiritul legilor, spiritul funcţionării sistemului judiciar, mai avem foarte multe de făcut, astfel încât să avem standarde europene de funcţionare a poliţiei, a justiţiei, a CNA — acolo este următoarea mare bătălie pentru transpunerea prevederilor Acordului de Asociere în societatea noastră. Cred că, în următorii ani, pricipala bătălie se va da pentru reformarea justiţie.

— Și cât ar putea dura această bătălie?

— Nu se știe. Bătălia pentru buna guvernare este una eternă. Contează în ce palier, la ce nivel te poţi menţine, or, dacă nu continui această bătălie, te trezești la coada listei. În ultimii ani, R. Moldova a pierdut aproximativ 20 de locuri din indexul de percepţie a corupţiei. În 2019, R. Moldova era pe locul 117. Sper ca, printr-un efort comun, privind combaterea corupţiei, reformarea sistemului judecătoresc, putem aduce R. Moldova pe locul 100, apoi pe 90, apoi pe 70, astfel încât, în cinci-șapte ani, să fie credibilă pentru partenerii europeni. Georgiei i-a reușit, România și-a îmbunătăţit poziţia, Armenia este pe un loc mult mai avansat decât noi.

— Ce pași ar fi de urmat imediat?

— Reforma justiţiei, penalizarea corupţilor, justiţie nepolitizată, independentă.

— Dar ceea ce se întâmplă acum e depolitizare? E independenţă în justiţie?

— Am zis, nu e ușor, dar nici imposibil. În câţiva ani, vom deveni credibili, independenţi. Suntem la etapa de reformare, de învăţare, dacă vreţi.

— Pentru cititorii mai puţin iniţiaţi în subiecte de politică externă, haideţi să facem o distincţie explicativă între Acordul de Asociere și Aderarea R. Moldova la UE…

— Acordul este un episod al procesului de aderare. Totuși, în Acordul de Asociere nu se spune că R. Moldova va adera la UE. De facto, noi asta facem — ne pregătim de aderare. Ce înseamnă integrarea? Înseamnă că noi, ca stat, ne dorim să avem spitale europene, drumuri europene, universităţi europene. Nu cred că există cetăţeni în R. Moldova care nu ar vrea condiţii europene de trai. Integrarea europeană este ideea care ne poate uni pe toţi, indiferent de preferinţe și de viziuni. De altfel, UE ne oferă asistenţa necesară ca noi să construim condiţii ce corespund normelor europene.

— Ce le spuneţi celor care se întreabă dacă e posibilă aderarea la UE și pe când?

— Va fi posibilă atunci când ne vom face temele pentru acasă. Noi, ca ţară, am ratat multe șanse de a ne transforma într-un stat european funcţional. De aceea, discuţia asta teoretică, când anume aderăm la UE, rămâne teoretică pentru că nu poţi să mergi la Bruxelles și să zici — noi vrem să aderăm la UE, dar suntem pe locul 117 în lume la percepţia corupţiei. Tu nu poţi merge la Harvard sau la Oxford, spunând — media mea este 3, dar luaţi-mă, vă rog, aici. Trebuie să muncești pentru asta, așa e și cu aderarea la UE. Pentru aderare e nevoie să mergem cu un dosar credibil, altfel, lumea îţi râde în faţă. Dacă mă întrebaţi, da, vreau să aderăm la UE, dar drumul nostru spre UE nu constă din declaraţii populiste. Drumul spre UE constă din munca pe care noi trebuie să o facem aici, astfel încât să putem avea instituţii ce funcţionează într-o manieră de care să ne putem mândri. Eu mă mândresc cu R. Moldova ca ţară, dar instituţiile R. Moldova sunt o rușine pentru majoritatea concetăţenilor noștri.

— Aderarea R. Moldova la UE. Cu sau fără regiunea transnistreană?

— R. Moldova este deja parte integrantă a economiei UE, lucru valabil și pentru regiunea transnistreană. Acordul de Liber Schimb se aplică și în regiunea transnistreană. Chiar dacă, sub aspect politic, ei declară altceva, Transnistria deja a ales să se apropie de Europa pentru că asta este geografia, pentru că cea mai mare piaţă care dorește să cumpere ceea ce produce R. Moldova, inclusiv Transnistria, este UE. Și în acest sens, în momentul în care vom face progrese în direcţia integrării europene, sunt sigur, și concetăţenii noștri din regiunea transnistreană ne vor urma așa cum ne-au urmat și până acum. Alt exemplu sunt călătoriile fără vize în UE. Aţi cunoscut transnistreni care au pașaport al R. Moldova și care spun — eu nu vreau să călătoresc fără vize în UE? În momentul în care, din partea UE, există deschidere, eu nu văd diferenţă între cetăţenii de pe cele două maluri ale Nistrului.

— Este sau nu pregătită R. Moldova să accepte o variantă de soluţionare a problemei transnistrene?

— Societatea de la noi e foarte divizată pe subiectul transnistrean. Majoritatea parlamentară, dar și partidele politice, sunt divizate pe modalităţile concrete de soluţionare a conflictului transnistrean. În același timp, eu văd că societatea noastră este consolidată în dorinţa de a combate corupţia și noi, ca societate, ar trebui să ne asigurăm că nu ne dispersăm eforturile pe subiecte care ne divizează. Pe subiectul transnistrean este important să continuăm acţiunile de consolidare a încrederii, reuniunile, negocierile în formatul „5+2”. E important să continuăm dialogul cu Federaţia Rusă. Senzaţia mea e că noi, ca societate, încă nu am ajuns să ne apropiem de o modalitate integrată și consensuală al modului în care putem rezolva această problemă. E important să ne concentrăm pe subiectele care ne unesc.

— Dar de cine, totuși, depinde rezolvarea acestei probleme? Totuși, decizia ar trebui să aparţină cetăţenilor de pe cele două maluri ale Nistrului (pentru că ei s-au înstrăinat) sau celor care conduc R. Moldova?

— Există uși cu un lacăt și o cheie, și există uși cu mai multe lacăte și mai multe chei. Ideea că vreo forţă politică deţine cheia soluţionării problemei transnistrene este absurdă. Nici o persoană, nici un stat separat, autonom nu deţine cheia soluţionării acestui conflict. Acest conflict necesită chei multiple și una dintre cheile reglementării transnistrene este la Chișinău, dar sunt și alte cheiţe — în Vest, în Est, și la vecinii noștri, și la Tiraspol. În reglementarea oricărui conflict contează capacitatea mediatorilor, a părţilor implicate să găsească un moment în care toţi acești actori întorc cheiţa simultan, încât ușa să poată fi deschisă. Altfel spus, conflictul transnistrean nu poate fi soluţionat de un singur actor.

— Vizita Maiei Sandu la Moscova. Ce se va discuta?

— Pregătim vizita. Sunt anumite lucruri pe care noi întotdeauna le-am spus la Moscova, avem o poziţie clară. Rezultatul acestei vizite nu depinde doar de noi, depinde și de partea rusă. Noi am exprimat anumite așteptări, partea rusă urmează să răspundă. Trebuie să vedem care dintre aceste așteptări se vor solda cu rezultate și beneficii concrete. Nu pot să dau mai multe detalii. În 2-3 săptămâni, vom putea discuta agenda și rezultatele acestei vizite.

— Cum ar trebui să se înţeleagă parteneriatul strategic pe care și-l dorește R. Moldova și cu Moscova, și cu Washingtonul? Cum ar fi posibil?

— R. Moldova are mai multe parteneriate strategice. Foarte des, calitatea acestor parteneriate diferă. Unele parteneriate sunt mai ușoare, altele mai dificile. Vorbind despre parteneriatul cu Moscova, se știe că avem foarte multe probleme cu Federaţia Rusă, acumulate de decenii — conflictul transnistrean, prezenţa trupelor ruse, embargouri, respectiv, și dialogul nostru diplomatic e destul de dificil, care afectează relaţia noastră. În ultimii 15 ani, comerţul moldo-rus s-a aflat într-o linie de scădere continuă, chiar dramatică. Exporturile spre pieţele CSI au scăzut cu jumătate de milion de euro. Declaraţiile de parteneriat sunt importante, dar dacă te uiţi la dosarele din care se constituie aceste parteneriate, constatăm că aici avem dosare foarte complicate. În același timp, e în interesul nostru să discutăm aceste probleme, s-o facem într-o manieră diplomatică, respectuoasă, dar directă, ca să putem promova punctul nostru de vedere și, inclusiv, să redeschidem accesul exportatorilor pe piaţa rusă. Dacă vom redeschide exporturile, vom fi în stare să creăm mai multe locuri de muncă acasă, să majorăm salariile, în special în sate, acolo unde se produc bunurile agricole. Cu Washingtonul avem alt tip de parteneriat. Nu avem atâtea subiecte dificile, din contra, primim asistenţă economică din partea SUA, sprijinindu-ne și în cadrul instituţiilor financiare internaţionale — FMI, Banca Mondială, ONU, OSCE. Agenda colaborării cu SUA este una pozitivă. Și cu România dezvoltăm un parteneriat strategic, și cu Ucraina, tipurile de discuţii și de colaborare fiind diferite, lucru absolut normal.

— Conflictul din Ucraina constituie sau nu un pericol pentru securitatea R. Moldova?

— Întotdeauna, conflictele reprezintă pericole pentru ţările din jurul lor. Noi am și suferit din cauza acestui conflict, manifestând solidaritate cu vecinii noștri, care s-au ciocnit de o problemă cu care noi ne confruntăm de mai mult timp. Au existat și efecte negative clare pentru economia noastră, pentru exporturi. Și, da, conflictul ăsta ne creează probleme economice, politice, comerciale, de imagine. Dacă ești un investitor care gestionează afaceri la New York și te uiţi pe hartă că în Ucraina e război, poţi înţelege că toată regiunea e instabilă și alegi să mergi cu banii în altă parte. Da, acest conflict creează probleme pentru Ucraina, dar și pentru noi — suntem percepuţi ca fiind o zonă de instabilitate.

— CSI. Mai e cazul să fim acolo?

— R. Moldova colaborează cu CSI, dar nu participă în cadrul dialogurilor ce ţin de securitate, apărare, politică. În plan economic, R. Moldova a semnat cu CSI un acord în 2012. Prevederile acestui acord se aplică pe comerţul R. Moldova cu Ucraina, cu Belarus, cu Kazahstan. În pofida evenimentelor prin care a trecut Ucraina în ultimii ani, aceasta rămâne în CSI. Nu participă la reuniunile CSI, dar participă la zona de liber schimb, pentru că este interesul comercial de a nu pierde aceste pieţe. În acest sens, nu văd de ce ne-am distanţa.

— Tarifele la roaming dintre R. Moldova și România vor fi eliminate în viitorul apropiat, de ce nu s-a reușit până acum?

— Noi ne dorim liberalizarea tarifelor la roaming cu toată UE, dar dialogul nostru cu UE va dura mai mult. Cu partea română au existat discuţii privind accelerarea acestui proces și identificarea unui model tehnic de eliminare a preţurilor la roaming, astfel încât să nu contravină legislaţiei europene. Pe partea noastră au existat și există probleme cu apelurile de terminare de la Moldtelecom, prin care, timp de mai mulţi ani, banii Moldtelecom ajungeau la firme offshore. Misiunea noastră este să eliminăm aceste scheme de corupţie, ca să putem liberaliza tarifele și să reducem preţurile. Un alt aspect este că și R. Moldova, și România nu reprezintă economii de comandă, noi suntem economii capitaliste, liberale, în care Guvernul nu le poate dicta operatorilor de telefonie mobilă. Mai există discuţii ca eliminarea acestui tarif de roaming să nu creeze probleme operatorilor de telefonie mobilă. Ultima dată, într-o teleconferinţă, R. Moldova i-a făcut României niște propuneri tehnice concrete de eliminare a roamingului, iar partea română ne-a sugerat să ne clarificăm cu preţurile apelurilor de terminare de la Moldtelecom. Acum căutăm o soluţie, iar în două-trei săptămâni urmează altă teleconferinţă. E vorba de câteva luni până vom vorbi fără taxe de roaming cu România.

— Dar de ce nu a fost posibilă până acum eliminarea taxelor? Cine e avantajat de această situaţie?

— În R. Moldova, sunt mii de căpușe prin care, din buget, erau furaţi banii cetăţenilor. Acum, când te apuci să cureţi un colţ, îţi dai seama că trebuie să cureţi mai mult și înţelegi că asta va dura.

— Când va fi funcţional gazoductul? Ce cheltuieli își asumă R. Moldova?

— Gazoductul este o investiţie din România. Compania Transgaz își asumă cheltuielile. Data de dare în exploatare a gazoductului, declarată formal, este 18 februarie 2020.

— Tinerii mai au loc la MAEIE? Mulţi studenţi la FRIȘPA, dar puţini sunt angajaţi…

— Avem nevoie de mai mulţi funcţionari la minister. În 2019, nu se vor mai face angajări, dar, pentru anul următor, se discută bugetul, pentru a vedea cât personal ne putem permite să angajăm. Vom organiza concursuri publice transparente, fără nepotism, fără corupţie. Vor câștiga cei mai buni candidaţi. Rugămintea mea este ca toţi cei interesaţi să aplice. Cât despre studenţii de la FRIȘPA, așa cum am spus-o și la întrunirea cu ei, cred că e important ca aceștia să cunoască și altceva decât le oferă programul de studii. Bunăoară, poţi combina studiile la Relaţii Internaţionale cu Securitatea energetică, Politicile de Export, cu Politicile de Sancţiuni, cu Securitatea Cibernetică. E prioritar și pentru noi, ca stat, ca studenţii de la FRIȘPA să nu știe doar de Kissenger, de Jean Monnet și Istoria Integrării Europene. Astfel și CV-ul lor va fi mai divers, iar studiile mai aplicative. Or, trăim într-o lume în care inteligenţa artificială afectează și politica externă, Facebook-ul afectează securitatea cibernetică a unor state, sau chiar rezultatele alegerilor… Cei care aspiră să devină diplomaţi, trebuie să cuprindă mai mult decât programul de studii din anii ‘90.

— Dacă tot aţi pomenit de Facebook, acolo aţi fost ţinta mai multor critici… Vă deranjează? Criticile?

— Da, sunt ţinta mai multor critici. Mi-am asumat acest fapt de vreme ce am acceptat o funcţie publică. Sunt cazuri în care am gafat, dar sunt și cazuri când se exagerează.

— Vă mulţumim.

Marina Gorbatovschi / ZDG