Prea mulți pe „dreapta”, nu?
Curios și, în aceeași măsură, suspect faptul că, până acum, principalul partid de guvernământ nu știe dacă va susține pe cineva în alegeri și dacă „da”, pe cine anume. Până la urmă, e treaba „stângii” ce face, fie că e vorba de PD, PSRM sau Partidul Șor. Problema e că nu-i clar nici ce va face „dreapta”…
Pe 20 mai, Chișinăul va merge la vot. Greu de spus, reieșind din dispoziția și condiția de viață a simplului cetățean și alegător, în ce măsură Chișinăul și municipalitatea sunt predispuse acestor alegeri. Și câtă lume și le dorește. Și câți vor merge la vot? Și cât de corecte vor fi aceste alegeri? Și cine și pe cine va vota? Câți, din cei 13 candidați, vor rămâne pe listă și câți sunt capabili și dispuși să facă ceea ce promit? Dar, startul a fost dat. Mai-marii zilei au decis că e mai bine, mai cu socoteală, mai rentabil (pentru cine?) să punem la bătaie (fond comun pentru alegerile locale de la Chișinău și Bălți) 22 milioane și jumătate de lei (neprevăzuți în bugetul de stat) și să alegem un primar temporar, pentru un an de zile, decât să mergem pe varianta unui interimat până la alegerile ordinare din 2019, așa după cum s-a făcut, de exemplu, în 2005, când, după alegerile parlamentare, primarul general de atunci, Serafim Urechean, a plecat în parlament, iar interimatul a fost trecut pe seama viceprimarului Mihai Furtună. Este adevărat, Furtună nu a fost lăsat să își facă treaba. La guvernare în R. Moldova erau comuniștii și Vladimir Voronin, care de mult își dorea să scape de Urechean la oraș, a pus, în scurt timp, mâna pe consiliu și a schimbat interimarii după cum i-a convenit, așa încât primăria să treacă sub controlul său, precum erau președinția, parlamentul și guvernul. Primul interimar, pe care a căzut alegerea, a fost viceprimarul Vasile Ursu, un fost nomenclaturist de partid care, cu câteva luni înainte de alegeri, a fost schimbat cu Veaceslav Iordan, un funcționăraș de la Căile ferate, șters și amorf, dar loial și comod, pe care Voronin hotărâse să-l scoată „în față” și să-i facă imagine publică de viitor candidat PCRM și câștigător al alegerilor la Primăria Chișinău în 2007. Exact ceea ce fac, de fapt, de câteva luni încoace (ca procedură) V. Plahotniuc și PD cu Silvia Radu. Stăpân și pe primărie, Voronin anunțase, în 2006-2007, mobilizare generală la guvern și obligase executivul să lucreze pentru interesele electorale ale PCRM. În premieră pentru Chișinău, șeful statului, personal, luase sub control și convoca lunar în ședințe comune cabinetul de miniștri, conducerea și serviciile primăriei, pentru a se documenta cum merg treburile în oraș și a crea impresia că, sub comuniști, Chișinăul va fi administrat altfel decât au făcut-o alții până la ei și că problemele orașului, care nu e o urbe oarecare, ci o capitală, nu mai sunt doar ale primăriei, ci și ale puterii centrale. La indicația lui Voronin, s-au găsit bani suplimentari pentru oraș, din fondul de rezervă al guvernului. Au fost elaborate circa 60 de proiecte de reconstrucție și amenajare. Au fost reparate mai multe străzi, a fost reconstruit Scuarul Operei, cu havuzuri muzicale și jocuri de lumini, a fost reamenajat Scuarul și Grădina Publică Ștefan cel Mare, a fost reamenajat Parcul Catedralei, au fost pavate, în regim de urgență, sute de metri de trotuare, reparate și reamenajate zeci de curți interioare și terenuri sportive și de joacă pentru copii, asanate mai multe parcuri și zone verzi (defrișați plopii care înecau primăvara orașul cu puf), au fost suplimentate mai multe rute de autobuze spre zonele periferice ale Chișinăului etc. Și toate, în gol. Lumea a aprobat proiectele comuniștilor, nu însă și candidatul – cel mai mut dintre toți toți primarii pe care i-a avut vreodată orașul în cei peste 190 de ani, de când se fac alegeri la Chișinău. Pe durata campaniei electorale, Iordan nu s-a prezentat la nicio dezbatere televizată și la nicio întâlnire în teritoriu. Rezultatele le cunoaștem. „Mănușa roșie” a lui Iordan, de pe bilboardurile cu care comuniștii împânziseră Chișinăul și periferiile (ceea ce face acuma Dodon cu „reputatul” său candidat, Ivan Ceban, asistat de Zinaida Greceanâi), nu a luat foc. Comuniștii au pierdut partida cu Dorin Chirtoacă, tot așa cum a pierdut-o Igor Dodon în 2011 și Zinaida Greceanâi în 2015.
La 10 ani distanță, jocul se repetă. Ceea ce nu au reușit comuniștii, încearcă să facă de data asta PD și V. Plahotniuc. În fond, același scenariu. Cu mici diferențe, mai mult sau mai puțin esențiale. Unu: Serafim Urechean a plecat de bună voie din funcție, cu o reputație de bun administrator, care a modernizat Chișinăul în cei 11 ani de mandat. Este o impresie generală, nu doar a celor care au lucrat în echipă cu el. Dorin Chirtoacă a plecat cu scandal, acuzat de abuzuri și forțat să plece, deși a realizat pentru oraș și câteva proiecte care vor rămâne: e suficient să amintim Parcul de agrement Valea Morilor, Pietonala Eugen Doga, Monumentul Deportărilor din Scuarul Gării. Nu a putut, însă, stăpâni corupția în Primărie și asta i-a jucat festa. Doi: comuniștii s-au mulțumit la primărie cu interimatul funcției și au căutat, cu rezervă de timp, până la alegeri, să îi organizeze campanie preelectorală candidatului lor, V. Iordan, pe contul mai multor proiecte municipale. Și au reușit să realizeze mai multe proiecte bune pentru oraș. Dar au greșit cu candidatul. Democrații au procedat la fel, doar că nu au renunțat la anticipate și au ales un candidat mai sociabil și mai „ambițios” care, în câteva luni de când este interimar, a transformat primăria într-o arenă de circ, iar zonele publice din oraș, în scenă de spectacole. Trei: Comuniștii au mers deschis cu Iordan în alegeri și au recunoscut că este al lor, PD refuză să recunoască că „independenta” Silvia Radu le aparține. Patru: Voronin și PCRM au mers cu un singur candidat la primărie în 2007, PD are două mize: Radu și Ceban, chiar dacă le neagă pe ambele. Se repetă situația de la prezidențialele din 2016. Curios și, în aceeași măsură, suspect faptul că până acum principalul partid de guvernământ nu știe dacă va susține pe cineva în alegeri și dacă „da”, pe cine anume (declarația PD la briefingul de marți). Până la urmă, e treaba „stângii” ce face, fie că e vorba de PD, PSRM sau Partidul Șor. Problema e, că nu este clar nici ce va face „dreapta”: PNL (A. Can), PUN (C. Codreanu), PL (V. Munteanu) și PPDA (A. Năstase). Prea mulți, pentru o rivalitate câștigătoare cu „stânga”. Nu?
