COD ROŞU de ceață politică în R. Moldova
Meteorologii au anunțat, la începutul acestei săptămâni, „Cod galben” de ceață. Șoferii au fost sesizați să fie mai atenți în trafic, ca să evite situațiile de risc la drum. Cu o săptămână mai devreme, și Partidul Politic Demnitate și Adevăr (Blocul ACUM) făcea un anunț, în același sens, doar că avertismentul lor era unul mult mai sever și ne viza, practic, pe toți. PPDA declara „Cod roșu” de criminalitate în R. Moldova, ca urmare a exploziei criminogene de la începutul acestui an. Și nu era vorba doar despre omorurile, cu sânge rece, de la Costești, Orhei, Bălți, Criuleni etc., ci și de crimele comise împotriva statului de cei puși să guverneze acest stat: tranzacții dubioase, depășirea atribuțiilor de serviciu, fals și uz de fals în acte, privatizări camuflate, licitații trucate, finanțări ilicite, trădare de țară și nu numai. Mă gândesc, cine s-ar încumeta să anunțe, până nu e prea târziu (deși deja am întârziat cu vreo 30 de ani) un „Cod roșu” de ceață politică în R. Moldova? E un caz de urgență.
Pe 1 Decembrie, președintele Igor Dodon (care se dă cel mai înfocat antiunionist), însoțit de șeful Guvernului, Ion Chicu, a participat la ceremonia de sărbătorire a Zilei Naționale a României (Marea Unire de la Alba-Iulia, 1 Decembrie 1918). Premieră pentru ocaziile oferite de Ambasada României la Chișinău de 1 Decembrie. Vladimir Voronin și Petru Lucinschi nu și-au permis ceva similar în anii lor de președinție. Prin prezența lor la eveniment, atât Dodon, cât și Chicu au consimțit Marele Act Istoric al Unirii și au recunoscut unitatea statului român nu doar dincolo, dar și dincoace de Prut, chiar dacă nu au declarat public acest lucru. Prin asociere, în 2010, Mihai Ghimpu, pe când era președinte (așa cum a fost), de ce a refuzat invitația lui Putin de a merge pe 9 mai la Moscova, la parada biruinței de pe Piața Roșie? Pentru că, potrivit lui, nu recunoaște rolul „eliberator” al Rusiei în cel de-al doilea război mondial pentru Basarabia și pentru toată România.
Mergem mai departe. Acum două săptămâni, pe 15 ianuarie, de ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, Igor Dodon, cu toată suita sa de socialişti-capitalişti, a mers cu flori pe Aleea Clasicilor la bustul poetului nepereche (locul trei în top 10 cei mai mari români ai tuturor timpurilor). Nu avea cum să nu cunoască Dodon acest lucru (cu atâția consilieri) sau să fi uitat de învățătura testamentară a poetului: „suntem români și punctum”. Deci, și în cazul lui Eminescu, ca și în cazul Marii Uniri de la Alba Iulia, Dodon nu a putut trece peste adevăr, indiferent dacă i-a convenit sau nu.
Pe 24 ianuarie, la Iași, București, în toată România, inclusiv la Chișinău, Cernăuți, Ismail și în toate ariile românești a fost sărbătorită Ziua Unirii Principatelor Române, intrată în istorie ca Mica Unire de sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. La 1859, Moldova și Muntenia se reunesc sub sceptrul lui Cuza și pun bazele statului român modern, a cărui întregire deplină avea să se încheie pe 1 Decembrie 1918, odată cu revenirea la Țara-Mamă a Basarabiei, Bucovinei și Ardealului. Cu două zile mai devreme, Igor Dodon pleca în Israel, invitat la Forul Mondial al Holocaustului, la care, spune el, ar fi fost invitate „50 de delegații străine la nivel de șefi de state, guverne și parlamente”. Dodon, pe care nu-l ia nimeni în serios ca șef de stat (este președintele R. Moldova cu cele mai puține vizite oficiale în străinătate. Or, ceea ce face în Rusia sunt călătorii, a prins momentul și a hotărât că e cazul să se afișeze. „Tragedia poporului evreiesc a avut loc și pe teritoriul Patriei noastre care, în anii de război, a fost ocupată de armatele germane și române ce au nimicit aproximativ 300 de mii de evrei”, s-a răsuflat de la tribună Dodon, vrând să răspândească cât mai multă ceață politică în sală. Doar că el a uitat să spună participanților la For principalul lucru, de fapt, în contextul evenimentului: că marile pogromuri anti-evreiești în Basarabia au avut loc pe timpul ocupației țariste a Basarabiei (1812 – 1918), perioadă în care iudeofobia și antisemitismul au făcut parte din politica țaristă de stat. Doi: așa după cum remarcă și istoricul Octavian Ţîcu, „Germania și aliații ei din cel de al Doilea Război Mondial (inclusiv România) și-au recunoscut vina și au prezentat scuze…, procedând inclusiv la plata reparațiilor către victime și urmași pentru atrocitățile comise în timpul războiului”, ceea ce nu au făcut nici țarii mai vechi, și nici țarii mai noi ai Rusiei. Și trei: Basarabia niciodată nu a fost și nici nu are cum fi ocupată de România din simplul motiv că Basarabia e pământ românesc. Ocupată a fost de Rusia, în 1812, printr-o cârdășie cu Poarta și în 1940, în urma altei cârdășii – cu Hitler. Mai stați „de vorbă” și cu Istoria de după 1990, dle Dodon. A făcut o gafă zilele trecute şi Zelensky al Ucrainei, declarând, la un eveniment național, că, în 1918, România a ocupat Bucovina, după care Kievul a profitat de toate canalele diplomatice ca să amâne un eventual conflict cu Bucureștiul.
Dodon promitea în 2016 să desființeze unionismul în R. Moldova. A ratat. Tot așa cum s-a înșelat, promițând să dea afară UE și NATO din R. Moldova. Unionismul în R. Moldova nu are cum fi desființat. El nu e un hobby sau un moft. Dincolo sau dincoace de Prut, este o stare de fapt. Unionismul nu poate fi dat afară din R. Moldova pentru că el aici e acasă. Și România nu e străină R. Moldova. Basarabia e România. Ce urmează? Să ne învățăm Istoria. Dacă nu suntem capabili să facem Istorie, să o învățăm pe cea pe care o avem. Altfel trebuie să anunțăm pe termen nedefinit „cod roșu” de ceață politică în R. Moldova. Dacă nu cumva e prea puțin.
