„Uneltirile”… lui Dumnezeu în Basarabia. Traduceri TV, Paradoxuri lingvistice

Boris Parii, jurnalist

Până mai trec încă vreo trei decenii, haideți să ne dumerim ce e cu limba noastră cea română prin unele instituții, să zicem, pe la televiziuni… De mai mulți ani urmăresc traducerile subtitrate ale emisiunilor și filmelor de tot genul de pe la televiziunile rusești, retransmise la noi cu prea mare prisosință, și pe care „multpreainstruita” noastră populație le recepționează masiv.

Atunci când auzi și privești zilnic perlele debitate cu nemiluita la aceste televiziuni, îți vine să-ți pui mâinile în cap şi s-o apuci în lumea largă. Într-un timp, destăinuisem aceste „amărăciuni” ale mele unor semeni, ba chiar unor intelectuali care activau la diverse instituții de cultură, inclusiv la academie… „Las-o baltă, – mă sfătuiseră aceștia,- nu vei schimba nimic!”. Nu știu cum s-a întâmplat că am acceptat punctul lor de vedere. Şi regret acum.

Atunci, cu ani în urmă, chiar îmi notasem denumirile televiziunilor, anul, data, ora, titlurile emisiunilor, filmelor, numele traducătorilor. Acum nu voi mai face aceste precizări: sunt prea multe de înșirat, de enumerat și nu ne va mai ajunge spațiu niciodată. Voi menționa doar că e vorba de o perioadă de vreo 7-8 ani de observări. Să trecem direct la „contemplarea” vie a acestor perle…

În filme, „Царское село” e tradus „Cartierul țarist”, „Царские подарки” – „Cadourile țarului”, „Капитан запаса” – „Căpitan de schimb”, așa, ca și cum ai schimba niște izmene, ai înlocui o piesă de schimb în loc de „căpitan în rezervă”. În unul din filme „зав. клубом” este tradus ca adjunct al clubului, iar „фронт работ” – ca muncă frontală. „Сельхозвыставка” este expoziție gospodărească, „экономическое устройство” – „stabilitate (!) economică”, „крепость” – mănăstire, „свататься” – a se sfătui, „щёлкнешь – clic-ăeşti, „светиться – a se sfeti. S-a ajuns până a denumi „аттестаты зрелости” ca atestate mature, iar „безответная любовь” – dragoste iresponsabilă, în loc de dragoste neîmpărtășită.

Cei care traduc la televiziunile rusești stau prost și la capitolul istorie și geografie… În filmul „Ecaterina” îmbinarea „датская провинция” (provincie daneză) e dată ca „Provincie a Daciei”. „Главнокомандующий флотом” se coboară până la … căpitanul navei, „подполковник” e subcolonel (corect – locotenent-colonel), în schimb „ваше благородие” e „Maiestate!”. Dacă aşa stau lucrurile, de ce „Медный всадник” să nu se traducă „Călărețul fără cap”, cum a și fost tradus?

Acum 10-20 de ani, pe la televiziuni se indica și numele traducătorilor. În ultimul timp, nu mai sunt afișate, probabil, s-au lăsat pe seama traducerii prin intermediul dicționarelor de prin Internet. Dar să continuăm șirul aberațiilor… De exemplu, în filmele despre războaie „штрафной батальон” e dat ca, nici mai mult, nici mai puțin – „batalion de amenzi”, adică vine o formațiune de ostași și… pune amenzi, în loc să fie echivalat cu „batalion disciplinar” sau „de pedeapsă”.

În aceeași ordine de idei, „окруженцы” sunt „cei din jur” și nu „cei încercuiți”, iar „пулемётчики” deja nu mai sunt „mitraliori”, ci de-a dreptul „tunari”; „старший майор” (o aberaţie și asta la gradele militare rusești din ultimul război mondial) este înălțat tocmai la rang de „general-maior”, or, simplu și prostește de tot, cum ar fi – „maior major”, ceea ce ar însemna un fel de „unt untoi”. În atare situații, „офицер смотрел мимо” nu poate fi altceva decât „ofițerul se uita dulce”. Ca s-o încheiem cu tema militară, vă vom mai bucura ochiul cu o mostră la „учебная тревога” ca „alarmă de… studii”, în loc de „alarmă de exercițiu”, iar „отставший эсминец”” nu e nimic altceva decât un „distrugător înapoiat”. Bineînțeles, marinarii de pe astfel de vase mănâncă «макароны по флотски», adică „paste maritime”.

Dacă am încheiat-o cu terminologia militară, să ne delectăm cu cea civilă… „Водить каток” (adică, a conduce un tasator, un compresor rutier) înseamnă, pur şi simplu, „să șofezi un… patinoar”. La care școală se învață un astfel de șofat?.. Cu asemenea învățături, un domn îi face un compliment unei doamne: „А вы прекрасно играете” (la pian), care în traducerea televizată echivalează cu „Jucați minunat” (la pian). Ar fi haios să privești pe cineva jucând pe claviatură… după o excursie „по шишкинским местам” – „în locurile cu conuri” (e vorba de o excursie pe locurile unde a creat sau de o trecere în revistă a lucrărilor pictorului rus Ivan Şişkin)…

Din perlă în perlă (de traducere, bineînțeles), am ajuns și la „Uneltirea lui Dumnezeu”… De, dacă Dumnezeu nu are altceva de făcut decât să uneltească în R. Moldova… Exact așa au tradus „experții” de la televiziunile rusești expresia „Божий промысел”: „uneltirea lui Dumnezeu”. Firește, în anumite împrejurări, „Божий промысел” în traducere ar însemna „lucrarea lui Dumnezeu”, dar nicicând – uneltirea.

Să nu se mai mire nimeni că lumea de la noi vorbește atât de agramat, în ultimul timp, mai ales tinerii. Într-o emisiune repetată, de la televiziunea publică (TVM), referitoare la istoria Chișinăului, o cunoscută prezentatoare-corespondent folosește expresia „ușă bronată”, iar un șef de la cultură (al unei agenții de profil), care o însoțea, procitește și el cu inocență bazaconia – „uşă bronată!”. Să nu cunoască și aceștia că „бронированный” înseamnă „blindat”? Moldovenii o țin una și bună, atunci când „bronează” o carte, un bilet, în loc să le rezerveze, iar un obiect să fie doar „bronat” și nu „blindat, cuirasat”. Cât o să mai dureze asemenea agramații în R. Moldova?

Astfel de exemple, de perle sunt cu miile. Sunt pline carnețelele mele cu expresii de genul acesta. Continuă a fi folosite aiurea noțiunile de „lucrativ” , „comanditar”… ( „Lucrativ” înseamnă ceva ce aduce câștig, ce e rentabil, și nicidecum o opțiune de lucru, de activitate, iar „comanditar” nu e „заказчик”, cel care comandă o mașină de beton sau un omor, ci e cel care comanditează, finanțează, e un împrumutător de fonduri în comandită)… Ar trebui numere integrale de ziare pentru a expune o parte infimă a mostrelor de traducere aberantă. De aceea, ne vom opri aici… Acum treizeci de ani, speram că torentul nefast va seca, dar…

Mă întreb, de ce e nevoie de posturi TV care derutează telespectatorul, dar nu îl „iluminează”?! Demult e clar că suntem disprețuiți, ba chiar urâți de unii frați mai mari și de emisarii lor. Tocmai de „atâta” se manifestă o neglijență crasă, adusă până la sfidare, până la batjocură.

Într-un film difuzat recent de o televiziune rusească, cu titlul „Тобол”, unul dintre personaje îl „luminează” pe un alt personaj de origine scandinavă, atunci când acesta se interesează cum ar ajunge mai lesne și mai repede la granița Chinei: „О, об этом давным-давно писал грек Николай Спафарий!”… Vă dați seama?! Nicolae Milescu-Spătarul, care a fost, inclusiv, ambasador al Rusiei, care a făcut atât de mult și pentru cultura rusă (inclusiv – geografie), este dat drept grec. Numai nu valah, nu moldovean, nu român… Credeți că regizorii, scenariștii, actorii ruși nu cunosc adevărul?

În contextul celor expuse mai sus, întreb: dar unde este Audiovizualul (CA) de la noi?

Boris Parii, jurnalist