Starea ZdG după suspendarea granturilor finanțate de SUA: 8 lecții și câteva soluții

Începând cu ziua de 25 ianuarie 2025, granturile din sursele financiare ale Guvernului SUA au fost suspendate pentru o perioadă de 3 luni, fapt care a afectat funcționalitatea multor instituții de media și ale societății civile din R. Moldova. ZdG este una dintre aceste instituții. 

Activitatea ZdG este susținută în proporție de 65-70% din granturi, iar contractele de grant cu instituțiile finanțate din sursele Guvernului SUA constituiau circa 40% din bugetul curent. Blocarea într-o singură clipă a 40% din resursele salariale constituie o mare problemă, mai ales acum, când au apărut spontan necesități urgente la o mulțime de instituții. Există soluții? Soluțiile vin din cei 20 de ani de activitate, în care am învățat următoarele lecții:

Lecțiile 1, 2, 3

În noiembrie 2004, la 4 luni după lansarea ZdG, s-a terminat primul și singurul grant pe care l-am avut. Următorul pas era să închidem ZdG, căci nu aveam nici alte granturi, nici economii, nici alte surse de venit. Atunci am învățat trei lecții: 

Lecția 1. Oricât de frumos e grantul, nu ne bazăm pe o singură sursă de existență;

Lecția 2. Oricât de limitați în mijloace am fi, punem ceva de-o parte – pentru o zi, o lună, 2 luni de activitate;

Lecția 3. Oricât de obosiți am fi, nu ne relaxăm până nu avem un plan B în cazul în care finanțatorul A încetează cooperarea.

De când am lansat ZdG, în special în primii ani de activitate, am lucrat mereu în două schimburi: ziua făceam jurnalism (interviuri, investigații, știri), iar seara, până noaptea – lucram la aplicații și solicitări de finanțare, la creare de proiecte, justificare de costuri și de activități. Pe un singur salariu, căci nu era despre bani, era despre supraviețuire. 

Lecția 4

În anii următori au venit alte lecții care ne-au convins că banii nu sunt nici pe departe cea mai mare problemă. Existau situații mai serioase care puneau în pericol existența redacției. De exemplu, amenințările, care au fost mai constante decât granturile pe parcursul celor 20 de ani: în 2005, Aneta Grosu a fost sechestrată și amenințată cu răfuiala chiar în incinta Curții de Apel Chișinău, pentru că a fotografiat „pe cine nu trebuie” pe coridoarele instanței; în 2006-2007, după ce am publicat o serie de investigații despre firmele care au comis un atac raider asupra Victoriabank, fiind implicate și în traficul internațional de arme (1, 2, 3, 4), am fost amenințate că traficanții de arme le vor folosi chiar împotriva noastră; în 2008, după publicarea unui articol despre modul în care SIS hărțuia tinerii din Moldova, am devenit noi subiecții unei hărțuieli fără precedent, cel puțin, am știut că suntem urmăriți permanent de către SIS; în 2009, în aprilie, reporterii ZdG au fost loviți în plină stradă, le-au fost răsucite mâinile ca să lase aparatele de fotografiat și să nu mai documenteze cum erau bătuți tinerii în plină stradă; în 2010 ne-a venit un mesaj explicit de amenințare cu moartea, iar Jizdan, pe atunci șef de direcție la MAI, a răspuns la plângerea noastră că nu poate porni un dosar, căci nu a fost deocamdată omorât nimeni la ZdG; Usatîi ne-a promis cu ceva ani în urmă că ne desființează și ne transformă în restaurant, numindu-ne „porci români”; hoții de păduri au urmărit reporterii ZdG cu mașina și au atentat să-i accidenteze; Mitropolia ne-a dedicat o slujbă de anatemizare după ce ZdG a publicat articole despre averi, vacanțe și amante;  Plahotniuc ne-a chinuit cu tot felul de amenințări și dosare cu interpuși, dar și cu realizarea unor campanii furibunde de denigrare. Nu am avut niciun an liniștit, nu ne-a fost niciodată atât de bine încât să conteze doar banii. Iar la final de 2024, atunci când reporterele ZdG au muncit sub acoperire în cuibul ilegalităților lui Șor, am primit sute de întrebări de genul: Nu vă temeți? Sunteți în siguranță? Cum asigurați protecția reporterelor? Și nimeni, absolut nimeni, nu ne-a întrebat dacă avem bani să ne continuăm munca. 

Lecția 4. Amenințările cu moartea, cu răfuiala fizică, dar și atacurile verbale, campaniile de denigrare, sunt mai grele decât lipsa banilor, mai ales atunci când autoritățile sunt de partea oligarhilor și a corupților sau nu au capacitate să îi apere pe jurnaliști. În aceste situații primează viața, securitatea fizică și morală, iar banii ajung pe locul doi. 

Lecția 5

În 2011 pierdusem un proces la judecătoria Centru cu 2 procurori corupți, care ne ceruseră în instanță un milion de lei. Atunci ne-am speriat că instanța ar putea să ne blocheze conturile și să paralizeze redacția. Ne-a ajutat și atunci comunitatea internațională, dar nu cu bani. La Curtea de Apel am fost însoțiți de reprezentanții a 4 instituții străine: Ambasadei SUA, Delegației UE, ONU și OSCE, iar judecătorii s-au responsabilizat și au judecat corect cauza în continuare. A durat, dar am învins nu doar pentru noi, ci pentru toată mass-media din Moldova. După acea decizie, jurnaliștilor nu li s-au mai cerut ani în șir câte un milion de lei pentru cazuri de calomnie.

În general, ZdG a fost printre cele mai judecate instituții media din R. Moldova. În 20 de ani, nu am avut nicio singură zi în care să fi terminat toate procesele judiciare împotriva noastră, au fost permanent pe rol câte 5-10 dosare. Ne-au judecat tot felul de personaje politice, de la un președinte de stat la procurori, judecători, funcționari de diferit rang. Și acum avem vreo 6, iar săptămâna aceasta a mai venit o somație de la un politician. Cel mai dificil era să stăm în fața judecătorilor despre care am scris că nu ar fi integri și să știm că ei ne vor judeca. Nu-i puteam recuza, căci la Curtea de Apel, de exemplu, scrisesem despre toți și n-aveau de unde lua pentru noi un judecător despre care să nu fi scris.

Lecția 5. Poți să ai bani în conturi, dar să nu-i poți folosi dacă nu există justiție corectă și echitabilă. 

Lecția 6

Banii nu sunt principala cauză a dispariției unor instituții media. Mai periculoasă decât lipsa banilor e oboseala reporterilor, demotivarea și abandonul survenite din cauza condițiilor de stres permanent, de amenințări ignorate, de riscuri permanente și de lipsă de progres în societate. În fiecare an, pe glob, dar și în Moldova, se închid unele instituții media din cauza lipsei de perspective și viziune. În 2015 ne puneam acest gând și noi, însă când am observat bucuria unor politicieni, dar și tristețea abonaților și cetățenilor, am zis să continuăm. Citiți acest articol și vedeți ce credea clasa politică de atunci despre închiderea acestui ziar.

Lecția 6. Instituțiile media se închid chiar și atunci când au granturi. 

Lecția 7

Pandemia și războiul ne-au adus o altă lecție: într-o zi devine greu pentru toți, apar riscuri masive pentru viața lucrătorilor și luptătorilor din prima linie și atunci banii nu mai contează atât de mult. În condiții de civilizație și democrație, chiar dacă lipsesc banii la un moment dat, există condiții ca aceștia să fie generați. În condiții de război, instabilitatea și riscurile îi omoară pe mulți, îi alungă și îi demotivează pe și mai mulți.

Lecția 7. Există întotdeauna șanse să devină mai rău, de aceea e bine să muncim în fiecare zi, cu bani mai puțini, ca să menținem democrația și posibilitățile de a crea condiții mai bune.

Lecția 8

O redacție ajunge să fie bună dacă are 3 laturi puternice. Prima latură e comunitatea, care e în creștere doar atunci când redacția servește interesul public. A doua latură e echipa, care trebuie să fie profesionistă, dedicată și să aibă reputație bună. A treia latură sunt banii, care trebuie să acopere costurile echipei dedicate comunității. Granturile nu prea vin la echipe fără reputație și fără comunitate. Nici alte donații, nici abonamentele. Nici publicitatea. Nici serviciile. 

În acest moment, echipa ZdG e în cea mai bună formă posibilă – avem reporteri bine pregătiți, un colegiu de redacție călit prin toate dificultățile posibile, o reputație bună și cea mai mare comunitate de cititori pe care am avut-o vreodată. Mesajele de susținere au început deja să vină. 

Lecția 8. Reputația este o monedă cu magnet, care atrage șanse financiare. 

Dacă s-a întâmplat această problemă a suspendării granturilor, poate e cazul să renunțăm la finanțările partenerilor de dezvoltare? 

Granturile au fost primii bani cu care a pornit ZdG la drum, iar donatorii nu ne-au dat niciodată DOAR bani, ei ne-au dat o mulțime de lecții fără de care nu am fi ajuns aici și pentru asta le suntem cu adevărat recunoscători Ambasadei SUA, Ambasadei Canadei la București, Ambasadei Finlandei, Ambasadei Țărilor de Jos, Ambasadei Marii Britanii, dar și unor organizații internaționale și naționale: FPU, FPEE, ICFJ, OIP, Internews, IMS, IFPIM, NED, Freedom House, MCI, DRRM, IWRP, Amnesty International Moldova, Consiliul Europei, BBC, PIN, Millennium DPI Partners, Delegația UE, Fundația Est Europeană, GIJN, OCCRP, EED, PNUD, IREX etc. Cu atât mai mult, jurnalismul de investigație nu este de vânzare și nu poate fi vândut unor oameni de afaceri ca prima pagină a revistelor de glamour, investigațiile pot fi susținute doar din bani transparenți și etici. 

Ce-am învățat de la granturi, cum ne-au condiționat:

• plata taxelor – obligatorie, nu se negociază și nu poate fi evitată;
• fără cash și mișmașuri, doar operațiuni bancare;
• nu obții grant până nu demonstrezi procedurile de democrație internă, de transparență și integritate;
• faci rapoarte de activitate și explici cheltuielile până la ultimul cent; dacă ți-au rămas 5 dolari – îi întorci.

Datorită granturilor primite de redacția noastră timp de 20 de ani:

• există ZdG, cel mai mare grup de investigații jurnalistice din R. Moldova, cu cel mai abonat ziar și cei mai premiați jurnaliști, cu foarte multe cazuri soluționate de autorități datorită dezvăluirilor noastre;
• am creat permanent locuri de muncă și am crescut numărul acestora an de an, iar angajații ZdG au rămas în R. Moldova;
• am plătit lunar toate taxele cerute de stat și am contribuit permanent la completarea bugetului național;
• am informat oamenii din R. Moldova timp de 20 de ani, am oferit educație juridică și civică;
• am învățat să facem activitățile transparent și profesionist.

Totuși, ce va face ZdG fără 40% din asistență?

Nu suntem stresați că se va închide ZdG, pentru că ZdG nu lucrează pentru interesele personale ale echipei sau ale conducerii, nici pentru donatorii de granturi. ZdG e demult instituția de care au nevoie cetățenii mai mult decât propria echipă. Dacă într-o bună zi se va întâmpla ZdG să moară, va fi pentru că de el nu va mai avea nevoie comunitatea. De aceea, la 5 zile de la apariția acestei stări de urgență,  întreprindem următorii pași: 

• Vom plăti salariile pentru ianuarie complet și la timp, pentru că am învățat bine lecția 1,2,3 și 6;
• Am început imediat identificarea unor noi parteneri ca să asigurăm salariile pentru următoarele luni, și avem deja semne bune, pentru că am învățat lecția 7 și 8;
• Nu vom renunța la investigații, știri și reportaje, pentru că am învățat lecțiile 4 și 5. 

Dacă ai citit până aici și ți-a apărut întrebarea: Ce poți face tu?

Nu există lucru de calitate făcut gratis. Dacă ai citit până acum gratuit investigațiile, știrile și reportajele  ZdG, poți face o donație unică sau recurentă AICI.

Dacă reprezinți o afacere, o instituție, un proiect și ai nevoie de promovare, vezi oferta noastră AICI. 

Dacă ești plătitor de taxe, alege să ne transferi nouă 2% din taxe. Și nu uita să oferi abonamente la ediția tipărită și PDF oamenilor care au nevoie să citească. 

Dacă ai acces la comunitatea externă, spune-i istoria noastră – rapoartele de activitate și regulamentele noastre sunt AICI. 

Dacă ești reporter și îți place jurnalismul de investigație, vino la noi. Regulamentul de angajare la ZdG e aici: Regulament de angajare și creștere profesională.

Vă mulțumim!