Energia europeană și becul transnistrean | EDITORIAL
A venit primăvara, dar problema energetică e încă discutată pe larg. În R. Moldova, pe tot parcursul anului 2025, consumatorii casnici vor beneficia de compensație la energia electrică, indiferent de starea familială sau de venituri. Dar locuitorii regiunii transnistrene? Să vedem.
Transnistria e Moldova. Pe hartă și în viață
Transnistria nu e țară, nu a reușit să devină țară timp de 3 decenii de separatism. Cu toată susținerea Rusiei, nu a reușit. Nici măcar Rusia nu a recunoscut-o oficial. Cu pașaportul transnistrean oamenii nu pot pleca nicăieri. Până și liderii regiunii, toți până la unul, cei care au fost și cei care sunt în prezent, dețin acte oficiale ale altor state recunoscute oficial: ale Republicii Moldova, Ucrainei, Rusiei, Bulgariei, României. La fel și locuitorii de rând – circa 90% dintre ei dețin acte ale R. Moldova. De ce? Moldova oferă fiecărui deținător de acte drepturi egale: la călătorii în străinătate, la servicii medicale, la muncă și angajare, la procurarea și deținerea bunurilor, la educație și studii. Și la compensații pentru energia electrică, desigur, dar cu o singură condiție.
În R. Moldova ajutor cu forța nu e posibil
Fiecare cetățean al Moldovei a avut dreptul și posibilitatea să se înscrie la compensații pentru perioada rece a anului. Iar la energie electrică – fiecare consumator casnic va primi compensații, indiferent dacă s-a înscris sau nu. Singura condiție e să deții acte ale R. Moldova și să ai un loc de trai. Compensațiile vin dintr-un grant al Uniunii Europene. Moldova a solicitat și sprijin pentru locuitorii din regiunea transnistreană, încă de la începutul anului. Și ajutorul a venit sub formă de grant în valoare de 60 de milioane de euro. Conducerea de la Tiraspol, da, cea cu pașapoarte moldovenești și ucrainești pentru ei și familiile lor, au decis să refuze acest ajutor. În numele tuturor locuitorilor din regiune. În favoarea gazelor rusești.
Gazele rusești nu pot ajunge la Tiraspol fără acceptul Chișinăului
Teoretic, autoritățile de la Tiraspol pot găsi diverse posibilități de a încălzi și de a ilumina regiunea, dar toate scenariile au un punct comun: este nevoie de acceptul Chișinăului pentru tranzitarea produselor energetice pe teritoriul său. Chiar dacă gazele, cărbunele, păcura ar veni de la Moscova, de la Budapesta, de la Odesa sau din cosmos, Tiraspolul trebuie să ceară acordul Chișinăului. Liderii transnistreni încă nu au învățat să facă asta. Ei încă declară că vor să meargă cu Rusia mai departe, doar că Rusia e la mii de kilometri distanță, iar țeava de gaz trece prin Moldova. De la începutul anului, în regiune au loc întreruperi permanente de curent electric, iar pentru luna aprilie 2025 Gazprom nu a rezervat încă capacități de transport al gazelor prin gazoductul transbalcanic pentru Tiraspol. Dar la întâlnirea cu reprezentanții OSCE de săptămâna curentă, așa-numitul ministru de externe din regiune, Ignatiev, a declarat iar că Moldova e vinovată că Tiraspolul nu are gaze rusești.
Pe malul drept, repet, există curent, încălzire, compensații pentru toți. Dacă Tiraspolul ar vrea, oamenii din regiune le-ar avea și ei. Ajutorul european de 60 de milioane de euro e încă valabil și e în conturile Republicii Moldova. Din câte înțeleg, dacă acești bani nu vor fi utilizați de regiunea transnistreană, Chișinăul are dreptul să-i utilizeze pentru nevoile oamenilor de pe malul drept.
Dar unde e autonomia energetică? Cum ar fi și fără Rusia, și fără UE?
Moldova, cu tot cu regiunea transnistreană, a fost dependentă de gazele rusești timp de 3 decenii, pentru că așa au decis regimurile politice de la Moscova și de la Chișinău. Dar gazele nu veneau degeaba, veneau la pachet cu negocieri trucate, contracte dezechilibrate, o armată rusă care staționează la noi de decenii, control asupra agendei politice, coruperea președinților, parlamentarilor și condiționalități în privința drepturilor omului, a agendei de dezvoltare și a parteneriatelor străine. În plus, Rusia a preluat controlul asupra Moldovagaz, dar și asupra Centralei de la Dnestrovsk-Cuciurgan, asupra altor bunuri din regiune, ba chiar asupra întregii regiuni transnistrene, fără să întrebe măcar Chișinăul și fără să-și respecte angajamentele internaționale asumate de a se retrage din regiune cu tot cu armată. În 2022, după declanșarea războiului rusesc din Ucraina, autoritățile de la Chișinău au decis să se dezică de gazele rusești. Nu a fost ușor, dar a fost posibil, cu ajutorul UE.
În același timp, toată lumea e conștientă că ajutoarele UE nu pot veni la nesfârșit. De aceea, R. Moldova, lucrează intens asupra unor proiecte de reziliență și autonomie energetică: cu ajutorul Uniunii Europene se construiesc noi linii electrice, Moldova și Ucraina s-au conectat la sistemul european energetic, dar cele mai eficiente par să fie proiectele de energie verde. Zilele însorite oferă consumatorilor din Moldova circa o pătrime din energie datorită bateriilor solare – cea mai ieftină formă de curent electric. Soarele ar da curent și la Tiraspol dacă ar fi acceptate tehnologiile și ajutoarele europene. Recent, Norvegia a lansat un proiect pentru 22 de comunități de pe ambele maluri ale râului Nistru, care vor primi asistență pentru acțiuni de obținere a energiei durabile. Bani se găsesc, tehnologii sunt. Cetățenii din stânga Nistrului le pot obține, dacă doresc.
