De ce compromișii se vor președinți?
De unde a venit moda ca penalii sau protejații penalilor și ai războinicilor să candideze neapărat și să aspire la funcții publice? Da, orice cetățean care are anii, are dreptul să candideze (anii, ca vârstă a maturității, nu ani de stat la închisoare). Dar, ceea ce se întâmplă în campaniile electorale recente ne demonstrează că s-a creat un model periculos: ai probleme penale sau breșe de integritate? – candidează să ajungi în funcții publice.
Cred că acest fenomen a existat întotdeauna, dar la primele etape era mai puțin vizibil, iar candidații penali – poate mai puțin impertinenți. Sau poate nu aveam noi, ca societate, dexteritatea să le descoperim ilegalitățile. Probabil, culmea impertinenței a fost să-l vedem pe Ilan Șor implicat în alegerile locale de la Orhei în 2015, după ce în 2014 a terminat cu furtul miliardului și distrugerea celor 3 bănci. Atunci, actul său politic trezea o nedumerire hilară – cum adică, furi la vedere și apoi candidezi la un fotoliu conectat la bugetul public? Dar situația a devenit tristă când ne-am pomenit cu el în funcția de primar. Abia pe parcursul anilor a devenit clar că avea un model (în permanentă ajustare) de corupere a alegătorilor și de cumpărare a voturilor.
Dar, faptul că societatea, cu toate structurile ei de investigare și de pedepsire a crimelor, nu l-a putut opri, a motivat dorința lui Șor de a deveni deputat, și a devenit. Apoi, acest politician penal, în loc să-și ispășească pedepsele într-un penitenciar din Moldova, a părăsit țara, stă în locații de lux și organizează alte acțiuni de corupere a alegătorilor. După ce a adus în fruntea regiunii găgăuze o persoană fără CV, se implică activ și în prezidențiale. Încă nu candidează (mă mir un pic că nu o face), dar dirijează candidați și procese, asigurând plăți obscure, după cum s-a demonstrat de mai multe ori.
Aceste acțiuni au coborât în derizoriu actul electoral, au diminuat importanța și logica alegerilor. Sensul unei campanii ar fi ca cei mai buni dintre cei buni să ajungă într-o bătălie publică a ideilor celor mai relevante pentru cetățeni, nu a acțiunilor celor mai utile pentru a salva penalii. Această fanfaronadă a candidaților compromiși aduce neîncredere și chiar lehamite față de marele drept de a alege demnitarii care să conducă statul tău sau localitatea ta. În prezent, dacă vrei să fii cetățean corect care participă la alegeri – trebuie să te pedepsești prin a asculta o listă lungă de penali cu toate manipulările lor.
Acest fenomen al proliferării candidaților penali și cu probleme de integritate atrage după sine și distrugerea actului dezbaterilor publice. Pseudo-candidații nu știu, nu pot și nici nu doresc să se implice în dezbateri reale. Ei vin la unele discuții publice doar ca să-i atace pe alții, arătând că pata lor penală e mai mică decât a altuia, nu să răspundă la întrebarea de ce poluează spațiul electoral având probleme de integritate. Acești neaveniți nici nu pretind să participe la dezbateri – își cumpără spațiul mediatic sau de expunere publică unde să vorbească doar ei, iar întrebări de la cetățeni și reporteri să nu existe ori să fie controlate de ei.
Situația e și mai proastă atunci când vorbim de obligația mass-media de a aduce în atenția publică problemele acestor candidați pătați. Pe de o parte, ei devin tot mai mulți, comit acte reprobabile tot mai multe, e tot mai mult de lucru pentru reporteri. Pe de altă parte, jurnaliștii observă că publicul a obosit să audă și să urmărească numele unor penali. Dar asta nu e tot. Jurnaliștii care încearcă să afle răspunsuri la întrebări au parte de două probleme: candidații ce au crize de integritate nu răspund deloc sau răspund doar cu atacuri la întrebări, iar în paralel – fermele de boți și susținători cumpărați atacă agresiv redacțiile, încercând să instituie regula – nu întreba și nu scrie, că vei fi lovit.
Într-o democrație veritabilă, orice cetățean trebuie să aibă dreptul inalienabil de a candida și de a fi ales, dar să ne gândim și la dreptul alegătorului, care este la fel de sacru: dreptul de a se informa corect despre fiecare candidat. Este oare posibilă exercitarea acestui drept în actualele condiții?
Bătăliile electorale recente nu se mai dau în fața oamenilor, ci pe internet, în monologuri solitare, plătite obscur, promovate prin ferme de troli și conturi false. Procesele electorale derulate pe platforme care nu sunt controlate de cetățeni și nu pot fi responsabilizate de către aceștia (Facebook, TikTok, YouTube) aduc un afront democrației. Bătăliile de pe internet sunt pline de acte reprobabile, în care, deocamdată, ies în față cei care plătesc mai mult, fie și cu bani obscuri.
Cu ce răspund oamenii? Mai iau în râs candidații. Uneori și alegerile. Dar trebuie să depunem efort, ca societate, pentru ca alegerile să ne ridice pe toți, nu să ne doboare.
