Cum se face pace cu Rusia? Cedăm teritorii sau cedăm opțiunea europeană? ZdG explică
La finele lunii iulie s-au împlinit 32 de ani din momentul în care Rusia a semnat un tratat de pace cu R. Moldova. Această aniversare se produce pe fundalul a peste doi ani de război rusesc în Ucraina, iar la începutul lunii august s-a produs un eveniment care a răsturnat principiul inviolabilității teritoriale pentru Rusia: în regiunea rusească Kursk, forțele armate ale Ucrainei au ocupat și controlează mai multe localități. Toate acestea ne aduc în fața unei probleme: cum ar trebui să fie un armistițiu de pace încheiat cu Rusia? Explicăm.
- Cum a fost realizat tratatul de pace cu Republica Moldova?
Chiar dacă Rusia declara că războiul din regiunea transnistreană a fost declanșat de către Moldova și populația transnistreană și-ar fi apărat teritoriile, Rusia a fost creierul, sponsorul și promotorul acelui război și al actelor de separatism teritorial care s-au produs. Dovezile se găsesc în Hotărârea CEDO cu privire la Grupul Ilașcu, unde sunt atașate mărturii și documente despre implicarea Armatei a 14-a, a militarilor ruși, a munițiilor rusești. Cu atât mai mult, pactul din iulie 1992 a fost semnat de către Mircea Snegur, președintele Republicii Moldova și Boris Elțin, președintele de atunci al Federației Ruse. Ce impact a avut acel tratat? Au încetat luptele și nu au mai fost omorâți oameni. A fost un prim pas și practic un singur pas realizat, iar nerealizarea celorlalți pași stipulați în document a însemnat o pace prea șubredă pentru următorii 30 de ani în regiune.
- Ce nu a funcționat în armistițiul moldo-rus?
Rusia nu și-a ținut niciodată promisiunea de a-și retrage armata de pe teritoriul legal al Republicii Moldova. Menționăm aici că Rusia nu a recunoscut niciodată regiunea transnistreană ca pe un stat separat, oficial a recunoscut acest teritoriu ca parte integrantă a Republicii Moldova. Problema cea mare a fost că în actele oficiale Rusia recunoaște și semnează una, iar în viața de zi cu zi – face alta. În cazul regiunii transnistrene, Rusia a alimentat separatismul timp de pese 3 decenii, Rusia nu a retras armata totalmente, dar nici depozitul de muniții rusești de la Cobasna. Iar prezența armatei rusești și a munițiilor a însemnat imposibilitatea reunificării Republicii Moldova.
- Este separatismul o problemă rusească doar în Moldova?
Separatismul nu a fost o problemă care a afectat doar Republica Moldova. Statul independent Georgia a fost și mai afectat de acest flagel, Rusia menținând controlul asupra Abhaziei și Osetiei, iar războiul rusesc din Georgia din 2008 a agravat și mai mult situația, pacea din regiunea caucaziană devenind și mai fragilă. Cu atât mai gravă e situația regiunilor ucrainești ocupate de către Rusia, începând cu ocuparea Crimeii în 2014 și până în prezent. În toate aceste state, Rusia a fost agresoarea, iar rezultatul a fost ocuparea teritoriilor străine.
- Cum se schimbă sensul unui tratat de pace cu Rusia după războiul din Ucraina?
Războiul rusesc din Ucraina a fost cel mai sângeros și mai nimicitor dintre toate războaiele purtate de Rusia în teritoriile fostelor state sovietice. Și cel mai de durată. Și cel mai plin de riscuri, afectând, practic, întreaga regiune europeană: prin crizele energetice cauzate, prin riscurile de a afecta centralele atomice, prin criza refugiaților, prin criza economică, financiară și de antagonizare a întregii lumi.
Ucrainenii, care rezistă eroic timp de câțiva ani, care au convins o mare a parte a lumii să le ofere sprijin în lupta cu regimul criminal de la Kremlin, își pun tot mai des întrebări despre pacea necesară și condițiile în care ar putea fi încheiat acest război. Potrivit datelor Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev, numărul persoanelor care cred că e timpul ca Ucraina să înceapă negocieri de pace cu Rusia este în creștere. Potrivit datelor, ucrainenii și-ar fi dorit cel mai puțin un armistițiu cu Rusia în prima jumătate a anului 2023, dar de atunci, oboseala de război, de sânge și de crime crește constant, în paralel cu dorința de a obține cât mai curând o încetare a luptelor și atrocităților. Totuși, majoritatea ucrainenilor au o condiție majoră privind un tratat de pace cu Rusia. Care este ea?
- Trebuie să fie cedate teritoriile ucrainești pentru un tratat de pace?
Circa 80 la sută dintre ucraineni consideră că cedarea teritoriilor în schimbul încetării luptelor este un act inadmisibil. Peste 50 la sută dintre ucraineni consideră că pacea trebuie să vină inclusiv cu retrocedarea Crimeii. Ucrainenii au învățat lecția despre credibilitatea Rusiei după toate atrocitățile comise: războaie neanunțate, angajamente nerespectate, ocuparea de teritorii prin încălcarea convențiilor internaționale. Ucrainenii vor pace, dar nu mai vor și nu mai pot să creadă Rusia. Totuși, sondajele de opinie privind condiția păcii ar putea să aibă un rezultat și mai categoric după ce Ucraina, slăbită de doi ani și jumătate de război, reușește să pătrundă în regiunea rusească Kursk, ocupând mai multe localități. Este pentru prima dată în istoria Rusiei post-sovietice când aceasta suferă de propriile crime – ocupând abuziv teritorii, s-a pomenit ea însăși cu teritorii ocupate. Această operațiune va oferi avantaje și statelor post-sovietice care suferă din cauza separatismului: Ucraina, Georgia și, desigur, R. Moldova.
- Va influența sfârșitul războiului rusesc din Ucraina chestiunea transnistreană?
Cu siguranță. R. Moldova trebuie să întreprindă zilnic pași pentru consolidarea integrității teritoriale, nu e nevoie să așteptăm finalizarea războaielor pentru a face ceva. Dar actuala situație asigură niște condiții unicale în istoria de peste 30 de ani de la încheierea acelui armistițiu cu Rusia: deși Kremlinul ignoră în continuare respectarea condițiilor – nu-și retrage armamentul și armata din regiunea transnistreană, este pentru prima dată când Rusia nu mai poate completa deschis forțele armate din această regiune. Timp de peste doi ani, Rusia nu mai are cale deschisă cu transport armat și trupe spre Tiraspol – nici prin Ucraina, nici prin Chișinău. Rusia a avut timp de zeci de ani lideri politici aserviți Moscovei, atât la Chișinău, cât și la Kiev. Acum e un moment unic în istorie când nu-i mai are în aceste 2 capitale. Și mai este un avantaj: Republica Moldova, spre deosebire de Georgia și Ucraina, nu are hotar cu Rusia. Moldova are hotar doar cu un stat pro-european, care este Ucraina și cu un stat membru al UE, care este România.
La final, doar o lecție aș vrea să mai învățăm de la ucraineni: după 2 ani de război rusesc, cu toate tragediile și riscurile, circa 80% dintre ucraineni nu ar renunța la opțiunea pro-europeană în schimbul păcii. Adică, ei sunt gata să lupte în continuare, să-și piardă viețile, dar să își apere viitorul european (datele aparțin sondajului NDI realizat în luna mai 2024).
