VIDEO/ Cum să desfășori o campanie de ură împotriva reporterilor de investigație? Studiu de caz

Probabil, ați observat cazuri în care funcționarii publici nu răspund la solicitările de informații ale reporterilor, iar dacă jurnaliștii insistă să obțină acces la informațiile solicitate, apar campanii de denigrare a reporterilor, cu atacuri ale politicienilor și ale postacilor anonimi, cu instigare la ură.

Am văzut așa campanii împotriva jurnaliștilor de investigație din Rusia, Belarus, Kîrgîzstan, Azerbaidjan. Ni s-a întâmplat și nouă în Moldova. Cel mai recent caz pare să fie demn de manualele despre atacuri digitale. Să facem o radiografie a acestei campanii.

Pasul 1. Ignorarea solicitărilor de informație

După ploile de la finele lunii mai mai multe străzi ale orașului Chișinău, inclusiv cele renovate, au fost inundate. Reportera ZdG Felicia Ganev a trimis o solicitare de informație la Primăria Chișinău, solicitând pentru cititorii și locuitorii capitalei informații privind repararea sistemelor de scurgere a apelor pluviale. Menționăm că asemenea cereri redacția ZdG trimite zilnic la diverse instituții publice, în cazul în care informațiile necesare reporterilor nu sunt făcute publice pe paginile web ale acestora. Mai menționăm că redacțiile și jurnaliștii au dreptul să ceară informații de interes public în baza Legii cu privire la accesul la informație. Deși primăria a confirmat în aceeași zi, printr-un mesaj pe e-mail, că a primit solicitarea de informații, în următoarele săptămâni nu a venit niciun răspuns. Accentuăm că Legea obligă instituțiile publice să răspundă în maxim 10 zile. 

Pasul 2. Intimidarea reporterilor care insistă să obțină informații

Ce să facă reportera care nu a obținut informația solicitată timp de peste 20 de zile? Să renunțe la subiect? Nu, pentru că așa se descalifică în fața comunității de cititori care așteaptă răspunsuri la întrebări. După 22 de zile de așteptare a informației, reportera ZdG a mers la Primărie să ia primarului un interviu privind informațiile solicitate.

Primarul Ivan Ceban, însoțit de purtătoarea sa de cuvânt, au acceptat dialogul, dar au manifestat neîncredere și lipsă de respect față de jurnalistă. Primarul, știind că are în față o reporteră, a întrebat-o dacă e inginer, adică dacă ar trebui ea să-și permită să adreseze întrebări despre construcții și infrastructură.

Purtătoarea de cuvânt a acestuia a manifestat maximă protecție pentru primar, filmând toată convorbirea cu telefonul său, iar atunci când reportera a întrebat din nou de ce nu i s-a răspuns la solicitarea de informații, aceasta a acoperit și microfonul cu mâinile.

Trebuie un funcționar public să răspundă la întrebările privind construcțiile publice și banii publici doar inginerilor sau economiștilor? Nu, un edil trebuie să fie capabil să răspundă tuturor reporterilor, adoptând un limbaj pe înțelesul tuturor cetățenilor.

Trebuie un funcționar public să atingă, să acopere, să înlăture microfoanele sau alte echipamente ale reporterilor? Nu, nimeni nu are voie să atingă echipamentele reporterilor atunci când aceștia se află în teren, în exercițiul funcțiunii. De ce politicienii fac asta? Ca să devieze atenția reporterilor și a publicului de la informația solicitată, lăsată fără răspuns.

Pasul 3. Înrolarea grupurilor de hateri și postaci

La câteva minute de la finalizarea filmării, primarul Ceban a postat imediat tot interviul video pe pagina sa de Facebook, menționând că, „din păcate, ca și în multe alte cazuri, mi s-au adresat întrebări manipulatorii și nu a manifestat un interes real în a asculta răspunsurile oferite”, fără să specifice care întrebare o califică el drept manipulatorie și de ce anume. Asta l-a ajutat pe primar nu doar să devieze atenția cetățenilor de la faptul că nu a răspuns la solicitarea de informație cu privire la banii publici, ci și să justifice ura țintită spre reporteri. 

Purtătoarea de cuvânt a primarului a postat și ea mai multe texte pe pagina sa personală, criticând reporterii și lăudând Primăria. Dar nici ea nu a oferit răspunsurile la solicitarea de informație a ZdG. 

La postările lor au curs gârlă instigările la ură împotriva jurnaliștilor, intimidările și înjurăturile. Apoi și canalele de telegram care îl susțin pe Ceban au continuat atacurile. Nu, atacurile nu au fost asupra instituției publice care nu a răspuns la întrebări, ci asupra redacției, care cu o lună în urmă a solicitat câteva informații și încă nu le-a obținut. Apoi au urmat atacuri în adresa reporterei pe adresa de e-mail de pe care a trimis solicitarea de informații la primărie. 

Pasul 4. Răspunderea juridică

Un reporter care a solicitat informații de interes public nu a încălcat nimic și nu trebuie atacat. Un reporter care a mers într-o instituție publică și a adresat întrebări, fără să atingă microfonul, echipamentele sau alte obiecte ale intervievatului, și-a exercitat un drept și nu are pentru ce să fie agresat. 

Iată însă că un funcționar public poartă răspundere juridică în cazul în care nu răspunde la o solicitare de informație mai mult de 10 zile. 

Articolul 27 al Legii cu privire la accesul la informații spune că încălcarea dreptului de acces la informații atrage răspundere disciplinară, contravențională sau penală.

ZdG a solicitat autoritățile legale să examineze acest caz și va continua să ceară informații de interes public. Chiar dacă vor urma campanii de intimidare și denigrare, asta nu ne va opri. Vom continua, ca să nu ajungem ca în Rusia, Belarus sau Azerbaijan unde ZdG ar fi fost închis, cu tot cu reporteri. Urmăriți-ne și spuneți și altora că o campanie de ură nu e sfârșitul, ci doar un nou început.