Vaccin de la torționar? Studii de caz

Autoritățile au anunțat licitație pentru procurarea vaccinurilor anti-Covid-19. Destul de târziu, dar mai bine decât deloc. În mapa de achiziții stă suma de 70 de milioane de lei, aproape 4 milioane de dolari, destinați procurării de vaccinuri.

Sunt bani importanți și aparțin tuturor cetățenilor R. Moldova, de aceea monitorizarea acestora este imperioasă. Mai ales atunci când este vorba de un stat extrem de corupt care, în scurta sa istorie de 30 de an, a reușit să trucheze mii de licitații și să admită spălări de miliarde în interesul multor demnitari corupți, rămași nepedepsiți până astăzi. 

Nicio licitație nu trebuie trucată, dar una cu medicamente este și mai important să fie transparentă. Cu atât mai mult o licitație cu vaccinuri într-un stat în care oamenii se folosesc de telefoane mobile timp de 25 de ani și se vaccinează de 80 de ani, dar tocmai din acest an au început a considera că antenele de telefonie interferează cu cele din… vaccin.

Regula licitațiilor spune că trebuie aleasă oferta cea mai ieftină. E un principiu minunat, să se economisească la maxim banii publici. Dar apar multe semne de întrebare.

Pe lângă întrebarea fiecărui contribuabil dacă vaccinul cel mai ieftin este și cel mai eficient, întrebarea unui jurnalist dintr-un stat corupt este: cine anume va pune mâna pe cei 4 milioane de dolari? Fără îndoială că banii ar trebui să meargă către producătorii de vaccinuri, fără intermediari. Totuși, intermediarii se pare că au undă verde și se pare că reprezintă un singur producător: Federația Rusă.

Vaccinurile sunt produse de către biologi, nu de către politicieni, deci ar trebui să ne fie indiferent statul din care provine. Sau nu?  

Cum ar trebui să reacționăm la o astfel de situație, de exemplu: vecinul nostru are o casă plină de copii anemici și o grădină de zmeură. Copiii nu primesc zmeură, pentru că vecinul o vinde pe toată. Zmeura e bună la gust, chiar dacă nu știm exact ce fertilizanți folosește. Cumpărăm de la el, că are o casă de copii anemici și are nevoie de bani. Doar că din banii de pe zmeură vecinul își cumpără un tanc nou, chiar dacă are deja mai multe tancuri. 

Săptămâna trecută, bloggerul rus Varlamov a descris câteva situații de acest fel: cetățeni din Federația Rusă s-au înregistrat pentru vaccin, dar li s-a spus în mod repetat că lipsește în stoc. Chiar dacă unii erau înregistraţi să li se administreze cea de-a doua doză, care trebuie injectată la un anumit interval de timp, vaccinul rusesc nu era disponibil. În schimb, este disponibil la vânzare prin statele vecine și cele de pe alte continente. Datele oficiale arată că, în prezent,  în Rusia, la o sută de oameni doar 5 sunt vaccinați. Aproape ca în Moldova, care nu are nici vaccin, nici bani, nici democrație.

Să mai analizăm o situație ipotetică. Vecinul și-a instalat cu ceva ani în urmă în curtea dvs. câteva tancuri și niște cutii cu materiale explozive. A promis în scris că le va retrage până în 1994, dar e deja 2021 și el nu le-a mai retras. Ba mai mult, a îngrădit partea din curtea dvs. unde se află tancurile cu sârmă ghimpată și nici măcar copiii dvs. nu prea au unde să se joace, dar nici loc de grădină nu aveți. Acum, pentru că nu aveți prea mult loc de zarzavaturi în propria curte, sunteți nevoiți să le cumpărați. Vecinul cu tancurile trimite niște intermediari care vă propun zmeură la un preț foarte bun, mai ales dacă o luați cu hurta, en gros. Din banii dvs. el își va mai cumpăra un tanc. Probabil îl va instala lângă celelalte, tot în curtea dvs., după gardul din sârmă ghimpată. Dar e un preț bun, nu-i așa? Și o să mâncați zmeură.

Săptămâna curentă, reporterii de investigație de la Confidencial, Nicaragua, au publicat un articol interesant despre o donație din partea Federației Ruse: 250 de autocare pentru transportul public din Nicaragua au fost folosite inițial în Rusia pentru a transporta polițiști la proteste, unde reprimau violent solicitările cetățenilor cu privire la drepturile omului. Autocarele, într-un fel, poartă urmele de sânge și lacrimile cetățenilor ruși supuși abuzului, dar sunt oferite cadou cetățenilor din America Latină, gest care ar trebui apreciat, nu?

Prețul oricărei tranzacții are și o componentă etică. Nu există nimic ieftin dacă provine de la oameni corupți, abuzatori, torționari. Nu există bani publici de dat torționarilor. Cel puțin, atâta timp cât există posibilitatea de a procura același produs, fără intermediari, de la producători neafiliați torționarilor.