Va ține PAS singur pasul?
Pe 15 noiembrie 2020, Maia Sandu, sprijinită masiv „acasă”, dar și în Diasporă, îl bătea în turul doi pe Igor Dodon și câștiga prezidențialele. A fost o victorie solidară, greu s-o împarți azi între simpatizanții Maiei Sandu și opozanții lui Igor Dodon. E o lecție. Învățată? Neînvățată de bomondul politic de la noi?
Cinci luni mai târziu, după mai multe duelări crâncene și confruntări în deșert, Dodon pierde în faţa Maiei și lupta pentru anticipatele la parlamentare. Pe 28 aprilie, urmare a deciziei Curții Constituționale (CC) privind existența circumstanțelor justificative de dizolvare a Parlamentului, Sandu semnează decretul de dizolvare și anunță data anticipatelor: 11 iulie 2021. În vară urmează și cea de-a treia confruntare între cei doi președinți – fost și actual, de data asta la nivelul partidelor politice pe care le reprezintă: PAS și PSRM. Nu vor fi, evident, singurii concurenți electorali (de la o zi la alta lista crește), dar sunt principalii actori care vor avea de disputat între ei întâietatea în acest scrutin. Și unul, și altul mizează pe sprijinul unui segment electoral cât mai larg (PAS pe dreapta și PSRM pe stânga), și unul și altul vor să ajungă într-o viitoare majoritate parlamentară, iar PAS speră să poată avea de unul singur o majoritate stabilă în Parlament, ca să poată numi, fără intermediari, guvernul și să se poată apuca de făcut ordine, așa după cum s-a angajat încă la prezidențiale: radierea corupției, hoției, mizeriei politice și sociale, injustiției, banditismului de stat, cârdășiei politice, cumătrismului, cuscrismului și nănășismului de haită… „Alegerile anticipate sunt voința cetățenilor” și trebuie să-i ajutăm să scape „de politicieni corupți şi compromiși” (Maia Sandu).
Din toate problemele câte trebuiau soluționate până acum vizavi de anticipate, rezolvată, în principiu, a fost doar una: data alegerilor. Întrebarea întrebărilor, care rămâne neclarificată și, practic, nerezolvată în continuare e dacă suntem gata, ce facem și cum facem ca să scăpăm de această „stângă” comunisto-socialistă de la guvernare (care, de fapt, nu are nimic în comun nici cu socialismul, nici cu comunismul, sunt niște speculanți ofticoși care și-au burdușit buzunarele pe contul „secerii și ciocanului” și pe care Lenin, dacă ar ieși din Mauzoleu, primii pe care i-ar pune la zid ar fi Voronin și Dodon, cu toată suita de hoți și chilipirgii care „juju”-cesc pe lângă ei.
Cum se vor așeza cărțile până în vară și care și cum va reuși pe 11 iulie? „Dreapta” sau „stânga”? Depinde. Campania electorală e la început. La Comisia Electorală Centrală și-au prezentat, deocamdată, listele doar 7 concurenți electorali și încă e devreme să ne dăm seama pe care din cele două flancuri, de „dreapta” ori de „stânga” vom avea o îmbulzeală mai mare și, respectiv, o risipă mai mare de voturi. Doi: „stânga” și de data asta s-a dovedit a fi mai organizată decât „dreapta”. Partidele proeuropene și prounioniste sunt divizate în cel puțin patru tabere: PAS separat de PPDA și PUN de AUR, în timp ce „stânga” a intrat în alegeri cu două blocuri distincte: comuniștii cu socialiștii (PCRM-PSRM, Voronin cu Dodon) și Blocul electoral Renato Usatîi care, deși se declară public de „centru”, se focusează, practic, pe aceleași deziderate politice cu Dodon și Voronin în ceea ce-i legat de lumea rusă, Transnistria, zona găgăuză și Ucraina. O fi fiind băiat bun, dar îndoctrinat și gândește politic ca și Voronin cu Dodon, iar ei gândesc ca și Kozak, Lavrov sau Putin vizavi de R. Moldova. Trei: PAS cu PPDA și PUN cu AUR riscă să repete precedentul politic de pe Bîc: Roșca-Matei, când două partide de aceeași, practic, orientare – eurounionistă, s-au războit între ele timp de vreo 20 de ani (în toate campaniile electorale) și au adus de fiecare dată la putere în R. Moldova partidele de „stânga” (excepție făcând anul 1998, dar și aici „frăția” lor la guvernare nu a durat decât un an). Nu ar fi o problemă ca cele 4 partide să meargă în alegeri separat. Ba ar exista și o alternativă pentru alegători: cine nu vrea PAS, votează PPDA, AUR sau PUN. Și viceversa. Dar asta în cazul în care participarea la vot ar fi de peste 90%, ca la alegerile sau referendumurile organizate de Rusia în Transnistria sau alte zone secesioniste. În cazul în care participarea nu depăşeşte 50%, cine a calculat riscurile? Și cine și le va asuma? De ce nu este luată în calcul oferta AUR? Dodon (indiferent de unde vine sugestia sau indicația) a putut trece peste toate invectivele lui Voronin (care, 4 ani la rând, l-a făcut cum i-a venit mai rău la gură), doar pentru a nu admite dispersarea voturilor pe stânga și a-și asigura întâietatea (deci, cele 3,57% acumulate de comuniști la ultimul scrutin electoral contează). De ce pe „dreapta” e altfel? Stânga face, de fapt, ceea ce ar trebui să facă și nu face dreapta. Crede PAS că situația din 11 iulie o poate repeta pe cea din 15 noiembrie? Cele două campanii electorale sunt bucate diferite și nu au cum să fie servite la fel. Bănuiesc că PAS (ca principal partid pe dreapta) s-a grăbit cu lista electorală (nu mă refer aici la calitatea ei, deși „siguranța” listei ridică anumite semne de întrebare în condițiile traseismului politic de la noi) și a trecut prea ușor peste o negociere capitală cu formațiunile de pe eșichierul politic de dreapta. Va ține PAS singur pasul? Și patru: nu e de azi sau de ieri și e clar oricui că Dodon și socialiștii (de fapt, Moscova) vor să se revanșeze pentru eșecul electoral de anul trecut și sunt puși pe ofensivă. Au pierdut Președinția și nu vor să mai piardă și Parlamentul (respectiv, Guvernul), pentru a o ține în suspans pe Maia Sandu și a nu admite (sunt foarte grăitoare în acest sens ultimele declarații ale Ministerului rus de Externe) „interferența tot mai mare a SUA și UE în procesele politice din R. Moldova”(?!). Urmare a acestui fapt, Dodon și-a realiniat deja „trupele” în careu pentru 11 iulie, așteaptă să sune goarna și e gata să pornească în campanie într-un bloc electoral comun cu comuniștii lui Voronin. 2:1 împotriva Maiei. Dar s-ar putea să fie și 3:1. Maia nu poate fi mai apropiată lui Usatîi decât Rusia.
