Un Kadîrov pentru Găgăuzia
Chişinul a mai pierdut o luptă pentru Găgăuzia? Şi dacă a pierdut-o Chişinăul, a câştigat-o, cumva, Moscova? Depinde cum măsurăm
Scrutinul de duminică, pentru başcanatul găgăuz, s-a încheiat. Nu, însă, şi lupta pentru putere şi liderism între foştii concurenţi electorali. Cel puţin doi, dintre cei zece pretendenţi la prima funcţie în Executivul de la Comrat, Nicolai Dudoglo şi Serghei Cernev, au contestat rezultatele alegerilor, acuzând nereguli şi abuzuri din partea contracandidatului Irina Vlah, favorita Moscovei, şi au cerut Comisiei Electorale de la Comrat renumărarea voturiilor. Potrivit celor doi, Vlah a recurs la cumpărarea voturilor: alegătorilor li s-au făcut „pomeni electorale” (saci cu cartofi şi alte produse alimentare), dar şi plăţi cheş, de la 300 la 500 de lei. Dudoglo şi Cernev susţin că bani s-au plătit şi unor comisii electorale sectoriale pentru a-i asigura lui Vlah un punctaj electoral mai mare. Nu este exclus. Alegerile în Găgăuzia s-au făcut totdeauna cu abateri de la normă, în principal, din cauza proastei monitorizări a procesului electoral. Votarea repetată, votarea „la pachet” cu mai multe acte de identitate, „sufletele moarte”, „votul din mânecă” – sunt practici care s-au încetăţenit cu anii în tradiţia electorală din regiunea găgăuză. Însă, ceea ce s-a întâmplat la alegerile locale de duminică depăşeşte orice limită a normalului. Noi am mai trecut, după 1992, prin acest gen de experienţă electorală în Transnistria, unde Rusia a dictat şi mai dictează şi azi regula jocului electoral, dar în Bugeacul moldovenesc acest lucru a fost o premieră.
Moscova şi-a permis să intervină în campania electorală cu tot ce şi-a dorit: suport parlamentar, informaţional, logistic, propagandistic, diplomatic, financiar, show-uri muzicale şi sportive cu nume tari din lumea sportului şi schowbizului rusesc… Singurul lucru la care nu a recurs Rusia în alegerile de duminică a fost armata. În rest, au fost de toate. S-a ajuns la paranoia. Nimeni şi niciodată, în toţi anii de post-sovietism, nu şi-a permis să ostilizeze electoratul găgăuz în măsura în care au făcut-o propagandiştii Moscovei. Dacă s-a mers până într-acolo încât găgăuzii care au votat pentru un alt candidat, decât Irina Vlah, să fie declaraţi, deschis, „duşmanii Rusiei şi ai lui Putin”, e boală, nu? Şi un soi, dacă vreţi, (velicorus) de discriminare şi şantaj direct şi la adresa electoratului găgăuz, dar şi a contracandidaţilor lui Vlah. Rusia, până la urmă, prin implicarea sa directă în campania electorală din regiunea găgăuză nu a făcut decât să se amestece brutal şi ostentativ – aşa după cum a remarcat în nota sa de protest şi Ministerul de Externe de la Chişinău, în treburile interne ale R. Moldova. Şi dacă domnii candidaţi Dudoglo şi Cernev (iar alături de ei, posibil, şi alţi concurenţi electorali) doresc să conteste aceste alegeri, atunci ei ar trebui să ceară Comisiei Electorale nu renumărarea voturilor, ci anularea alegerilor de duminică şi numirea unui nou scrutin electoral.
Chişinăul a mai pierdut o luptă pentru Găgăuzia? Şi dacă a pierdut-o Chişinăul, a câştigat-o, cumva, Moscova? Depinde cum măsurăm. Acum un an, la referendumul organizat în Găgăuzia, de altfel, tot din banii şi sub acompaniamentul Moscovei, pentru aderare la Uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan au votat, potrivit datelor anunţate de aceeaşi Comisie Electorală de la Comrat, 98,9% dintre găgăuzi. A fost, aproape sută la sută, un vot pro-Rusia. Ce avem la scrutinul de duminică, în care aceeaşi Rusie a intrat deschis în alegeri cu propriul candidat, afişat pe toate gardurile la braţ cu „marii tuji” din anturajul lui Putin şi prezentat pe toate canalele media şi în şedinţele electorale ca fiind „alesul Moscovei şi, personal, al lui Putin”? Să facem puţină aritmetică. Dacă la referendumul din 2 februarie 2014 participarea la vot a fost de peste 70%, la alegerile de dumincă procentul nu a trecut de 52. Şi dacă la referendum votul pro-Rusia a fost de 98,9%, duminică acest vot pentru Rusia a fost de doar 51,1% – ăsta este scorul cu care a încheiat scrutinul favorita Rusiei. Iar 51% (câştig) din 52% (participare la vot) nu face mai mult de 25-26% din numărul total de votanţi găgăuzi. Şi acum puneţi alături 98,9% şi 51,1%, care demonstrează, în fond, acelaşi ataşament faţă de Rusia. Diferenţa e surprinzătoare. Ce s-a făcut cu „iubirea” găgăuzilor pentru „marea Rusie”? Cel mai probabil, a mâncat-o războiul Rusiei cu Ucraina.
Ce va urma? În tot cazul, ar fi o mare naivitate să ne aşteptăm la mai mult bine decât a fost în relaţiile Comratului cu Chişinăul sau ale Moscovei cu Chişinăul. Există câteva considerente, în acest sens. Unu: din momentul în care Rusia a mers vabank în lupta pentru un „ales special” la băşcănia Comratului, e clar că Moscova are planurile sale legate de Găgăuzia şi-l va pune la argăţit pe acest „ales”, pentru care s-a cheltuit. Doi: să nu uităm şi de proaspăta, încă, declaraţie a şefului Externelor ruse, S. Lavrov, care ne atenţiona (?!) în ajunul alegerilor că ”Rusia are interese în Găgăuzia”, iar ce înseamnă „interesele Rusiei” în afara graniţelor sale, cunoaştem pe exemplul Kaliningradului, Transnistriei, Abhaziei, Osetiei de Sud, Crimeii, iar, mai proaspăt, şi al estului Ucrainei. Moscova speră ca cel puţin de acum încolo să poată transforma Găgăuzia într-o a doua Transnistrie, din care să poată ameninţa şi ţine în alertă şi Chişinăul, şi Kievul. Mare lucru, puţin probabil să iasă din asta. Găgăuzia ar putea cădea sub Rusia doar în cazul în care va cădea Odesa. Pericolul unei Republici Populare Bugeac ar deveni atunci iminent (3 raioane găgăuze, Taraclia, Bolgradul şi parţial Reniul şi Ismailul). Ar fi o mare provocare pentru găgăuzi să se lase trecuţi sub arme, o provocare care nu-i va costa mai puţin decât i-a costat pe ruşii din Ucraina Doneţkul şi Luhanskul. Lucrul cel mai regretabil din toată această „poveste electorală” e că Chişinăul, în 23 de ani de independenţă, nu a avut grijă să crească un Kadîrov (liderul cecen) al ei pentru Găgăuzia sau un Tibilov (liderul Osetiei de Sud), sau un Hadjimba (liderul Abhaziei). Rusia, de-a lungul anilor, a putut găsi la Comrat şi un Kendighelean, şi un Topal, şi un Burgudji, şi un Dobrov, şi un Formuzal. Chiar să nu existe în mediul găgăuz şi altfel de lume, decât Formuzali, Dobrovi, Kendigheleni, Topali, Vlahi…
