Tatiana Eţco: Jurnalul protestatarului
„Din 15 kg de demersuri, vreo 10 sunt probe”, spune cu oarecare satisfacţie Tudor Pânzaru, protestatarul din faţa Guvernului, care este în stradă deja de vreo opt luni. Pe 21 februarie, la Căuşeni, a avut loc prima şedinţă de judecată în cadrul dosarului său, legat de asigurarea cu spaţiu locativ. Tudor, timp de câteva zile, s-a tot luptat cu o dilemă: şi la judecată vroia să meargă, dar nici cortul nu-l putea părăsi.
Este convins că, imediat cum va pleca, casa improvizată de el în centrul Chişinăului va fi evacuată. Omul spune că nu ştie cui anume încurcă, dar tot timpul i se caută nod în papură. Mai nou, un poliţist, după cum spune el, s-a răstit la dânsul şi chiar a chemat „întăriri”. „Ce stă tricolorul ista aici şi aşa, o început el la mine. Da eu i-am răspuns că nu-l întreb de ce-şi ţine căciula pe-o parte. Aşa s-o început. Mi-o zis să nu ies din butcă. Da cine-i el ca să-mi spună ce să fac?”, povesteşte revoltat protestatarul.
Dar să revin la judecată. De când e pe drumuri, după demolarea casei în care locuia, Pânzaru a tot fost purtat cu vorba. De fapt, acesta a şi fost principalul motiv pentru care a decis să protesteze. Cei de la Guvern îi ziceau că administraţia locală este responsabilă, cei de la Căuşeni, oficial îl direcţionau la Guvern, iar neoficial, la cei care l-au trimis la război, Tudor fiind participant la războiul de pe Nistru.
După ani buni de „bătaie de joc”, cum spune protestatarul, s-a găsit un avocat dispus să-i ofere gratuit ajutorul său. Astfel s-a ajuns la judecată. Magistratul le-a sugerat părţilor, poate, până la următoarea şedinţă, soluţionează problema. Singura soluţie ar fi acordarea unui spaţiu locativ, lucru care cred că este aproape imposibil, chiar şi cu decizia instanţei, atâta timp cât mapa cu titlurile executorii privind asigurarea cu locuinţe este groasă, iar majoritatea demersurilor rămân nesoluţionate.
Tatiana Eţco, tatianaetco.zdg@gmail.com