Singuri de Crăciun: Colind pentru cei care nu ne lasă să murim

E sfârșit de an, al unui an extrem de greu, dar vânzoleala politică ne demonstrează că cei care se perindă la guvernare nu au înțeles nimic din încercările prin care a trecut lumea în anul care ne părăsește. Lecții consumate, dar neînvățate…

Când Igor Dodon a ieșit marți seara și a anunțat că parlamentarii săi au decis să nu susțină moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Chicu, mi-am imaginat reacția agricultorilor care, zile în șir, pe mocirlă și frig, au protestat în fața Casei Guvernului, argumentând că lucrurile în agricultură, dar și în economie, în ansamblu, nu mai pot rămâne cum au fost, că guvernarea de asta e guvernare, ca să soluționeze probleme, dar să nu-și caute prioritar de propriile profituri, cum s-a întâmplat în ultimii 30 de ani în R. Moldova.

Mi-am imaginat reacția lucrătorilor medicali care dau câte o parte din ei fiecărui pacient infectat cu noul coronavirus, care împart cu cei aflați pe patul de suferință energia, gândurile de bine și speranța lor, ajungând acasă, în familii, extenuați, speriați, triști și demoralizați.

Mi-am imaginat reacția învățătorilor care, în acest an, cu riscul că s-ar putea îmbolnăvi, au ținut să potolească, așa cum știu ei mai bine, setea de cunoștințe a copiilor. Ce replică ar avea ei, pedagogii, în această situație politică incertă, în care cei respinși de alegători vor să rămână și în continuare la putere, cu orice preț?

Declarația lui Igor Dodon, generată de decizia de marți a fracțiunii parlamentare a PSRM de a respinge moțiunea de cenzură împotriva unui Executiv inapt de a schimba în bine situația din R. Moldova a fost asemeni unui scuipat în fântâna din care cu toții beau apă sau în pâinea plămădită din greu de cei care cresc grâul, îl macină, după care frământă și coc pâine, pentru noi toți. S-ar părea că unii dintre cei aflați la guvernare cred că pâinea crește pe vreun copac exotic, fiind pusă pe masă numai bună de mâncat. Doar astfel am explica lipsa de reacție a autorităților față de revendicările agricultorilor. Zile, luni în șir, să protestezi și să nu fii auzit…

Da, la acest sfârșit de an, nu au participat mii de oameni la proteste, dar nici nu ar fi trebuit să iasă cu miile în stradă, pentru a convinge autoritățile că e prea dificil să se mai descurce, e prea greu să ne mai asigure cu pâinea cea de toate zilele. Într-un stat civilizat, în frunte cu niște autorități sensibile, ar fi fost nevoie de un singur tractor cu un Tricolor arborat pe el ca cei de la Ministerul Agriculturii până la șefii Executivului să înțeleagă că trebuie să acționeze.

A doua zi (miercuri), dimineața, după ce, de cu seară, Igor Dodon vorbise că deputații săi nu vor vota moțiunea de cenzură (deci, își doreau în continuare ca Guvernul Chicu să funcționeze), premierul a declarat că, după consultări cu Dodon și Greceanâi, a decis să-și dea demisia. Ion Chicu a renunțat la funcție, chiar dacă moțiunea împotriva Guvernului său nu ar fi acumulat numărul necesar de voturi pentru demisie. A renunțat pentru că a simțit, probabil, neputința de a mai guverna, neputința, dar și nedorința de a soluționa problemele acumulate în perioada mandatului său… Odată cu trecerea guvernării în opoziție, urmează zile extrem de complicate. Vigilența poate fi salvatoare.

Dar, vine Crăciunul și, în acest an, mulți dintre noi vom fi singuri de Crăciun. Timp potrivit să îi colindăm, cel puțin în gând, pe cei care, în acest an extrem de dificil, nu ne-au lăsat să murim. În primul rând, lucrătorii medicali, mulți dintre care, poate, au murit în locul nostru. Sacrificiile lor nu pot fi estimate, iar ceea ce au demonstrat foarte mulți dintre ei în acest an merită cel mai înălțător Colind.

Fiind singuri de Crăciun, să transmitem un Colind ales agricultorilor, celor care nu ne-au lăsat să murim, asigurându-ne, în condiții de pandemie, pâinea pe masă.

Un Colind miraculos să transmitem celor plecați de pe la casele lor, celor care, în codiții de guvernare totalitaristă a R. Moldova, au făcut posibilă, de la distanță, de la mare distanță, schimbarea puterii care părea de neînvins.