Şi dacă guvernarea cedează?
Politica e capabilă să speculeze orice. Inclusiv adevărurile. Regretabil faptul, dar se pare că acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul protestelor de la Chişinău, relansate duminică în Piaţa Marii Adunări Naţionale de Platforma Civică „DA” („Demnitate şi Adevăr”). Şi principalul şi cel mai mare adevăr, pe care-l tăinuiesc sau, cel puţin, nu vor să-l recunoască de la microfoane şi ecrane membrii comitetului de conducere sau simpatizanţii Platformei e că „DA” este un proiect politic şi, cel mai probabil, unul din cele cel puţin 5 proiecte, pe care le are în spate cel de-al doilea preşedinte al R. Moldova, Petru Lucinschi.
Vara a plecat. Odată cu trecerea caniculei, ne-am aşteptat să scăpăm şi de temperaturi. Din păcate, nu s-a întâmplat, chiar dacă sinopticienii au anunţat ploi. Marile temperaturi climatice, care ne-au sufocat o vară întreagă, s-au succedat cu altele, sociale, deloc mai puţin fierbinţi, şi teribile, care s-au declanşat odată cu lansarea marilor proteste de la Chişinău, iniţial sociale, iar până la urmă, totuşi, politice. Ce-i drept, lumea încă nu „fierbe”, dar, oricum, a fost pusă „pe foc”. Şi pusă masiv. Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) din Chişinău a fost, duminică, inundată de lume. Potrivit estimărilor făcute de unii, în piaţă s-au adunat 100.000 de oameni, conform altor măsurători, peste 100.000, în timp ce alţii nu au numărat decât 50 sau 20 de mii.
Până la urmă, nu asta contează. Contează că lumea a venit să protesteze, contează că PMAN a fost plină de lume, contează că oamenii au fost motivaţi să lase, în zi de duminică, familiile şi casele şi să pornească la drum. Nu au venit în plimbare. Au venit să-şi ceară drepturile: pensii, salarii, preţuri la tarife, servicii şi alimente pe măsura veniturilor, indemnizaţii şi compensaţii pentru agricultură, jos corupţia, jos mafia, justiţie pentru toţi, miliardul înapoi, hoţii şi criminalii la puşcărie. Au venit să ceară ceea ce li s-a luat sau nu li s-a dat. De la microfoanele din scenă au auzit, însă, altceva: demisie pentru Timofti, demisia Guvernului, demisia Parlamentului, alegeri anticipate până cel târziu în martie 2016. Deci, revendicări strict politice. Fie. R. Moldova a fost adusă la situaţia în care orice gen de revendicare îşi are acoperire. Dar, în mod normal, trebuie să fii pregătit pentru ceea ce ceri. Risc să supăr anumită lume din cei care, de o jumătate de an, de când s-a constituit Platforma, se îmbulzesc în scenă sau în studiourile unor TV, îşi dau importanţă de „societate civilă” sau „lume politică”, iar pe 6 septembrie, nu au făcut, de fapt, decât să compromită o Mare Adunare Naţională, care trebuia să fie mare nu doar după numărul de participanţi, dar şi după prestaţia celor din tribună, importanţa deciziilor adoptate şi a unui program de acţiuni, versat şi ofensiv, din momentul în care „DA” a avut curajul să se prezinte ca o alternativă puterii şi să-i ceară demisia, deci, să intre în luptă cu ea. Să admitem că mâine guvernul cedează. Cedează şi Parlamentul, se anunţă alegeri anticipate. Ce face mai departe „DA”? Şi cu cine? Cu Ana Ursachi, care duminică de dimineaţă a defilat mai întâi pe la mitingul „ANTIFA”, a lui Gr. Petrenko, iar cu trei ore mai târziu şi în scena „DA”? Sau poate cu „tandrul” (?!) preşedinte al Asociaţiei Tineretului şi Studenţilor, care a trecut până acum prin toate scenele politice posibile din PMAN? Sau poate că V. Pleşca, care şi-a făcut averile ca şi blamaţii de Plahotniuc sau Filat? Sau… Prea multă lume profitoare în scena Adunării de duminică. Îmi dau seama că fără aceştia nu se trece. Şi, totuşi, erau prea mulţi şi prea puţini, aproape nimeni, din marea elită intelectuală. De ce oare? Să fi uitat V. Dolganiuc sau V. Năstase, cu care ne cunoaştem de la primele Mari Adunări Naţionale, că tot ce s-a făcut bine în R. Moldova s-a făcut cu concursul marilor elite? Şi la Marile Adunări Naţionale, la care s-au votat şi Independenţa, şi Tricolorul, şi Limba Română, şi Grafia Latină…, în scenă cu Ion Ungureanu, cu Ion Vatamanu, cu Nicolae Matcaş, cu Vladimir Beşleagă, cu Gr. Vieru, cu N. Dabija, cu M. Cimpoi, cu Leonida Lari, cu… O Mare Adunare Naţională fără elite e ca şi un regat fără rege. Face cine şi ce vrea. Cam aşa a şi fost duminică. S-au jucat cu microfonul în scenă şi au scandat tot ce şi-au dorit şi oricine a dorit, cu foarte mici excepţii, s-o facă. Şi acum întrebarea, deloc comodă poate: are sau nu are Platforma „DA” lider? Într-o emisiune TV, Andrei Năstase declara că la început Platforma a avut 10 lideri, iar acum îi are în jur de o sută. Personal, nu cred în armatele cu 100 de comandanţi supremi şi nici cu 10. Şi, totuşi, cine-i liderul „DA”, dacă-l are? Băieţii de la „DA” au încercat să ne convingă duminică că nu au un lider şi chiar au dat de înţeles că şi-ar dori-o în calitate de „drapel”pe Maia Sandu.
Posibil, dar chiar şi dacă va accepta, Maia Sandu nu va fi decât o aparenţă, un lider de ochii lumii. Vorba e că „DA” are lideri, dar aceştia trebuie căutaţi în cutiuţa „secretă” a ex-preşedintelui P. Lucinschi. Platforma „DA” pare să fie un nou proiect politic al lui Lucinschi. Tot aşa cum a fost, în 1998, PDM-ul, ridicat pe ruinele PDAM, cu ex-deputatul agrarian D. Diacov în frunte. Sau PLDM-ul (2007), construit pe ruinele PPCD-ului, care după apropierea lui Iu. Roşca de V. Voronin, în 2005, a prins a se duce la fund. Cele mai multe organizaţii primare ale PPCD şi le-a „însuşit”, în consecinţă, V. Filat cu PLDM, ca partid de dreapta. Sau PLR-ul lui Ion Hadârcă (2013), care a trebuit să neutralizeze PL-ul, ca forţă politică parlamentară pro-românească, după care să fuzioneze cu PLDM-ul – lucru pe care Ana Guţu l-a şi promovat, dar nu a reuşit. În prezent îşi face partid, care s-ar putea să fie şi ăsta un proiect politic alternativ al fostului preşedinte – o altă rezervă în situaţia în care şi PDM, şi PLDM au puţine şanse să se menţină sau să revină la putere în cazul unor anticipate. Şi, desigur, „DA”. Lucinschi a avut întotdeauna în grija lui dreapta politică din Republica Moldova. Stânga și așa era la locul ei. Important era ca dreapta politică să nu se românizeze prea tare. Platforma „DA” (februarie 2015) a fost gândită, de cei care au gândit-o, ca alternativă Mişcării unioniste Platforma Civică „Acţiunea-2012”, care se activizase vizibil în Basarabia şi care trebuia neutralizată, ca să nu i-a amploare pe fundalul unei guvernări devastatoare pentru Republica Moldova. Ce a urmat? Liderul Acţiunii-2012, George Simion, este deportat, acum 3 luni, din R. Moldova, spaţiul de manevră intrând integral în posesia „DA”, care se declară singura alternativă reală actualei guvernări şi caută să vină la putere, alături de cine credeţi? De Dodon, Voronin şi, posibil, Usatîi. Urmează să vedem şi cu cine? Va fi un nou PDM, PLDM sau altceva?
