Sheriff, KGB-ul, banii, CtEDO și puterea. Cum a început totul

În anul 2004, la Chișinău, se desfășura un proces judiciar extrem de complicat, într-un anturaj nemaiîntâlnit până atunci. I-aș zice procesul secolului. Oficiul OSCE, situat atunci pe strada Mitropolit Dosoftei, lângă Opera Națională, se transformase într-o sală mare de judecată CtEDO. Deși ședințele CtEDO au loc în exclusivitate la Strasbourg, judecătorii Curții Europene pentru Drepturile Omului au venit atunci la Chișinău, au îmbrăcat mantiile și au petrecut câteva zile în șir, audiind victime și martori. 

Despre ce era acest proces judiciar istoric? Despre prizonieri de război, deținuți politici, condamnare la moarte, injustiție și o putere construită pe puterea poliției secrete și a banilor obscuri. Este vorba de vestitul dosar nr.48787/99 întitulat ”Ilașcu și alții contra Moldovei și Rusiei”. În acest dosar întâlnim numele lui Victor Gușan și vedem activitățile lui, înainte să devină cel mai important magnat transnistrean.

Chiar la pagina 2 a acestui dosar de 266 de pagini este redată declarația aplicantului Ilie Ilașcu despre noaptea de 2 iunie 1992, aproximativ ora 4 dimineața. ”Familia dormea în locuința sa de la Tiraspol. … La un moment, ușa s-a deschis și 5 sau 6 soldați care au rupt ușa, au intrat și l-au lovit în față cu patul armei și i-au legat mâinile la spate. L-au scos afară și l-au dus într-o mașină de Volga. A văzut în curte și în împrejurimi 2 mașini blindate și vreo 50-60 de soldați conduși de locotenent-colonelul Vladimir Gorbov. Aplicantul de asemenea a recunoscut printre persoanele care au intrat în casă și au făcut percheziții pe Victor Gușan din cadrul Serviciilor Secrete Transnistrene. Aplicantul a mai declarat că nu avea arme sau explozive în casă. Atunci când soția aplicantului (Nina Ilașcu, n.a.) a întrebat de ce l-au arestat, Gușan a spus că pentru că el (Ilașcu) este lider al Frontului Popular din Moldova și deoarece era război ei l-au considerat periculos și trebuia să fie deținut. Aplicantul a fost dus în clădirea Ministerului Securității de la Tiraspol și închis într-o celulă din subsol”. 

Numele lui Victor Gușan figurează de câteva ori în Cauza Ilașcu și alții contra Moldovei și Rusiei. În acest dosar, 2 state au fost recunoscute vinovate și au fost obligate să plătească despăgubiri pentru zeci de ani de detenție ilegală, pentru nenumărate cazuri de tortură și pentru suferințele de nedescris la care au fost supuși cei 4 deținuți, familiile și apropiații lor. 

Ilie Ilașcu este singurul care a fost condamnat la moarte dintre cei 4, dar este și singurul care a ajuns, fiind în detenție, membru al Parlamentului de la Chișinău, apoi membru al Parlamentului României, apoi membru al delegației parlamentare a României la Consiliul Europei. Fiind parlamentar european încarcerat ilegal la Tiraspol, problema lui Ilie Ilașcu și a Grupului său a fost discutată la cele mai înalte tribune europene și după 9 ani de detenție a fost eliberat. Ilie Ilașcu s-a stabilit ulterior la București, a fost pentru o perioadă senator român, după care s-a retras din viața publică, ducând un trai modest.

Ceilalți 3 membri ai Grupului Ilașcu au fost deținuți câte 15 ani, iar după eliberare s-au stabilit la Chișinău și au dus și ei un trai modest.

Victor Gușan, însă, se pare că a dus un trai diferit de cel al persoanelor la arestarea cărora ar fi luat parte. După ce ar fi participat la arestarea, percheziționarea și interogarea deținuților de către serviciile secrete transnistrene și ruse, acesta a avut un succes financiar, economic fulminant nu doar în regiunea transnistreană, dar și în Chișinău și în multe capitale europene, chiar și pe insule off-shore. La doar un an după arestarea lui Ilie Ilașcu, în iunie 1993, Victor Gușan a creat caracatița Sheriff, care și-a extins tentaculele departe peste hotarele regiunii. În 1996 avea deja o rețea de supermarkete, în 1997 avea un Club Sportiv, în 1998 a fost lansată compania sa de construcții, în 1999 a fost deschis salonul auto „Mercedes-Benz”, în anul 2000 a fost construit Complexul sportiv, în 2003, după o privatizare a fost dată în exploatare baza de petrol.

În 2004, atunci când la Chișinău avea loc istoricul proces cu judecători CtEDO în sediul OSCE, unde răsuna numele lui Victor Gușan și modul în care reprezenta KGB-ul la arestarea oamenilor, acesta pur și simplu crea firme noi: Business Market SRL, implicată în comerțul cu țigări a fost fondată în 2004. Tot în 2004, Gușan a participat la crearea unor offshore-uri în Insulele Virgine, care au făcut afaceri de milioane anual. Peste un an de la acea condamnare la CtEDO, Sheriff a privatizat fabrica de coniacuri Kvint. Toate au continuat până când, în 2021, echipa de fotbal Sheriff, opacă, a ajuns în Liga Campionilor UEFA, fără jucători locali. În acest mod, circuitul financiar din cadrul companiei Sherif ia turații și este validat completamente la nivel internațional.

În același timp, membrii Grupului Ilașcu, dar și mulți alți cetățeni care au fost nevoiți să fugă din casele lor în 1992, din cauza războiului susținut de armata rusă și de serviciile secrete locale, trăiesc modest sau la limita sărăciei departe de casele abandonate la Tiraspol, Tighina, Rezina. Iar regimurile condamnate de CtEDO în 2004 pur și simplu au prosperat.