Selecţia de la CSM
Săptămâna trecută, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) publica pe site un comunicat de presă în care anunţa că „CEDO a decis: Critica nefondată a activităţii procurorilor şi judecătorilor nu este în interesul public”. În comunicat se face referire la hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) în cazul Lavric c. României, pronunţată pe 14 ianuarie 2014, în care statul român a fost recunoscut vinovat de încălcarea dreptului la viaţa privată al procurorului Lavric, prin exonerare (eliberare, n.r.) de la răspundere a unui jurnalist, care prin două articole de presă a criticat în termeni excesivi activitatea reclamantei, astfel aducându-i atingere reputaţiei.
Este clar mesajul transmis de instituţia care administrează activitatea judecătorilor. Ei nu mai vor să fie criticaţi (nefondat), nici membrii CSM, nici judecătorii, amintindu-le subtil jurnaliştilor că CtEDO ar fi de partea lor. Nu am să mă pronunţ vis-a-vis de hotărârea Înaltei Curţi de la Strasbourg, pentru că, în ultima perioadă, la subiect, s-au pronunţat mai mulţi jurişti, care au constatat că hotărârea CtEDO nu este nici pe departe o premieră. Am să mă refer doar la reacţia CSM-ului, o reacţie la un subiect care, aparent, îi favorizează.
Am şi câteva întrebări pentru cei din CSM. De ce oare, săptămâna trecută, pe site-ul instituţiei nu am văzut niciun comunicat de presă referitor la dezvăluirile ZdG în privinţa noului membru al instituţiei, Gheorghe Avornic, familia căruia deţine nu mai puţin de 30 de firme şi case de lux, una dintre acestea fiind pe teritoriul României? Oare nu era necesară o reacţie oficială? Un membru CSM, care anterior declara în Parlament că nu are casă şi firme în România, prins cu mâţa-n sac, nu este pentru CSM un motiv de a reacţiona?
Marţi, acelaşi CSM a luat mai multe decizii importante. Una dintre ele viza suplinirea a două locuri vacante de judecători la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ). Pentru cele două locuri au candidat şase judecători: doi de la Curtea de Apel (CA) Chişinău şi patru de la instanţele de fond. În urma evaluării prealabile, Dina Rotarciuc era cotată drept mare favorită pentru un loc în CSJ, acumulând 94 de puncte. Era urmată de Dumitru Mardari, de la Judecătoria Ciocana, cu 91 de puncte, Aliona Danilov, de la Buiucani, cu 75,5 puncte, Viorica Puică, de la Botanica, cu 74,5 puncte, Oleg Sternioală, preşedintele interimar al Judecătoriei Buiucani, cu 59 de puncte, şi de Ion Guzun, de la CA Bender, cu 57 de puncte.
După şedinţa Consiliului s-a aflat că magistraţii care ajung la CSJ sunt Dumitru Mardari şi … Oleg Sternioală. Nu se ştie care au fost criteriile după care s-a ajuns la această decizie, or, CSM nu a găsit de cuviinţă să anunţe printr-un comunicat de presă deciziile (unele dintre ele foarte importante) adoptate la şedinţa de marţi, 28 ianuarie, şi mai ales motivarea acestora. Nu spun că cel mai logic era ca viitorii judecători din CSJ să fie aleşi după punctajul acumulat în urma evaluării (evaluare care, în asemenea situaţie, îşi pierde valoarea), că logic e ca, înainte de a ajunge la CSJ, să ai o minimă experienţă la o Curte de Apel şi nici nu mă voi referi la reputaţia celor doi viitori judecători CSJ. Nu fac referire şi doar atrag atenţia la transparenţa şi modalitatea prin care CSM consideră oportun că un comunicat sau o informaţie merită să fie făcute publice, inclusiv pe site-ul instituţiei.
Ca o completare. reprezentaţii CSM ne-au anunţat că cei doi viitori judecători ai CSJ au fost aleşi în urma voturilor mebrilor Consiliului. Da, acel consiliu, cu mai mult de jumătate din membri ajunşi pe criterii politice (vezi cazul profesorilor desemnaţi în CSM), alege judecătorii din instanţa de judecată supremă a R. Moldova. Evident, nu trebuie să credem că acei membri ai CSM, veniţi pe criteriu politic, au votat şi judecătorii de la CSJ pe acelaşi criteriu. Nu, Doamne fereşte. Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, stimaţi jurnalişti, abţineţi-vă de la critică, că de altfel…, vă paşte CtEDO.
