S-a răzgândit Gațcan? L-a iertat Dodon?
S-a mers prea departe. Chiar departe de tot… De la independență încoace, ne-am jucat prea mult de-a statul și democrația și le-am iertat prea multe și de toate măscăricilor de tot soiul, aciuați de-a valma în politica moldovenească… Într-atât de multe, încât R. Moldova nu ne mai aparține azi sau ne aparține formal. Am ajuns în punctul critic, din care nu ne-a mai rămas de ales decât una din două: fie intrăm cu toții sub lege, fie renunțăm la acest stat.
Odată și odată trebuia să ajungem și aici, din momentul in care, după 1994, marea intelectualitate, generația de aur a mișcării de eliberare națională a fost, treptat, scoasă de partide din circuitul politic, iar partidele au încăput pe mâna unor dughenari și cămătari politici, care și-au făcut interesele, speculând idealuri. Primii mari fraieri, care au pornit a jecmăni R. Moldova și a face bani în politică au fost agrarienii lui Sangheli (PDAM). Aceștia au procedat cu satele și lumea satelor asemeni gândacilor de Colorado. Au ras tot în calea lor. Agro-democrații au venit în parlament președinți de colhozuri și șefi de raioane și au ieșit boieri cu cote valorice grele, moșii, vile, pensiuni, vinării și alte luxuri din bunul public. În 1998, preia ștafeta PDM (Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă), proaspăt înființat de Dumitru Diacov, intrat în politică pe lista agrarienilor. Încep marile privatizări și, evident, și hoții de stat. Apar primii milionari și bancheri. Lumea politică începe să își facă loc în afaceri, iar cei din afaceri – în politică. A fost perioada de aur a ”stăpânitorilor” democrați, care s-au îmbogățit rapid și tare pe contul marilor împroprietăriri. Din 2001, odată cu venirea PCRM la putere, ”butoanele” trec la comuniști, care timp de 8 ani (două mandate consecutive) au administrat R. Moldova în interesele marelui business privat, controlat de familia Voronin. După reintrarea, în 2009, a democraților la guvernare (în mai multe formule de alianță, până în 2019), R. Moldova încape pe lista marilor ”spălătorii” de bani, laundromatelor și a marelui răcket politic. Democrația parlamentară este grav avariată. Parlamentul devine un fel de „talcioc”(bișniță, n.r.), iar deputații ajung marfă. Pe 4 noiembrie 2012, Igor Dodon, Zinaida Greceanâi și Veronica Abramciuc părăsesc Partidul Comuniștilor și pun începuturile traseismului în masă în Parlamentul de la Chișinău, Dodon fiind acuzat de Voronin că s-ar fi vândut lui Plahotniuc pentru 3 milioane de euro. În iunie 2012, tot de la comuniști pleacă grupul Mișin, cu alți 3 deputați, în septembrie al aceluiași an – și deputatul Ion Ceban. Este rupt în două, din 2014, PLDM-ul lui Vlad Filat și PL-ul lui Mihai Ghimpu, iar din decembrie 2015 dezertează, în grup, de la comuniști spre PDM, 14 parlamentari. Și toți sub acuzația că s-au vândut lui Plahotniuc.
Fenomenul rămâne valabil și azi. PDM-ul, acest mare „spărgător” de partide de până acum, încet dar sigur, se ruinează. De la plecarea celor 6 deputați ai „grupului Candu” (19 februarie 2020), PDM a pierdut deja mai mult de jumătate din deputați. În 4 luni Pro Moldova a ajuns pe locul doi în parlament, după socialiști. Și Candu declară că asta nu e totul, că opoziția mai are nevoie de cel puțin un mandat ca să-i lase pe socialiști fără majoritate parlamentară, să dea jos guvernul și să lanseze procedura de demitere a lui Dodon. Marea panică în PSRM a început, după ce pe 30 iunie deputatul Ștefan Gațcan a anunțat că părăsește fracțiunea PSRM și aderă la grupul Pro Moldova. A doua zi, Gațcan este răpit de socialiști, agresat, impus să-și depună mandatul și escortat, potrivit unor surse, în România, potrivit altora – în Transnistria. Deși inițial Dodon și socialiștii l-au acuzat pe Gațcan de trădare, ulterior, aceștia și-au schimbat mesajul și au acuzat Pro Moldova că ar fi încercat să-l cumpere cu 500 de mii de euro. Există însă voci care susțin că Pro Moldova nu avea nevoie să se cheltuiască cu Gațcan, întrucât acesta ar avea mai multe „păcate” cu care poate fi elementar șantajat. Să vedem ce va declara Gațcan după ieșirea din „izolare”, deși nu va spune mai mult decât i s-a spus să spună.
Cazul deputatului Gațcan e mai mult decât un incident politic. Și mai mult decât apărarea onoarei „familiei politice socialiste”, după cum pretinde Igor Dodon. Ziua în amiaza mare de pe coridoarele parlamentului a fost confiscat un deputat (vorbim de caz, nu de persoană), interogat, intimidat, forțat să ia anumite decizii sub amenințare, posibil că și cu moartea, iar justiția tace. E banditism. Terorism politic. Dodon îl acuză pe Gațcan de trădare, dar ceea ce făcea el în 2012, când pleca de la Voronin, pe bani, ce era? Gațcan, dacă și este vinovat, numai nu în fața lui Dodon sau a socialiștilor este de vină. Singurii cărora trebuia să le ceară părerea ori cui să le anunțe decizia sunt alegătorii circumscripției 38 Hâncești. El nu a fost ales pe listele PSRM, el este deputat independent și e liber să ia decizii ori să voteze, la latitudinea sa, ceea ce ar putea fi mai avantajos electoratului sau intereselor naționale. Da, pentru socialiști decizia lui Gațcan nu cădea bine. Plecarea lui ar fi schimbat raportul de forțe în favoarea opoziției. Socialiștii și democrații pierdeau majoritatea în parlament, guvernul Chicu intra sub semn de întrebare, iar Dodon, fără Chicu în buzunar, pierde alegerile.
Este traseismul politic, în condițiile R. Moldova, un exercițiu de aprobat sau de dezaprobat? Depinde ce interese are de servit acest traseism. Dar în condițiile unui stat capturat (iar Dodon și-a subordonat toate instituțiile statului) când procuratura și justiția nu reacționează la demersurile opoziției privind implicarea preşedintelui în cazuri grave de corupție, finanțări externe, spălări de bani, trădare de patrie, ce trebuie să facă opoziția? Să tacă ori să caute soluții pentru a-l pune la punct? Vrem sau nu, dar ceea ce face Pro Moldova acum este o acțiune impusă de inacțiunea procuraturii și justiției. Mai departe vom vedea – după caz și situație.
P.S. Cererea de demisie a deputatului Ștefan Gațcan nu mai figurează pe ordinea de zi a Parlamentului pentru ședința de astăzi. S-a răzgândit Gațcan? L-a iertat Dodon?
