R. Moldova, din nou la start

„Majoritatea parlamentară, noul Guvern şi Președinția vor lucra împreună pentru ca nimeni să nu fie mai presus de lege. Acesta este unul din angajamentele noastre majore pentru următorii ani. S-a terminat vremea în care legile bune rămâneau doar pe hârtie… Bătălia din administrație este una de purtat şi de câştigat în fiecare zi. O spun cu toată responsabilitatea, din prima zi de funcţionare a noului Parlament: din acest moment, declar toleranță zero faţă de corupţie, la orice nivel şi în orice instituţie”.

Sunt câteva angajamente sumare din programul de guvernare al partidului PAS, punctate luni la deschiderea primei ședințe de lucru a noului Legislativ de către președinta Maia Sandu. A fost un mesaj dur, care a deranjat, pe alocuri și panicat din nou „stânga” neocomunistă, care se face vinovată de tot dezastrul în care a ajuns R. Moldova. S-a tăiat (să sperăm că nu doar pe hârtie) în carne vie și s-a pus cu pumnul sare pe răni. Sandu a transmis publicului un mesaj din care devine clar că alegerile din 11 iulie sunt linia roșie, dincoace de care nu trebuie și nici nu mai poate fi ceea ce a fost.

Povara pe care și-a asumat-o PAS este enormă. Trebuie reformat un întreg sistem de administrare a statului. Și nu așa, dar din temelii, cu alți judecători, cu altfel de procurori, miniștri, secretari și subsecretari de stat, șefi de instituții, personal vamal, agenți fiscali, poliție, guvernatori locali… Nu va fi simplu. Pentru nimeni. Nici pentru PAS, și nici pentru cei cu așteptările prea mari, dar, mai ales, pentru cei care au transformat R. Moldova, de-a lungul anilor, într-o casă de jocuri de noroc, încurcând haznaua statului cu propriile buzunare, interesele personale – cu interesele statului, iar hoția – cu avuția și democrația. Pentru ei, meteorologia politică anunță vremuri grele şi urâte.

R. Moldova, din nou la start? Un nou început? Altfel decât altele și al câtelea la număr în 30 de ani de după 1991? „Este timpul unei adevărate revoluții în felul în care va fi guvernată ţara, cu cetățeanul pus cu adevărat în centrul efortului de guvernare şi cu politicieni şi instituţii servind interesului public”, cităm din același mesaj al Maiei Sandu. Punct și de la capăt? Și dacă „da”, de la care?

Pe 14 noiembrie 2020, Igor Dodon pierdea alegerile prezidențiale în fața Maiei Sandu. Sistemul făcea primele fisuri. A fost pentru prima dată în toți anii, de când R. Moldova s-a rupt de la URSS, când un lider al „dreptei” câștigă detașat o competiție electorală deschisă în fața unei „stângi” criptocomuniste, care s-a crezut în mod ereditar stăpână peste R. Moldova. „Dreapta” prinde la curaj, „stânga” pierde din el. Opt luni mai târziu, socialiștii lui Dodon și comuniștii lui Voronin pierd, categoric, în fața PAS-ului Maiei Sandu alegerile parlamentare anticipate. Dodon și Voronin, socialiștii și comuniștii luați la un loc, au mâncat pe 11 iulie cea mai mare „chelfăneală” din istoria postsovietică a R. Moldova, așa precum o luase de la Ștefan cel Mare, pe 10 ianuarie 1475, otomanii în „Bătălia de la Vaslui”, cunoscută în istorie și cu denumirea de „Bătălia de la Podul Înalt”. Lupta se dădea între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone, comandate de Ștefan cel Mare, și oastea otomană de sub conducerea lui Suleiman Pașa. Turcii, potrivit cronicelor vremii, au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând aproape toată armata. Este considerată cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind proclamat, în consecință, eroul creștinătății… Așa se nasc legendele, așa apar pe lume eroii, așa se scrie istoria.

Pe 26 iulie, Maia Sandu convoca în prima ședință de lucru Parlamentul-2021, un Parlament cu o altfel de majoritate care, potrivit ei, vine „să servească interesele țării și ale oamenilor… Trebuie să punem cât mai repede punct haosului, vom numi un guvern responsabil, care se va baza pe o majoritate stabilă și vom îndrepta lucrurile în Moldova. Vom ieși din criză, vom face ordine în toate instituțiile statului, vom lucra pentru binele oamenilor”, ne asigură președinta. Trebuie să fii Dodon, Furculiță, Voronin sau Bolea ca să nu fii de acord cu nevoia de schimbare a situației în R. Moldova. Întrebarea e: cu cine? Toți sunt în așteptarea Guvernului și într-o săptămână-două îl vom avea. Presiunile pe guvern vor fi, însă, prea mari, iar rezistența „stângii” la reforme – enormă. Posibil să se ajungă la tot felul de diversiuni. Se va descurca PAS singur, ținând cont de agendă? Va rezista? Va reuși?  Are „trupele” asigurate? Da, sprijinul societății pentru PAS rămâne mare, la fel ca și așteptările. Rămâne solidară și Diaspora, și-au declarat tot sprijinul și partenerii occidentali. Însă, în noile condiții, Guvernul contează, în primul rând: un guvern competent, coerent și eficient, din „profesioniști și oameni dedicați” – remarca președintele interimar PAS, Igor Grosu. Și nu doar pentru agenda internă, ci și externă. Să nu uităm că, în urma alegerilor, Moscova și-a schimbat optica vizavi de relațiile cu Chișinăul. „Politica rusă față de R. Moldova va depinde de Guvernul care va fi ales. Dacă acest Guvern se va îndepărta de Rusia, atunci, bineînțeles, vom acționa în consecință, în special, vom consolida factorul transnistrean”. Declarația a fost făcută la o zi după alegeri de Leonid Kalașnikov, șeful Comitetului Dumei de Stat pentru Afaceri CSI și Integrare Eurasiatică. Ce înseamnă, în viziunea Moscovei, „consolidarea factorului transnistrean” este ușor de dedus din ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în 2014, după ce Kievul „s-a îndepărtat” de Rusia și a mers spre UE. Moscova, deși a pierdut, alături de Dodon și Voronin, alegerile și mai este cu „steagurile” în bernă, o face pe sultanul și speră să se poată revanșa.   

Rusia a pierdut parlamentarele din R. Moldova, la fel cum a pierdut și prezidențialele. Însă Rusia nu a pierdut controlul asupra R. Moldova. Cu trupe ruseşti în Transnistria și cu un regim marionetă la Tiraspol, R. Moldova nu are alte șanse de a fi liberă de Rusia decât prin a deveni una cu România…