Penalii frăției și hoția de viitor
În Republica Moldova se fură oameni. Din instituții oficiale, de stat, private. De toate genurile și profesiile. Stă omul la locul lui de muncă, lucrează și primește un apel sau un mesaj: „Avem bani, avem de toate, vino”, sau ”Îți dau mai mult, putem începe chiar de mâine”.
În Republica Moldova au rămas atât de puțini oameni, printre cei rămași sunt atât de puțini specialiști calificați, încât instituțiile sunt nevoite să ademenească, să vâneze și chiar să fure specialiști unul de la altul. Nici cu muncitorii necalificați nu e mai ușor, moldovenii care au umplut șantierele de la Moscova până la New York nu își pot construi acasă școli, spitale, rețele de canalizare sau mori. Nu sunt oameni la construcții. Nu mai sunt oameni nici în agricultură. Puținii temerari care încearcă să sădească o livadă mai mare sau o plantație de căpșuni știu că trebuie să conteze pe propriile brațe de muncă, nu vor avea prea mulți oameni la lucrările agricole de sezon, căci puținii rămași nu mai vor să lucreze la sezon, aleg să plece.
Nu mai sunt oameni suficienți nici măcar în jurnalism. ZdG caută oameni, TV8 caută oameni, Newsmaker caută oameni, majoritatea redacțiilor bune caută reporteri, cameramani, editori, prezentatori, dar oameni nu mai sunt. La ZdG lucrează oameni care au venit de la TV8 și ProTV, la TV8 lucrează oameni care au plecat de la ZdG și ProTV, și tot așa, ne învârtim în cerc. Probabil, deja ar trebui să oficializăm acest ciclu al reporterilor: să lucreze prin rotație perioade anumite, după care să plece la următoarea redacție. De ce nu luăm tineri de la facultăți? Nici acolo nu mai sunt oameni. Da, erau câteva facultăți de jurnalism, dar abia de se mai încropesc niște grupe, iar în ele sunt tineri care nu mai visează să ajungă la TV sau la investigații, majoritatea visează să plece. Tuturor le pare mai simplu să își croiască un rost oriunde, numai nu acasă. Acasă a devenit sinonim cu locul din care oamenii vor să evadeze cu prima ocazie.
În ce situații vor oamenii să fugă de acasă? Psihologii au un singur răspuns: oamenii fug de acasă atunci când nu se mai simt în securitate, fie economică, socială, fizică, psihică. Și dacă oamenii fug dintr-un stat, de ce fug? Din aceleași considerente: nu se mai simt în siguranță.
Are rost să mai luptăm pentru acest stat din care au fugit aproape toți oamenii apți de muncă, unde s-a ajuns să se fure specialiști și oricum toate instituțiile au locuri vacante și nu mai are cine lucra nici măcar contra unui salariu decent? Are rost să îți sacrifici ziua de mâine pentru un stat invalid?
Avem niște obligații morale de care nu vom scăpa nici măcar dacă ajungem în Norvegia, Italia, Singapore. Pentru că în acest stat au rămas cei care nu au putut să plece: vârstnici, persoane cu dizabilități, persoane care nu au bani de bilet, persoane care nu au pe nimeni, persoane care au pe cineva în grijă, fără drept de abandon. Cei rămași nu sunt oamenii pe care nu mai vrea să-i fure nimeni, dar nu înseamnă că sunt oameni fără valoare.
Cei rămași sunt mamele și tații cuiva, bunicii, unchii, învățătorii, inginerii, medicii, livădarii, prisăcarii sau constructorii de ieri. Ei au construit tot ce au putut în satele și orașele Moldovei, ei au născut și au crescut generațiile de azi, ei au trăit greul acestor transformări sociale și politice, ei au îndurat lipsuri și au cotizat la sistem. Azi ei au pensii de nimic și un mare gol în fața ușii – le-au plecat cei dragi și le tot pleacă. Puținii rămași, apți de muncă, au ajuns să se fure unul pe altul.
În toată această stare de abandon,, când toți cei rămași din accident sau din imposibilitate fizică sau financiară, oricum vor să fugă, avem o instituție în care se fură și mai crâncen. Se fură deputați, voturi, semnături. Ei fură viitorul.
Actualul corp legislativ n-a avut o majoritate politică, a avut doar majorități de vânzare, în dependență de cel care avea ”kuliokul” mai plin și caseta video cu acte de șantaj. În doi ani, o mare parte dintre acești aleși au sărit de la o formațiune la alta, s-au cumpărat, vândut și furat între ei la infinit. Chiar și în acest moment, după decizia Curții Constituționale, în Parlament nu se construiește o majoritate, ci se vinde, se vânează, se șantajează. Se cumpără o majoritate pentru desemnarea unui Guvern. Ce fel de Guvern poate vota o asemenea majoritate? De ce ar trebui o majoritate parlamentară cu probleme penale să decidă cine va administra banii publici?
Această majoritate abuzează de cei mai neputincioși cetățeni ai R.Moldova, de cei care nu pot fugi. Cât de etic este să abuzezi oamenii care nu se pot apăra? Cât de etic este să tolerăm abuzatorii? De ce să lăsăm câteva zeci de deputați cu probleme de integritate să creadă că pot decide tot? Nu mai bine încercăm să alegem alții?
