Pasul de pe urmă al „Dreptei”
În mai puțin de două săptămâni va trebui să mergem la vot. Și nu pur și simplu să mergem. Și nici pur și simplu să votăm, că de votat tot votăm de 30 de ani și, până la urmă, tot cu așteptările rămânem. Vrem ori nu vrem, ne place sau nu, dar ar trebui o dată și o dată să înțelegem și, unu, să nu mai votăm partide și lideri flecari, care-și uită promisiunile imediat ce dau cu ochii de mandat. Și doi – să recunoaștem că în cei 30 de ani de când votăm, am călcat prea des cu „stângul” în felul nostru de a vota (toate partidele de „stânga” sunt străine interesului național, menite să compromită și să demoleze suveranitățile statale în spațiul post-sovietic), dacă R. Moldova a ajuns pe mâna servitorilor Kremlinului și a tot felul de chilipirgii și pușlamale, iar viața în Moldova nu mai e viață. Vi s-a întâmplat, nu?, ca la simpla întrebare, intrată în obișnuința noastră de comunicare între prieteni sau colegi „ce mai faci, cum o mai duci?”, cei întrebați să nu mai apeleze răspunsul de altă dată: „mulțumesc, bine, Slavă Domnului…” De obicei, grăbiți, ei dau a lehamite din mână și cu asta au spus totul. Concluzia? Banditismul, destrăbălarea și hoția de la guvernare nu doar ne sărăcesc, ele ne dezvață să trăim. Și ne încurcă să trăim. Asta e.
„Capitalismul” moldovenesc, așa cum este, e cumplit. Salbatec de cumplit. Și criminal. Nu recunoaște niciun fel de limite și linii roșii. Și mai grav e că exponenții acestui capitalism moldovenesc (banditism de stat) și-au făcut loc (pe bani, dar și prin votul nostru) în politică și guvernează, decid, își impun interesele. Avem Parlament, dar nu e al nostru. Avem Constituție, dar când e a noastră, când nu. Și cu justiția e la fel. Avem și Guvern, dar și acesta nu e al nostru… Am ajuns ca strada și nu Guvernul să hrănească R. Moldova. Ulițele Chisinăului (poate și în alte orașe) devin, de la o zi la alta, tot mai mult un fel de „talciocuri”, unde lumea scoate la vânzare la prețuri simbolice (dovadă a sărăciei și a celor care vând și a celor care cumpără) tot de ce se poate lipsi pentru a face un ban și a-și cumpăra o pâine sau o cană cu lapte. Ceva similar nu am mai văzut decât în filmele sovietice despre război: așa arătau orașele asediate. De altfel, printre cei cu marfa așternută de-a lungul trotuarelor nu figurează nici miniștri, nici șefi de stat, nici premieri, nici procurori, nici judecători, nici lideri de partide, nici deputați, nici…
Ce legătură au toate astea cu alegerile din 11 iulie? Au. Pentru că toate se trag de la felul cum și pe cine alegem. Votul din 11 iulie e mai mult decât un vot. Alegerile din 11 iulie sunt mai mult decât alegeri. Pe 11 iulie se va da cea de-a doua (după prezidențialele 2020) luptă de fond pentru demafiotizarea R. Moldova, pentru eliminarea „stângii” criminale de la guvernare și pentru scoaterea R. Moldova în afara spațiului neocolonial sovietic. R. Moldova nu mai poate fi cu toți și nicăieri (marea stratagemă a lui Dodon). „Stânga” neosovietică, așa cum se comportă ea de 30 de ani, este ziua de ieri a R. Moldova. Iar noi, la prezidențialele din anul trecut, am votat schimbarea. Regula (fie și nescrisă) a acestui scrutin trebuie să fie una comună: nici un vot partidelor de „stânga” (socialiștilor, comuniștilor, celor din Partidul Șor, din Blocul Usatîi și altor creaturi politice ale Moscovei). „Stânga”, care de 30 de ani ne ține sub ocupație militară rusă la Nistru, care a monopolizat și mafiotizat sistemul de guvernământ în R. Moldova (de la Sangheli până la Dodon), care ne-a pustiit și ne-a înfundat în sărăcie, trebuie să plece. În 1998, pleca Sangheli, în 2010 – Voronin, în 2021 e rândul lui Dodon.
Nu va fi simplu pe 11iulie. Lupta va fi „la cuțite”. Sunt prea mari interesele în jurul acestui scrutin atât în rândul mafiei locale, care a concrescut cu statul cât și pe exterior. De aici și această vânzolelală electorală cu alianțe pe stânga, cu lipsa de unitate pe dreapta, cu partide mai noi sau mai vechi, scoase de la naftalină, ca să încurce și mai tare lucrurile. Rusia e pusă să se bată tare pentru Parlamentul de la Chișinău. Moscova va căuta să recupereze pierderea prezidențialelor din 2020, pentru care, potrivit publicației germane BILD, a „investit” (ca să-l păstreze pe Dodon președinte) peste 11 milioane de euro. Cât va „investi” de data asta?
În cursa pentru noul Legislativ s-au prins 23 de concurenți: 20 de partide, 2 blocuri electorale și un indepnedent. Problema cea mare a acestor alegeri, însă, nu e densitatea candidaților, pentru că peste 70% dintre ei sunt partide și lideri formali, care nu s-au impus prin nimic în politică și puțin probabil ca elecoratul să anine orice „nadă”. Nodul problemei e altul: riscurile de fraudare a alegerilor. Știm că „stânga”, care a avut mereu controlul majoritar asupra teritoriilor, a admis de fecare dată abuzuri, în acest sens. Și, cu siguranță, va face-o și de data asta. Cunoaștem principiul bolșevic „scopul scuză mijloacele”. Potrivit unui sondaj, realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor (ASDM), 46% dintre cei chestionați susțin că alegerile nu vor fi libere și nici corecte, 56% admit cumpărarea votului alegătorilor, alte 52% – votarea multiplă, 38% – scoaterea buletinelor de vot în afara secțiilor de votare și alte 40% – falsificarea rezultatelor alegerilor la numărarea voturilor. Cu toată reputația proastă pe care o are ASDM în spațiul public, e greu să nu admitem că alegerile vor fi fraudate. Și fraudate masiv. După cum a mai fost. Peste tot unde soclialiștii și comuniștii vor avea posibilitatea să o facă. Mai ales în zonele de risc major: Transnistria, Bugeac, Rusia.
Dacă „dreptei” nu i-a ajuns înțelepciunea să facă front comun în alegeri, ar fi să își unifice eforturile, cel puțin, în monitorizarea lor. Alegerile, fără o supraveghere adecvată în ziua scrutinului, vor deveni un chilipir electoral pentru „stânga”. Ori, miza acestor alegeri era, parcă, alta.
