Oamenii devin tot mai scumpi
Luni ne-a telefonat tanti Paşa de la Trebujeni, Orhei. Era vădit îngrijorată. Ne-a întrebat dacă nu ştim ce e cu parlamentarii moldoveni, de ce nu dau semne de muncă. “Am aşteptat săptămâni de zile să facă ceva, dar ei au ieşit la lucru aproape de Anul Nou, au primit urătorii şi au plecat”, ne descrie tanti Paşa activitatea parlamentarilor văzută de pe malul Răutului. Din păcate, cum se vede de la Trebujeni, aşa şi este.
Anul 2014 s-a încheiat frumos, cu dări de seamă publice (fie şi electorale) în faţa poporului: partidele pro-europene s-au folosit din plin de oportunitatea de a povesti cetăţenilor ce li s-a întâmplat bun în ultimii ani: drumuri noi, internet ultrarapid, centre medicale renovate, şcoli optimizate, regim liberalizat de vize, companii low-cost.
Oamenii au crezut parţial în aceste succese ale guvernării precedente, mulţi dintre ei alegând vectorul eurasiatic, care a promis mai mult. Totuşi, electoratul a ales suficienţi pro-europeni pentru ca aceştia, ajunşi în Parlament, să poată guverna în calm şi democraţie. Iată, însă, că alegerile n-au avut rezultat.
Am văzut diverse declaraţii, în care se explică tărăgănarea formării unei coaliţii pro-europene: că lucrurile trebuie gândite, discutate, calculate, că şi în state civilizate precum Germania sau Franţa coaliţiile de guvernare se formează timp de săptămâni sau chiar luni. O fi adevărat, dar trebuie să recunoaştem că R.Moldova a rămas în urma Franţei, Germaniei şi a altor state europene cu 20-40 de ani şi suntem în deficit total de timp şi din alt considerent: nu mai avem oameni. Iar oamenii rămaşi au libertatea (o libertate mai frumoasă ca niciodată – fără vize, cu bilete low-cost) de a pleca în fiecare zi, fără bilet retur, dacă văd că aici nu se mişcă lucrurile.
În ultimii ani, cu sprijinul UE şi SUA, chiar s-au întâmplat nişte lucruri pozitive în Republica Moldova: au fost construite drumuri bune, deja nu îţi mai pierzi dantura călătorind la Soroca, Rezina, Cimişlia. Prin unele sate s-au construit apeducte, grădiniţe, s-au renovat punctele medicale, şcolile, sectoarele de poliţie. Pentru cei ce practică businessul, au apărut facilităţi electronice la eliberarea facturilor, la efectuarea plăţilor on-line. Pentru cei ce merg la medic – au fost introduse registre medicale electronice şi datele despre starea pacientului nu se vor mai rătăci prin caiete vechi. Pentru cei ce învaţă la liceu – a fost introdusă opţiunea de BAC fără mită. Sunt nişte realizări în care au fost investite milioane.
De ce sunt, totuşi, oamenii nemulţumiţi? De ce pleacă? Pentru că au venituri mici, foarte mici. Şi pentru că au posibilitatea în fiecare zi să compare veniturile lor de aici cu veniturile rudelor plecate. Şi pentru că nu văd continuitatea şi durabilitatea investiţiilor începute de stat şi de ei înşişi.
Şcolile renovate nu sunt prea bune pentru copii, dacă lipsesc pedagogii calificaţi, dar ei lipsesc. Spitalele dotate cu utilaje şi sisteme noi nu folosesc oamenilor, dacă în ele nu există medici calificaţi, dar medicii, se ştie, pleacă. Banii veniţi pentru construcţii şi obiective europene în R. Moldova nu contribuie în totalitate la dezvoltarea ei, dacă nu sunt cheltuiţi de întreprinderi locale, dar se ştie că la construcţia drumurilor, a staţiilor de irigare, a altor obiective mari – sunt contractate firme străine cu muncitori de import, care duc cu ei în străinătate o mare parte din aceşti bani destinaţi Moldovei.
Oamenii şi banii – sunt două noţiuni care descriu marele deficit din R.Moldova. În fiecare zi se poate face ceva ca oamenii să fie opriţi aici, ca banii să nu fie furaţi, ascunşi, deturnaţi. Indicii cursului valutar din ultimii ani arată că banii se devalorizează în progresie geometrică, şi în acelaşi ritm – oamenii devin tot mai valoroşi.
