O altă Constituție sau un alt președinte
Ieri am avut Ziua Constituției – un eveniment destul de sensibil, dar care, în condițiile de la noi, când legile nu prea sunt la modă, s-a trecut prea ușor peste el. Regretabil că, până acum, foștii magistrați ai Curții Constituționale și experții noștri constituționaliști din domeniul academic nu s-au reunit într-o organizație extraguvernamentală, care să monitorizeze din scurt și în mod profesionist siguranța constituțională a R. Moldova, mai ales în condițiile în care Igor Dodon pune la cale modificarea Constituției R. Moldova după modelul rusesc (varianta Putin cu regim prezidențial supercentralizat), iar Moscova pretinde Chișinăului (contrar Constituției) noi prerogative administrative și politice autonomiei găgăuze, care știm deja ce presupune: lansarea unei a doua Transnistrii în sudul R. Moldova, pe care s-o folosească drept „cap de pod” pentru invadarea regiunii Odesa și crearea așa-zisei republicii populare Bugeac, cu centrul la Bolgrad. Kremlinul planifică să facă, sprijinit de Dodon, ceea ce nu a putut face până acum cu nici unul dintre foștii președinți ai R. Moldova.
Că Legea Supremă în R. Moldova nu e în onor e lucru știut. Dar timpul „așilor din mânecă” a trecut, chiar dacă Igor Dodon speră încă să-l readucă la șefia Curții pe ciracul său Vladimir Țurcan, să pună stăpânire pe Curte (singura care nu e sub el) și să facă ceea ce făcuse din ea Vlad Plahotniuc în ultimii 6-7 ani: o basculantă, acționată la comandă, cu care să se poată juca de-a Constituția.
Nebunie curată. Alături de Biblie, Constituția este (nu știu pe cât de reușită e paralela) o a doua Lege de căpătâi a vieții noastre (în cazul că sunt onorate). Deloc întâmplător faptul că, la întronarea șefilor de stat, procedura prevede (acolo unde este posibil din considerente religioase) ca aceștia să depună jurământul de credință Patriei cu mâna pe Biblie și Constituție, obligându-se astfel să respecte toate prescripțiile biblice și constituționale. Altceva e dacă se țin de cuvânt și fac ceea ce jură să facă. Și, în acest sens, iarăși, Constituția, ca și Biblia, este și ea unitatea de măsură cu care îi putem, negreșit, „măsura” sau „cântări” și vedea dacă ceea ce fac cadrează sau nu cu prevederile constituționale.
De 26 de ani avem Constituție. Avem și drepturi? Nimeni nu neagă, dar opinia generală e că aceste drepturi rămân departe de societate. Deschidem Constituția și citim, aleatoriu: „Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă”, Doi: „toți cetățenii R. Moldova sunt egali în fața legii…”, Trei: „dreptul la libera circulație este garantat”, „Dreptul la informaţie – garantat”, „Învățământul de stat – gratuit”, „Dreptul la ocrotirea sănătății – garantat”,„ Demonstrațiile sau orice alte întruniri sunt libere…”, „Orice persoană are dreptul la muncă, la condiții echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecția împotriva șomajului”, „Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare”. Pusă față în față cu realitatea, Constituția cedează, mai bine-zis cedează cei care, după ce jură pe Constituție la investirea în funcții, nu mai pun mâna pe Constituție sau revin la ea doar în cazurile în care vor mai multă putere decât cea pe care le-o acordă Legea: cazul lui Dodon, bunăoară, care se visează un al doilea Putin în R. Moldova.
De 26 de ani avem Constituție. Avem și stat? Parlament – da, și Cabinet de Miniștri – da, și președinte, însoțit de cogemite alai prezidențial, avem Consiliu Suprem de Securitate, Procuratură Generală și mai multe genuri de procuraturi și procurori, avem Curte Supremă de Justiție, Armată Națională și comandant suprem de armată, avem Securitate de Stat, Pază de Stat, Poliție de frontieră, Graniță de stat, avem Minister de Externe cu ambasade, consulate, consuli și ambasadori, de 28 de ani suntem membri ONU, de alți 25 – membri ai Consiliului Europei, din 2014 și membri asociați ai UE, avem Stemă de stat, Drapel de stat, Imn de stat, Limbă de stat, dar stat, așa cum îl definește Constituția, nu suntem: un stat de drept, unitar, independent, suveran, integru teritorial și egal pentru toți. Deschidem iarăși Constituția. Și citim: „RM este un stat suveran, independent, unitar şi indivizibil, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui reprezintă valori supreme şi sunt garantate”, „Teritoriul RM este inalienabil”, „Frontierele ţării sunt consfințite prin lege organică, respectându-se principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internațional”, „RM este stat neutru…, nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Și încă ceva: „Preşedintele RM reprezintă statul şi este garantul suveranității, independenței naţionale, al unității şi integrității teritoriale a ţării”. Asta zice Constituția. Ce avem în realitate? Un stat mafiot și corupt în locul celui de drept. Suverani și independenți, cu un sfert din teritoriul RM sub ocupație militară, politică și administrativă rusească, cu frontieră pe Nistru și cu un președinte „garant al Constituției”, care, în aproape 4 ani de mandat, contrar obligațiilor sale constituționale, a slujit interesele Rusiei în R. Moldova, nu a cerut niciodată retragerea trupelor ruse din Moldova, nu a condamnat secesionismul rus din Transnistria, iar marți, la Condrita, în cadrul unei noi întrevederi „amicale” cu șeful regimului ocupaționist de la Tiraspol, V. Krasnoselski, în loc să-l dea pe mâna justiției, i-a recunoscut în fața presei omonimitatea, declarându-l „președinte al Transnistriei”. Cazul e mai mult prostie? Sau trădare? Lucrurile nu se mai leagă între Constituție și ceea ce face Dodon.
