Moțiunea a căzut. Guvernul rămâne?
În ședința de luni a Parlamentului, opoziția nu a reușit să dea jos Guvernul Chicu. Moțiunea de cenzură nu a adunat numărul necesar de voturi, după cum, de altfel, se și presupunea din ajun și după cum arătau „cărțile” după confiscarea de către socialiști a deputatului Ștefan Gațcan și instaurarea unei terori de partid în cadrul PSRM. Dodon și Filip au tras toate „obloanele” ca să se asigure de orice posibilă scurgere de voturi din cadrul coaliției de guvernare socialist-democrate. Opoziția a mers (sau a fost provocată) să meargă la risc. Și a riscat, pe cont propriu. Așteptările potrivit cărora dacă moțiunea de cenzură ar ajunge pe ordinea de zi a Legislativului, i-ar putea încuraja pe cei de la PDM (aşa cum au promis) să voteze pentru demiterea Guvernului Chicu, au eșuat. Democrații au trișat.
Ședința de luni a fost una explozivă. După cum era de așteptat, nu s-a trecut fără incidente, certuri, acuzații și chiar îmbrânceli între deputații opoziției și cei ai majorității parlamentare. Opoziția a acuzat majoritatea că a procedat banditește, că ședința a fost convocată ad-hoc, într-o zi din afara orarului ședințelor plenare (luni, în loc de joi sau vineri), în grabă, cu abateri de la norme și proceduri, fără anunț prealabil, ședința fiind anunțată cu o oră mai devreme de a fi convocată. Mai mulţi deputați ai opoziției au obiectat că au fost luați prin surprindere și puși în fața faptului. „Majoritatea”, așa cum procedează, de obicei, la noi toate majoritățile parlamentare, a respins orice acuzație. Dodon și socialiștii au procedat în cazul ședinței de luni exact așa cum procedase în 1917 V. Lenin și amicii lui din Comitetul Central al Partidului bolșevicilor din Rusia, când au pornit atacul asupra Palatului de Iarnă. Au anticipat asaltul cu trei zile mai devreme. De ce? E clar, nu? Nu știm dacă ideea cu ședința ad-hoc de luni aparține lui Dodon și Filip (Diacov), mai degrabă este o soluție inspirată de Moscova, după ce săptămâna trecută Externele ruse își propuneau serviciile de mediere a tensiunilor politice din R. Moldova, după depunerea în parlament a moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Chicu. Așa sau altfel, moțiunea a căzut. Guvernul salvat cu votul democraților a rămas. Socialiștii și democrații s-au aplaudat reciproc, în timp ce opoziția i-a huiduit ca pe niște popi tunși. Cine a câștigat şi cine a pierdut? Nu știu, dacă lupta s-a dat pentru câștig. A fost mai degrabă o luptă pentru schimbare. Schimbarea, însă, nu s-a produs. PDM a refuzat schimbarea. Guvernul Chicu a rămas și, cel puțin, până în septembrie, la sesiunea de toamnă-iarnă, toate vor rămâne pe vechi. Chicu va face ceea ce a făcut și până acum: îl va sluji cu mult aport pe Dodon și, alături de Dodon, va minți lumea că în R. Moldova totu-i bine și frumos. Da, suntem în topul țărilor cu cel mai mare număr de morți la mia de populație, dar ”situația e sub control”. Da, bugetul e plin de găuri, dar încă ”nu murim de foame”. Da, economia se duce la fund, dar ”până la fundul fundului mai este”. Da, tot mai multe țări se izolează de noi și își închid granițele, dar nu-i nimic, ”am mai stat închiși”. Da, piețele de muncă din Europa se închid tot mai mult de la o zi la alta și tot mai mulți moldoveni revin acasă (până la 10.000 zilnic), dar ”ce să facem, sunt ai noștri” (zic Chicu și Dodon), chiar dacă nici Dodon, nici Chicu nu au nicio soluție clară pentru aceste zeci de mii care se întorc, de nevoie, acasă și care mâine vor cere să li se dea un loc de muncă și să li se asigure niște condiții elementare de viață.
Luni, democrații nu au salvat de la cădere Guvernul Chicu. Prin refuzul lor de a vota moțiunea de cenzură, democrații i-au salvat pe socialiști de la cădere, iar asta, în mod logic, ne duce la gândul că Filip și Diacov sunt dispuși să procedeze la alegerile prezidențiale din toamnă cu Dodon exact așa cum a procedat cu el, în 2016, Vlad Plahotniuc. Să fie clar: nu are probleme Filip cu Pro Moldova sau cu cei din Partidul Șor. Declarațiile lui Filip că PDM nu va vota niciodată demisia sau instaurarea unui nou guvern alături de „hoții de milioane” (aluzie la Pro Moldova și Partidul Șor) sunt pure speculații. Acum un an, doi, cinci, zece, nu cumva nu erați, dle Filip, printre cei care vă înfruptați din aceleași milioane? Și Diacov. Și Nichiforciuc, și Andronache, și… Și-apoi, dle Filip, de ce Candu e rău și Nichiforciuc e bun sau Andronache e bun și Candu rău? Doar ani la rând ați guvernat împreună, v-ați strâns mâna, v-ați zâmbit reciproc… De ce? Pentru că nu vrea să-i sufle în borș lui Dodon, așa cum face PDM? Avertismentul lui Andrian Candu în adresa lui Pavel Filip luni, în Parlament, că e bine să fie mai atent la acuzații, altfel ar putea să-i strice nu doar cariera politică, este un argument și ăsta că Filip și democrații nu sunt îngerii păzitori ai R. Moldova, care vor să pară… Rivalitățile în politică de multe ori pot fi ucigătoare.
Prin refuzul lor de luni de a vota demiterea Guvernului Chicu, PDM ne-a mai convins o dată că, indiferent cât de nociv și periculos ar fi Dodon pentru R. Moldova (ce poate fi mai grav decât trădarea de Patrie?), democrații vor rămâne alături de el și nu vor face niciodată o altă alegere între Maia și Dodon, decât Dodon. Filip și Dodon, socialiștii și democrații sunt o apă și-un pământ, cu aceleași origini și aceleași interese. Doar își zic diferit. De ochii lumii. Dodon îl ține înhămat pe Filip la jug cu promisiunea că îi va da guvernul, după prezidențialele din noiembrie. „Vulpea în câmp, și…”
Parlamentul a plecat de luni în vacanță. Va reveni în septembrie. Ca și la plecare, pe baricade? Toamna, în tot cazul, nu va fi una ușoară. „Lupta abia începe… în acest an, moldovenii vor avea un alt președinte și un alt guvern”. Este declarația de presă a liderului „Pro Moldova”, Andrian Candu, după încheierea sesiunii de primăvară-vară a Parlamentului. De fapt, toamna, nu vara, se numără bobocii.
