Moldova în război cu Europa
Sâmbătă e Ziua Europei. Cea mai mare comunitate, cu cea mai mare piaţă de desfacere, cu cei mai longevivi cetăţeni, calitatea vieţii cărora este printre cele mai înalte, îşi serbează sistemul pentru care au muncit şi care le oferă beneficii şi oportunităţi. Ziua Europei va fi sărbătorită şi în Moldova, parteneră a UE, care primeşte anual cel mai substanţial ajutor financiar pe cap de locuitor din partea comunităţii. Dar pentru Moldova Ziua Europei nu e mare sărbătoare, pentru că Moldova e într-un fel de război cu Europa.
Da, avem regim liberalizat de vize, mergem liber în UE, muncim, ne distrăm, ne facem cumpărăturile acolo mai ieftin, ne mai tratăm în sistemul lor medical pe gratis, mergem în vacanţe la rude, ne scăldăm în mările lor, dar suntem în război oficial. Da, chiar şi acasă, în Moldova, nu doar la Chişinău, dar şi în multe sate, ne folosim de banii europenilor, de drumuri, şcoli şi grădiniţe reconstruite, de spitale renovate, de judecătorii reparate, dar suntem în război.
În primul rând, Republica Moldova are o mulţime de canale de televiziune, în limba rusă, care critică zilnic până la spume comunitatea europeană, asocierea R.Moldova cu Europa şi scot în evidenţă pericolele care ne vin din UE, şi califică UE ca pe o ameninţare reală. E adevărat, toate aceste canale TV sunt retransmise de la Moscova, cu voci orchestrate de Kremlin, dar Moldova acceptă fără crâcneală aceste acte de aversiune antieuropeană, şi le consumă conştiincios şi plenar, în orice cantităţi.
E adevărat că avem şi entităţi care laudă Europa. Dar dragostea lor e ca sărutul morţii, e ca o îmbrăţişare prin sufocare. Unii lideri politici (sau poate toţi?) şi-au atribuit prin fraudă titlul de partid european şi se ţin zi şi noapte de compromis ideea, acţiunea şi speranţa europeană a cetăţenilor. Zic că combat corupţia, dar de fapt – o acoperă şi o maschează. Ei vorbesc de depolitizarea organelor de anchetă şi de reforma justiţiei – dar consumă banii europeni destinaţi reformei, în timp ce o serie de judecători iau mită după cum luau şi mai înainte.
De libertatea presei nici nu mai zic: sub masca reformei audiovizualului se produce concentarea mass-media, dar şi a publicităţii în mâini politice; se dispune libertatea de expresie, dar se instaurează autocenzura, promovându-se semi-valori şi non-valori sub masca pluralismului de opinie. Jurnaliştilor “scăpaţi de sub control” li se găseşte şi lor ac de cojoc, prin lipsă de publicitate, distribuţie defectuoasă a ziarelor şi control politic asupra distribuitorilor de presă, prin acces cât mai limitat la informaţii. Sub pretextul protecţiei datelor cu caracter personal, ne este limitat tot mai mult accesul la baze de date care relevă afacerile, interesele şi abuzurile demnitarilor.
Raportul Kroll a fost o glumă la capitolul libertăţii presei. După ce câteva mass-media au muncit din greu, în condiţii complicate, developând timp de 3 ani afacerile dubioase din cadrul sistemului bancar, plătind în acest răstimp mii de lei la Camera Înregistrării de Stat şi la Cadastru, dar şi la baze de date din străinătate, ca să arate conexiunile dubioase ale managerilor de la BEM şi alte bănci, Banca Naţională invită o companie străină, căreia îi oferă 350 000 de euro (7 milioane de lei moldoveneşti) ca să încropească un document de câteva zeci de pagini, care însumează, în fond, ceea ce a scris presa şi a comentat societatea civilă şi câţiva experţi pe parcursul acestui an. Totul – sub standard European.
Poporul reacţionează corect. Le-a declarat război. Un război împotriva pseudo-Europei din demnitarii moldoveni. Şi deja, împotriva Europei care le strânge mâna.
