„Mită pentru procurori”: sentință cu drept de atac
Ultima dată l-am văzut pe 11 iulie, acum 10 ani, la Curtea Supremă de Justiție (CSJ). Era o vară toridă și procurorul îmbrăcase o cămașă răcoroasă. Purta ochelari de soare, pe care nu i-a scos nici în interiorul instanței de judecată și nici chiar în timpul pronunțării deciziei judiciare. Se vede că își proteja ochii sau, poate, privirea…
Atunci, completul nr.5 al CSJ a respins, drept neîntemeiate, cererile de chemare în judecată depuse anterior de procurorii de Glodeni, Constantin Cojocaru şi Ion Grişciuc, împotriva ZdG, prin care cei doi solicitau un milion de lei de la redacție, pentru „repararea” prejudiciului moral cauzat de publicarea articolului „Mită pentru procurori”, în care dezvăluiam o schemă de estorcare de mită, aplicată la Procuratura Glodeni. De altfel, schema devenise subiectul unei cercetări penale, cei doi fiind chiar reținuți preventiv. Ulterior, însă, instanțele de drept au decis că dețin insuficiente probe privind posibile implicări în acțiuni de corupție ale celor doi procurori și au clasat dosarul. Atacând în judecată ZdG, procurorii nu au insistat asupra castității lor, ci au afirmat doar că nu am fi avut dreptul să le dezvăluim numele, deoarece, astfel, i-am denigrat, le-am perturbat cariera, le-am șubrezit imaginea, le-am cauzat suferințe morale, etc.
Procesul celor doi împotriva ZdG a durat vreun an și jumătate, perioadă în care prima instanță, dar și instanța de Apel le-au dat, într-un fel, câștig de cauză, diminuând întrucâtva recompensa de un milion, solicitată de ei, dar lăsând, totuși, niște sume destul de mari pentru o redacție aflată la autogestiune. Atunci, Judecătoria Centru le dăduse câștig de cauză procurorilor, obligând ZdG să achite 500 de mii de lei, iar Curtea de Apel Chișinău a diminuat suma, considerând că le-ar fi suficientă o recompensă de 20 de mii de lei.
Așa cum aminteam mai sus, CSJ le-a respins cererile, dar și deciziile instanțelor ierarhic inferioare, dând astfel dreptate ZdG. Pe 12 iulie 2012, în ZdG a apărut ultimul articol despre acest caz. Între timp, însă, procurorii disculpați „din lipsă de probe” și-au continuat activitățile.
Greu de spus acum ce a urmat în viața lui Boris Albu, cel care a denunțat estorcarea de mită de către cei doi procurori. Câtă încredere în justiție i-o mai fi rămas după cele întâmplate? De fapt, acesta a mers până în pânzele albe, reconstituind schema prin care mita ajungea la procurori. Astfel, potrivit Ordonanței de urmărire penală, pe 4 martie 2010, cetățeanul Albu a trecut pe la procurorul Grişciuc, s-a întâlnit cu procurorul Cojocaru şi, în automobilul acestuia, i-a transmis 100 de euro. Peste 5 zile, la 9 martie, Albu s-a prezentat în fața procurorilor, după care a plecat la farmacia veterinară din preajmă, a pus un plic cu 200 de euro într-o cutie de medicamente de culoare galbenă şi i-a zis vânzătorului să o transmită lui Costea (procurorul Constantin Cojocaru). Ulterior, o persoană „neidentificată” de organul de urmărire penală a luat din farmacie pachetul. În urma percheziției efectuate de CCCEC, cutia galbenă cu bani a fost găsită la procurori.
Atunci, ancheta a fost suspendată, întrucât nu s-au găsit amprente digitale pe bancnote și nu fuseseră interceptate în prealabil convorbirile… Astfel, această neglijență a anchetatorilor a prelungit activitățile coruptibile ale procurorilor, cel puțin până în 2017, când Constantin Cojocaru a fost suspendat, apoi eliberat din funcție, fiind trimis pe banca acuzaților pentru că ar fi gestionat fraudulos un dosar în privința unei persoane cercetate pentru escrocherie. Pe numele lui Cojocaru a mai fost intentat un alt dosar penal, pentru neglijență în serviciu.
Acum câteva zile, pe 14 ianuarie, Constantin Cojocaru, ex-procuror de Glodeni, a fost condamnat la închisoare pe un termen de 2 ani și 2 luni pentru abuz de serviciu și fals în acte publice, fiind privat și de dreptul de a ocupa funcția de procuror pe un termen de 10 ani.
Da, ca să nu uit, sentința nu este definitivă și poate fi atacată la Curtea de Apel Chișinău, în termen de 15 zile.
Ce s-ar fi întâmplat dacă, după flagrantul din 2010, în dosarul mitei pentru procurori s-ar fi desfășurat o anchetă completă, profesionistă, dacă oamenii legii ar fi vrut să demonstreze cu adevărat implicarea celor doi procurori în acte de corupție? Dacă s-ar fi întâmplat, nu ar mai fi urmat alți 12 ani de bătaie de joc față de actul justiției din R. Moldova. Și acum, după tot ce s-a întâmplat, ar putea fi sau nu inițiată anchetarea celor care i-au scos basma curată pe procurorii de la Glodeni, acum 11 ani?
