Medicii vor să lupte, nu să moară
Până pe 15 aprilie, într-o lună de la declararea stării excepționale, în R. Moldova au fost confirmate, oficial, 1934 cazuri de infectare cu COVID-19. Potrivit statisticilor la zi, 481 (!) dintre cei care au contractat virusul, sunt angajați ai sistemului medical. Dintre ei, doi decedați. Și lucrurile nu se încheie aici. Numai pe durata ultimei săptămâni, au fost înregistrate 46 de cazuri noi de virusare în rândul angajaților din instituțiile medicale. Practic, fiecare al patrulea, chiar peste patru dintre cei contaminați cu COVID-19 vin din sănătate. Este lucrul cel mai grav posibil și, probabil, vestea cea mai proastă din toate câte le auzim zilnic la briefingurile TV ale ministrei Sănătății, Viorica Dumbrăveanu, ale premierului Ion Chicu sau „medicului-șef” al R. Moldova (și președinte ad-interim), Igor Dodon, pentru că o luptă fără oaste din start este o luptă pierdută.
Încet, dar sigur, de la o zi la alta, sistemul de sănătate cedează tot mai mult pozițiile în lupta cu COVID. Nu angajații, nu medicii, nu personalul, ci sistemul. Și nu e vorba neapărat de Chicu sau Dumbrăveanu. Spitalele și instituțiile noastre sanitare, cu excepția, poate, ale celor specializate, nu au fost gata să facă față și să țină piept ofensivei unei pandemii atât de violente și până la ei. COVID, pur și simplu, a agravat lucrurile, sistemul medical fiind pus în situația să se adapteze din mers realităților. A reușit? Reușește? Asta contează acum. Vedem că nu e simplu în condițiile unui sistem de sănătate delăsat, prost finanțat, prost salarizat, prost echipat și, de-a lungul anilor, în dependență de prim-miniștri și miniștri la Sănătate, prost gestionat și perturbat de mai multe și grave scandaluri de corupție. Putea fi altfel? Putea. Dar pentru asta trebuia, din cele vreo 10 garnituri de legiuitori (și mult mai multe majorități parlamentare), 15 guverne și 6 președinți, să existe măcar unul care să ia în serios sistemul de sănătate și să trateze acest domeniu (nu doar pe timp de criză) ca pe unul strategic, nu ca pe unul de scos profituri din licitații la medicamente, utilaje, consumabile etc. Cum putea fi altfel în situația în care, potrivit unor estimări făcute de către expertul economic de la IDIS „Viitorul”, Veaceslav Ioniță, sistemul de sănătate din R. Moldova a ajuns cel mai sub-finanțat din Europa (4,1% alocații din bugetul public, față de 9% – în statele europene). Mai mult, susţine Ioniță, în ultimii 5 ani, sistemul de sănătate publică din R. Moldova a primit cu 1,3 miliarde de lei mai puține alocații de la buget decât a fost planificat inițial. Numai în 2019, pentru sănătate s-a alocat cu 464 milioane lei mai puțin decât prevedea bugetul. ,,Sistemul de sănătate este o cenușăreasă a politicului moldovenesc și toate economiile încep de la reducerea cheltuielilor pentru sănătate”, spune expertul. Situația nu arată mai bine nici în 2020.
Acum două săptămâni, Igor Dodon, iar deopotrivă și premierul Ion Chicu, președintele Comisiei Naționale pentru Situații Excepționale, ne avertizau că ne așteaptă o perioadă critică, în cazul în care lumea nu va respecta rigorile stării de urgență („Stați acasă”), iar numărul cazurilor de infectare cu COVID-19 va depăși pragul de 2000. „Vom muri și vom muri mulți”, încercau să ne responsabilizeze Dodon și Chicu. Explicațiile pe care le dădeau cei doi erau simple: sistemul de sănătate nu va putea acoperi cu spații, echipamente, teste, personal și tratament specializat mai mult de 2000 de pacienți. Și atunci…
Ieri, 15 aprilie, am depășit cifra de 2000 de infectați. Cu o zi mai devreme, același Igor Dodon declara că deja cifra critică pentru R. Moldova nu mai este de 2000 (?!), ci de 3000 de virusați și dacă până la sfârșit de aprilie nu depășim această cifră, situația s-ar putea stabiliza (ca și după 2000?). Ar fi. Dar cum, când la ziua de azi avem în izolare la domiciliu 15000 de persoane (fără să știm care-i soarta lor) și 5 localități în carantină, când fluxul zilnic de intrare, pe direcția R. Moldova, variază între 1500 și 2000 de persoane, când personalul medical, chiar și după o lună de la declararea stării de urgență, nu este încă în totalitate testat și puțin probabil să se mai întâmple (s-a întârziat prea mult), când sistemul de sănătate nu dispune (recunoaște personal premierul Chicu) de capacitățile necesare de testare (laboratoare), atât pentru medici, cât și pentru pacienți, când echipamentele de protecție pentru personalul medical fie nu ajung, fie nu întrunesc standardele de calitate, când medicii nu își mai pot permite să tacă și bat de la o zi la alta tot mai mult alarma că sunt în nesiguranță (ei și familiile lor), când numărul angajaților din medicină cad, ca pe front, tot mai mult pradă COVID-ului, când…
Săptămâna trecută, așteptările angajaților din medicină au explodat în mai multe instituții medicale din republică: la Serviciul de Medicină Urgentă, Spitalul Clinic Republican, Spitalul Clinic de Psihiatrie, la Spitalele din raioanele Orhei și Florești. Aceștia și alții ca ei nu vor să mai tacă, chiar dacă sunt amenințați cu dosare penale, pentru că tăcerea îi omoară și cer autorităților statului și, în primul rând, președintelui Dodon ca, din momentul în care îi declară „luptători din prima linie” împotriva COVID, să le asigure și condiții de luptă pentru prima linie, nu ca pentru spatele frontului. Marți seara, într-un mesaj televizat adresat personalului medical, Igor Dodon i-a declarat „eroi” și i-a asigurat că „statul apreciază mult sacrificiul și actele lor de eroism”. Medicii i-au cerut, însă, „condiții de luptă”, nu aprecieri.
Premierul Ion Chicu a declarat în aceeași seară că, în zilele următoare, guvernul va rectifica Bugetul și va redirecționa mai mulți bani pentru consolidarea sistemului medical. O decizie la locul ei. Nu știu dacă nu întârziată, după ce s-a admis infectarea cu COVID-19 a circa 500 de lucrători medicali. Nu de alta, dar bani pentru echipamente s-ar putea găsi și echipamente s-ar putea să avem de unde cumpăra, medici, însă, nu. Nu-i are nimeni în plus. De vânzare, cu atât mai mult.
