Lupu, un rău mai mic decât Dodon?
La alegerile din 30 octombrie, Dodon, cu siguranţă, va scoate de la naftalină billboardurile la braţ cu Putin, iar la Comrat, pe cele cu Vlah, şi va chema electoratul în Uniunea Eurasiatică, fără să le spună că această „uniune” e oloagă din născare, iar Rusia în următorii ani riscă să se destrame după acelaşi model după care s-a destrămat şi URSS. Ce va face Lupu? Lupu e prea lenos, ca să facă ceva…
Lupta a început. Ce-i drept, încă fără „artileria grea”. Deocamdată, candidaţii se arată cu degetul unul pe altul, „se trag de păr” şi se „bat” pentru primele locuri pe listele de vot, dar în 2-3 săptămâni, în care vor fi puse la punct toate formalităţile de înregistrare a candidaţilor, va fi dat şi startul campaniei pentru noul mandat la Preşedinţia R. Moldova. 9 septembrie este ultima zi în care Comisia Electorală Centrală (CEC) mai poate accepta cererile de înregistrare a grupurilor de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor în favoarea candidaţilor, iar 29 septembrie este ultima în care candidaţii ar mai putea depune la CEC listele de subscripţie (nu mai puţin de 15 mii de semnături din cel puţin o jumătate din unităţile administrativ-teritoriale ale republicii. Într-o săptămână, CEC urmează să verifice corectitudinea listelor şi să decidă (până pe 6 octombrie) validarea sau nevalidarea unui sau altui candidat. Odată cu înregistrarea, candidaţii se pot lansa în campania electorală, pentru care nu mai rămâne decât puţin peste 3 săptămâni. Cam cu stângul, nu? O birocraţie electorală, gândită înadins, ca să-ţi treacă pofta şi de a candida, dar şi de a alege. Şi asta-i ceea ce spune Codul Electoral, dar nu-i exclus să transpară, între timp, şi lucruri nespuse sau interpretabile, care ar putea da prilej Comisiei Electorale pentru excluderea din competiţie a unui sau mai multor candidaţi incomozi puterii. S-ar putea şi să nu fie, dar s-ar putea şi să fie. Explicaţii ar fi mai multe, dar ceea ce se face tot mai vizibil şi mai suspect e că la noi clasa politică şi, mai ales, partidele de la guvernare nu mai acţionează după reguli şi deontologii politice, ci după reguli şi deontologii ale lumii interlope. Politica şi business-ul au concrescut în măsura în care au devenit şi riscă să devină şi mai pericuolase pentru acest stat şi tot ce nu convine puterii în acest stat. Reglările de conturi şi lichidarea concurenţilor nu mai sunt o noutate în politica de la noi. Şi puţin probabil ca această campanie electorală, de care PD şi aliaţii îşi leagă toate speranţele, să se treacă fără excese. Monitorii acestei campanii electorale vor avea de lucru, în aceste alegeri, mai mult ca niciodată.
Până în data de 7 septembrie, la Comisia Electorală Centrală şi-au depus „dosarele” 16 candidaţi. Nu ştiu dacă s-a dorit sau nu, dar numeric, avem o proporţionalitate exactă de 50 : 50 între cei de la partide şi independenţi. Dintre partidele parlamentare avem, deocamdată, pretendente la preşedinţie 4: PL, PD , PPEM şi PSRM. Alţi 4 candidaţi vin din partea partidelor extraparlamentare: PAS, DA, Dreapta şi Partidul Nostru. Plus 8 independenţi. E mult? E puţin? Depinde cu ce comparăm. În raport cu alegerile prezidenţiale din 1996 (ultimele în care preşedintele a fost ales prin vot direct) îi avem aproape de două ori mai mulţi. Erau 9, acum îi avem pe lista de aşteptare 16. Până în data de 9 septembrie, mâine, s-ar putea să-i avem şi mai mulţi. Depinde de scenariie care se fac în spatele listelor, iar după aranjamentele care s-au făcut până acum, pe stânga clasică (prorusă) candidează doar două persoane din 16, altele 3 sunt din categoria „necunoscuţi sau prea puţin cunoscuţi”, pe centru-dreapta şi dreapta candidând tocmai 11 persoane. Reieşind din densitatea pe care o avem pe dreapta, interesele puterii sunt pentru o cât mai mare dispersare a dreptei electorale. Şi dacă asistenţii „coordonatorului” vor găsi de cuviinţă că dreapta trebuie spulberată şi mai tare, până pe 9 septembrie, cei 16 ar putea fi 17 sau 20. Miza este clară: se doreşte ca în turul doi să fie împins Lupu pe centru-dreapta şi Dodon pe stânga. Procedeele sunt vechi: înscenarea crizei, în care electoratul să aleagă „răul cel mai mic din cele două rele”. Numai că nu ştiu dacă Lupu e pentru R. Moldova un rău mai mic decât Dodon. Mai degrabă este un rău mai camuflat decât Dodon. Provin din aceeaşi gaşcă politică, ambii au fost la comunişti, ambii i-au purtat „oala” lui Vladimir Nicolaevici, ambii şi-au făcut carieră politică şi averi pe contul lui Voronin şi tot ambii, atunci când le-a convenit, l-au trădat. Cu ce-i mai bun Lupu decât Dodon? Sau Dodon decât Lupu? Diferenţa dintre ei e că Lupu o face pe pro-europeanul, iar Dodon pe pro-rusul. În realitate nu sunt decât nişte şarlatani, speculanţi de 3 parale, mici comercianţi cu amănuntul. La alegerile din 30 octombrie, Dodon, cu siguranţă, va scoate de la naftalină billboardurile din campania trecută la braţ cu Putin, iar la Comrat şi Ceadîr-Lunga, pe cele cu Vlah, şi va chema electoratul în Uniunea Eurasiatică, fără să le spună că această „uniune” e oloagă din născare, iar Rusia în următorii ani (sunt pronosticurile experților ruşi) riscă să se destrame după acelaşi model după care s-a destrămat şi URSS. Ce va face Lupu? Lupu e prea lenos ca să facă ceva. Poate îşi va pune pe el un costum nou sau altă cravată, ca să arate altfel decat arăta ieri sau alaltăieri şi astfel să creadă lumea că este altul decât cel care, în calitatea sa de sef de partid, promitea alegătorilor în 2010 şi 2014 (ridicaţi programele electorale) că vor fi mai fericiţi cu el şi cu PD decât cu alţii. Dar, vorba vorbă rămâne: Lupu(l) cravata îşi schimbă, da năravul ba. În rest, de Lupu şi de imaginea ”prezidenţială” a lui Lupu se vor ocupa consilierii lui Plahotniuc, televiziunile lui Plahotniuc şi banii lui Plahotniuc. Vor fi bani grei şi mulţi şi murdari. Aşa după cum e şi partidul. Dar despre asta şi alţi candidaţi – ceva mai încolo, după înregistrarea lor oficială la CEC. Deocamdată nimeni dintre cei 16, inclusiv Lupu, chiar dacă a raportat în doar 24 de ore 29 de mii de semnături în susţinerea sa, nu a fost trecut pe lista candidaţilor. Până pe 6 octombrie mai este. Poate, între timp, Lupu se răzgândeşte să mai candideze sau se retrage din politică, ori emigrează. Indiferent, însă, ce va fi şi cine va rămâne pe liste, pentru electorat e bine sa înţeleagă un lucru esenţial: preşedinţii nu se votează „la metru liniar”. Doi metri în lungime încă nu înseamnă şi mult.
