“Lovitura de guvern”: post-factum
R. Moldova are mai multe probleme, dar cea mai mare problemă a ei este Vlad Palhotniuc. Este părerea exprimată în cadrul seminarului Rose-Roth de către analistul american Vladimir Socor. În opinia lui Socor, ”problema Plahotniuc” este prea mare ca să poată fi soluţionată în cadrul R. Moldova, ea ”trebuie clarificată la nivelul structurilor de forţă internaţionale”
A mai trecut o săptămână. A treia de la demiterea guvernului Streleţ, practic vorbind, din ziua în care R. Moldova nu mai este guvernată, deşi, la modul serios şi responsabil, ea nu a fost, de la agrarieni încoace, guvernată niciodată, poate cu excepţia perioadei Sturza şi Leancă, deşi nici aici nu s-a trecut fără mişmaşuri. Ce avem după 3 săptămâni, în care PD, asistat de comunişti şi socialişti, a dat jos un guvern – de bine, de rău, funcţional, fără a se asigura că este capabili să pună altul în loc? Nu avem nimic bun. Avem o nouă explozie de sărăcie, cu majorări de tarife, cu scumpiri în lanţ, cu lumea mai departe în stradă – şi toate pe fundalul unor reglări de conturi şi partajeri de interese între vechi şi noi posibili aliaţi la guvernare. Din declaraţiile obtuze, de acum 3 săptămâni, ale lui M. Lupu, că nu ar trebui să ne facem griji de pe urma ”loviturii de guvern” şi că în cel mult două săptămâni R. Moldova va avea un nou cabinet de miniştri, nu s-a ales nimic. ”Beletristică”, vorbe în vânt, morţofăială. Foştii „aliaţi” rămân şi azi pe baricade. Lupu-Plahotniuc, fie că a calculat greşit, fie că a gândit prost lucrurile. Aşa sau altfel, PD-ul a ”aruncat mănuşa” PLDM-ului, fără a se asigura că acesta va ridica-o. Şi a călcat în gol. Graba cu care Plahotniuc a vrut să pună stăpânire şi pe guvern, după ce a scăpat de Filat şi avea la mână, la nivel central, Parlamentul şi Preşedinţia, i-a jucat festa. Dacă acum două săptămâni toţi sau aproape toţi colegii de parlament – nu doar Lupu, Diacov sau Candu erau în capul liberal-democraţilor, acuzându-i de tot răul de pe lume pentru că nu vor să participe la negocierea unei noi alianţe de guvernare ”pro-europene”, alături de PD, în ultima săptămână mesajele s-au schimbat. Şi ţinta, la fel. De data asta „s-a tras” pe direcţia PD. Dacă şi M. Ghimpu, care, de obicei, caută să fie mai împăciuitor în ”cruciadele” dintre PD şi PLDM, recunoştea, la început de săptămână, că cei care au pus la cale demiterea guvernului Streleţ, în condiţiile unei majorităţi parlamentare la limită, „nu au ideie de politică”, apoi e semn că s-a călcat cu stângul, nu? Mai mult, acelaşi Ghimpu le cerea, acum două zile, democraţilor, după ce Lupu forţase din nou nota în adresa PLDM, s-o lase mai moale şi să-şi schimbe maniera de a discuta cu liberal-democraţii, dacă-i vor parteneri la guvernare. Nici comuniştii nu mai sunt într-atât de indulgenţi, după cum păreau acum două săptămâni. Şi toate din acelaşi motiv, că PD-ul s-a încurcat grav, în tot borşul (ca să nu zic mai rău), pe care l-a dres şi, de la o zi la alta, în dependenţă de interes şi circumstanţe, schimbă cu locul ”caii”, pe care-i vrea înjugaţi în viitoarea coaliţie de guvernare: ba cu comuniştii, ba fără comunişti. Excesul de zel a liderilor PD de a încerca să facă impresia la Bruxelles că ar fi mai pro-europeni, decât sunt, l-a scos din sărite pe Voronin. ”Ceea ce face PD este un fel de ”vîpendrioj” (căciuleală) în faţa europenilor”. Ei vor ”în felul ăsta să demonstreze că sunt mai europeni decât alţii”, le-a replicat Voronin în cadrul unei emisiuni TV. Şi e greu să nu fii de acord cu Voronin, cel puţin atâta timp cât în R. Moldova oligarhia şi PD-ul sunt sinonime. De altfel, nu sunt mai stabili în opţiunile lor, vizavi de comunişti, nici ceilalţi doi, ca şi cum decişi deja potenţili aliaţi la guvernare ai PD – PL şi PPEM, care declară că ba au nevoie de o majoritate consolidată cu comuniştii, pentru a putea alege preşedintele în 2016, ba îi resping ca posibili aliaţi. Confuziile rămân şi după 3 săptămâni. S-ar putea să rămână şi pentru mai departe. Şi toate din cauza unui singur considerent: fie că nu vor fi înţeleşi corect de partenerii occidentaki de dezvoltare, fie de frica în faţa unor posibile anticipate. Iar riscul unor anticipate rămâne valabil şi va plana asupra R. Moldova atît timp, cât lumea va rămâne în stradă. E motiv de îngrijorare pentru ”corifeii” de la putere? E motiv. Ultimul sondaj de opinie, realizat de Institutul american internaţional IRI, arată că 85% din populaţie nu mai crede acestei guvernări, iar în caz de anticipate nici unul din partidele, aflate la putere, nu are şansa să treacă pragul electoral de 6%. Deci, pe plan intern, încredere ca în hoţii de cai. Situaţia nu arată mai bine nici pe plan extern. Săptămâna trecută, pentru trei zile consecutiv, la Chişinău şi-a ţinut lucrările cel de-al 90-lea Seminar Rose-Roth al Adunării Parlamentare NATO, cu participarea unei delegaţii reprezentative de parlamentari din statele-membre şi partenere NATO, oficiali guvernamentali, reprezentanţi ai mediului academic şi asociativ. S-au doscutat probleme de apărare şi securitte, dar nu numai. Nu s-a trecut cu vederea nici peste situaţia politică şi nici peste calitatea actului de guvernare în R. Moldova. Notele ”la purtare” au fost, după cum şi era de aşteptat: proaste. În opinia fostului comisar european pentru extindere şi vecinătate, Stefan Fule, în R. Moldova „flutură foarte multe drapele UE, însă oamenii s-au ales, într-un final, cu un şir de scandaluri în sânul coaliţiei de guvernare, fapt ce reprezintă o continuare a unei guvernări slabe ş deloc democratice”. Doi: ”politicienii din R. Moldova au compromis ideea de integrare europeană şi nu mai sunt credibili nici în interiorul ţării, nici în exterior”. Este nota consilierului european din România, Andrei Stoiciu. Şi trei: R. Moldova are mai multe probleme, dar cea mai mare problemă a ei este Vlad Palhotniuc. Este părerea exprimată în cadrul seminarului de către analistul american Vladimir Socor. În opinia lui V. Socor, ”problema Plahotniuc” este prea mare ca să poată fi soluţionată în cadrul R. Moldova, ea ”trebuie clarificată la nivelul structurilor de forţă internaţionale”, anunţa Socor. Luni, într-o vizită de două zile la Parlamentul European a mers şeful Legislativului nostru Andrian Candu. Discuţii multe şi din nou în jurul corupţiei şi injustiţiei. UE a promis, ca şi până acum, sprijin şi asistenţă R. Moldova, dar cu condiţia că la Chişinău se va reuşi crearea unei majorităţi parlamentare şi a unui guvern stabil, puse pe reforme. Adică, după ce guvernarea îşi face lecţiile pe acasă şi nu în ”avans”, ca până acum. Ce va fi şi cum va fi, urmează să vedem. Decizia de ieri a PLDM de a participa, ce-i drept condiţionat, la negocieri (iar condiţiile lui lovesc în interesele directe ale PD şi ale lui Plahotniuc) puin probabil să însemne şi ”da” pentru guvernare. Dar să nu anticipăm lucrurile. Să vedem de cât „proeuropenism” real, nu declarat, e capabil PD.
