Lecții de război neînvățate în 76 de ani de pace
Duminică, la Moscova, Putin și-a scos la defilare trupele și tehnica de război, pentru a-și arăta „mușchii”. Și, de fapt, nu atât pentru a-și demonstra „mușchii” și „pumnii” (nu cred să mai existe cineva care să pună la îndoială capacitatea militară a Rusiei), cât pentru a-și etala, în fața rușilor și a întregii lumi, orgoliile unui nou Stalin al Rusiei.
A fost pe 9 mai, cu prilejul „biruinței în Marele război pentru apărarea Patriei” – un război pe care nu-l găsim nicăieri în analele istorice și care, de fapt, figurează doar în istoriografia sovietică și în imaginația velicorusă a idolilor Kremlinului. „Marele război pentru apărarea Patriei” (22 iunie 1941-9 mai 1945) este mai degrabă un mit. Rusia sovietică și-a inventat propriul război cu Germania, pe care, în mod arbitrar (nu fără motive, evident) l-a separat de restul războiului doi mondial, încercând să își atribuie, de 76 de ani încoace, meritul exclusiv al biruinței asupra fascismului – chiar dacă odată cu deschiderea arhivelor, după dispariția URSS, acest lucru devine tot mai puțin posibil. Ce s-a întâmplat, de fapt? Moscova evită să vorbească despre cel de-al doilea război mondial și insistă, de fiecare dată de 9 mai, pe războiul său de „apărare a Patriei”, pentru că acest lucru nu-i este convenabil, pentru că adevărurile despre Rusia sovietică și implicarea ei în cel de-al doilea război mondial sunt altele decât cele pe care le pretind portavocile Kremlinului. Pe 23 august 1939, Germania și URSS semnează la Moscova Pactul de neagresiune și împart între ele zonele de influență în Europa (Protocolul adițional secret Ribbentrop-Molotov). La o săptămână după asta, pe 1 septembrie, Germania atacă Polonia, iar două săptămâni mai târziu face același lucru și URSS. Hitler și Stalin împart între ei Polonia. Începe războiul doi mondial, în care URSS devine aliat nedeclarat al Germaniei naziste și rămâne, ca atare, până pe 22 iunie 1941 – perioadă în care Hitler transformă într-un infern toată Europa, iar Rusia atacă Finlanda, ocupă Țările Baltice și Basarabia și colaborează din plin, pe linie de război, cu Germania fascistă. Altfel-zis, Moscova devine complicele Berlinului în problema celui de-al doilea război mondial. Dar despre asta în manualele sovietice de istorie nu se scria nimic, nu erau organizate nici prelegeri la facultățile de istorie în universități, nici conferințe științifice, nu s-au scris nici teze de doctorat. Lucrurile au ieșit la lumină după desecretizarea Pactului Ribbentrop-Molotov, la începutul anilor ”90, Pact, de altfel, condamnat pe plan internațional inclusiv de Rusia lui Putin și calificat în lume ca fiind unul criminal. Mai mult ca atât, să nu uităm că, la nivelul APCE, Rusiei i s-a reproșat faptul că dacă nu ar fi semnat Pactul cu Hitler, posibil ca războiul să nu fi avut loc.
Pe 22 iunie 1941, Germania atacă URSS, fără să-i declare război. Dar asta nu era în niciun caz un alt război, separat de cel de-al doilea război mondial, un „război pentru apărarea Patriei”, după cum îl afișează Moscova. Ceea ce se întâmpla pe 22 iunie 1941 era continuarea celui de-al doilea război mondial, în care URSS era (nedeclarat) implicată, de partea Germaniei, încă de la începutul războiului (17 septembrie 1939) și care reușise să săvârșească mai multe crime în teritoriile ocupate, inclusiv în Basarabia. În concluzie: Moscova și-a inventat propriul „război pentru apărarea Patriei”, separat de războiul doi mondial, pentru a se putea victimiza și scuti, într-un fel, de acuzațiile că a fost în înțelegere cu Berlinul în privința celui de-al doilea război mondial. Iar acuzațiile sunt în creștere. Cu cât devin mai accesibile arhivele de stat în Rusia, cu atât apar mai multe probe că atât Moscova, cât și Berlinul erau interesate de declanșarea unui război mondial. Stalin își dorea să comunizeze Europa și să-și extindă spațiile de influență, lucru care s-a întâmplat în Europa Centrală și de Est în primii ani de după război, în timp ce Hitler dorea să transforme Europa într-o colonie a celui de-al III-lea Reich. Deci, mari diferențe între Hitler și Stalin nu prea. Atât doar că Germania de după Hitler nu mai este o amenințare, ci un factor de stabilitate pentru Europa, pe când Rusia de după Stalin rămâne una revanșardă în raport cu spațiul ex-sovietic.
Pe 11 iulie, avem alegeri parlamentare anticipate. Toți vorbesc despre schimbare. Și cei care stau de ani buni în Parlament și nu au schimbat nimic în bine decât pentru ei, și cei intrați de câteva luni în politică. Așteptările de la aceste alegeri sunt enorm de mari. Mizele?
Duminică, de 9 mai, la Chișinău, în timp ce Vladimir Putin, la Moscova, își admira din careu trupele pe Piața Roșie, Igor Dodon (unul dintre soldățeii de plumb ai lui Putin) își scotea și el efectivele electorale la marș, sub aceleași lozinci, cu același decor (drapele sovietice, robe ostășești, arme de epocă improvizate) și cu același prilej: „biruința armatei sovietice în Marele război pentru apărarea Patriei”. Cărei patrii, că Rusia, nici pre-sovietică, nici sovietică și nici post-sovietică nu a fost patrie Basarabiei și basarabenilor.
Pentru cei implicați la marș, alaiul de duminică a fost o trăire euforică a unui eveniment istoric denaturat și extrem de speculat, iar pentru Dodon și socialiști – o trecere în revistă a unui eventual corp electoral, manipulat și preparat politic din perspectiva alegerilor din vară. Potrivit datelor anunțate de organizatori, la marș ar fi participat circa 10 mii de persoane. Mă întreb: câți dintre ei știu că războiul a omorât circa 100 de milioane de oameni și doar a cincea parte erau sovietici. Sau că în război au fost implicate peste 60 de state și doar Rusia este singura care pretinde că victoria îi aparține, iar războiul a fost unul pentru apărarea Patriei, în timp ce o lume întreagă sărbătorește biruința în cel de-al doilea război mondial.
De la dispariția URSS au trecut aproape 30 de ani. S-au deschis hotarele, s-au deschis arhivele, a devenit mult mai liber accesul la informație, noi cât mai putem rămâne captivii unor teorii depășite de gândire? Mai ales, în raport cu Istoria.
