Jocul unui pretins țar de-a gazele
Odată cu sosirea noului an, s-a acutizat și criza energetică în R. Moldova. Malul drept, care de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina nu mai primește gaze din Federația Rusă, s-a descurcat. Da, cu scumpiri, dar fără întreruperi de curent electric și rămânând conectat la energia termică. Situația malului stâng însă s-a adeverit a fi cu totul alta, rămânând chiar după Revelion fără gaz și electricitate.
Liderul separatist nu s-a grăbit să rezolve problema imediat. Mai mult, acesta a refuzat orice ajutor propus de autoritățile de la Chișinău, care susțin că s-au adresat Tiraspolului încă în luna noiembrie 2024 „pentru a discuta situația și pentru a elabora soluții pentru această criză. Răspunsul Tiraspolului a fost negativ”.
Ulterior, Krasnoselski a decis să meargă în vizită în Rusia, ceea ce nu e de mirare, căci unde altundeva ar fi trebuit să meargă „păpușa Moscovei” să primească noi ordine? Revenit, acesta a declarat că „a fost găsită o soluție la criza energetică pentru Transnistria: Rusia este gata să contribuie la organizarea livrărilor de gaze către republică. Acordul a fost încheiat la nivelul Ministerului Energiei al F. Ruse”.
Au primit oare transnistrenii imediat gaz? Nu. Și de „vină” iarăși s-a adeverit a fi malul drept. „Autoritățile moldovenești blochează acum livrările de gaze în toate modurile posibile, invocând de fiecare dată diverse motive nefondate”, a declarat liderul separatist, fără să aducă dovezi concrete în ce mod R. Moldova a influențat tranzitarea gazului din F. Rusă în regiunea transnistreană.
Nici cei ieșiți la proteste cu lozinci de genul „Spune nu genocidului poporului transnistrean”, „Moldova este vinovată de moartea cetățenilor transnistreni” etc. n-au putut să explice în ce anume constă vina Moldovei, care deja de câteva luni vine cu diverse propuneri de soluționare a problemei locuitorilor din stânga Nistrului și care de câțiva ani nu mai primește gaz din Rusia.
Ajutorul a venit de unde transnistrenii aveau mai puține așteptări – de la Uniunea Europeană. Adică, în timp ce stânga Nistrului se tot închină rușilor „salvatori”, reala salvare, de facto, vine din altă parte. UE a alocat un sprijin de urgență în valoare de 30 de milioane de euro, dintre care 10 milioane sunt destinate pentru achiziționarea energiei electrice de pe piețele europene pentru malul drept, ceea ce va contribui la scăderea prețurilor de consum, iar 20 de milioane de euro sunt utilizate pentru achiziționarea de urgență a gazelor pentru populația (atenție!) din regiunea transnistreană. Iar la 4 februarie, UE a anunțat că va acorda încă o finanțare în valoare de 60 de milioane de euro pentru regiunea transnistreană.
Credeți că autoproclamatul lider de la Tiraspol i-a mulțumit Europei? Da, a făcut-o, dar succint și întârziat, mulțumiri fiind, în primul rând, adresate Rusiei. Pentru ce? Pentru că „Gazprom”, concernul rus care se știe că are legături directe cu Kremlinul, nu și-a onorat obligațiile contractuale, întrerupând livrările de gaze către regiunea transnistreană din 1 ianuarie 2025? Pentru că a lăsat populația fără gaz, respectiv, fără energie electrică și termică în plină iarnă?
Apropo, într-un interviu recent pentru postul rus de televiziune „Zvezda”, Vadim Krasnoselski a declarat că Rusia va acorda regiunii nerecunoscute „un împrumut pentru a plăti gazele pe care Transnistria va începe să le primească din Europa”. Acesta nu a adus alte detalii și nu a făcut concretizări. Nici oficialii ruși nu au făcut declarații în acest sens, motiv pentru care nu putem ști cât de adevărate sau false sunt cuvintele liderului separatist. Totuși, împrumut înseamnă rambursare, pe când UE oferă un ajutor financiar nerambursabil. Dar, chiar și în aceste condiții, mulțumirile pleacă, în primul rând, la Moscova și doar după – către UE.
Dacă pe Krasnoselski, care nu este altul decât „păpușa” lui Putin, l-ar fi interesat pe bune soarta celor 350 de mii de locuitori din regiunea transnistreană, gazul ar fi fost livrat mult mai devreme. Mai mult, se putea ajunge la soluționarea acestei probleme până a fi afectați cetățenii, adică încă la sfârșitul anului trecut, când autoritățile de la Chișinău au venit cu mai multe propuneri. De ce le-a refuzat? Simplu. Pentru că acesta a fost ordinul păpușarului. De ce l-ar interesa pe Putin o mână de oameni din regiunea transnistreană, când el își trimite propriul popor la pierzanie pentru un moft – să devină țar.
Încă în 2015, liderul rus de opoziţie Boris Nemţov, care a fost asasinat în plină stradă la Moscova, spunea că Putin urmărește scopul de a-și „menține puterea cu orice preț” și acest preț, în prezent, sunt viețile omenești. Pentru a-și atinge scopul, „țarul” utilizează orice mijloace: vărsarea de sânge (acum, în Ucraina, dar nu este singurul război pornit de Putin), sau mijloace un pic mai pașnice – sistarea livrării de gaze în plină iarnă.
Și atunci, de ce totuși liderul separatist, iar prin el, Kremlinul, a acceptat acest ajutor și a ajuns la o înțelegere cu malul drept, ceea ce a refuzat să facă anterior? Pentru că e mult mai simplu să întuneci mințile oamenilor și să te prezinți salvator când aceștia stau relaxați la cald și cu becul aprins. Nu, nu becul minții, că acela nu se alimentează cu energie electrică, ci cu substanță cenușie, care, în cazul unora, de ani buni stă în beznă. E mult mai simplu să convingi cetățenii că totul a fost realizat datorită lui – marelui Putin, mai ales locuitorii unei regiuni în care este cenzurat până și modul de a gândi.
Între timp, pretinsul țar continuă să se joace de-a gazele.
