Hotarul lui Corduneanu
Sâmbătă, 3 aprilie 2021, pe strada Testemițeanu din Chișinău, s-a produs o crimă periculoasă. Pe la ora 12, ziua în amiaza mare, un cetățean a fost răpit în plină stradă și dus într-o direcție necunoscută. Din coincidență, la acea oră eram pe strada respectivă (căutam niște instituții medicale). Ceea ce mi-a atras atenția era că, fiind practic prima zi de stare de urgență, n-aveai pe unde păși, nici unde parca. Strada Testemițeanu roia de oameni, fiecare cu treburile sale, mai ales că în zonă sunt multe spitale și laboratoare medicale, dar și complexe locative mari. Camere de monitorizare stradală sunt instalate pe multe instituții și blocuri. Deci, în aceste condiții, un microbuz s-a oprit în preajma unui om, niște bărbați l-au înșfăcat, aburcat și dus oriunde au dorit.
Mai strașnic decât răpirea unui om a fost modul în care acesta a fost dus peste hotare. Răpitul, un controversat judecător din Ucraina, ar fi fost apoi burdușit în portbagajul unei mașini și ar fi fost transferat înapoi în țara sa de origine.
Știam că în R.Moldova nu funcționează instituțiile, că punctele vamale sunt filtre de contrabandă, că poliția reține, de regulă, oameni mici, iar judecătorii condamnă în fond infracțiuni minore. Dar răpirea unui om în miezul zilei pe o stradă aglomerată, fiind transportat imediat în alt stat relevă faptul că autoritățile nu își mai îndeplinesc nici măcar misiunea elementară de a oferi cetățenilor siguranța pe timp de zi în locuri publice. Acum îmi pun întrebări despre câți oameni o fi răpiți anual și nu ajungem să aflăm de ei? Oare cine va fi următorul răpit și când ne va ajunge rândul pe noi, ce vom face?
Într-un stat normal, unde demnitarii respectă cetățenii, Ministrul de Interne și șefii de la Poliția de Frontieră și-ar fi dat demisia, iar o anchetă privind responsabilitatea acestora ar fi început imediat. La Chișinău nu s-a întâmplat nimic. Pavel Voicu, șeful MAI, stă liniștit, iar camaradul său, Petru Corduneanu, șef adjunct al Poliției de Frontieră, pare să fie și mai relaxat.
Pentru că la momentul scrierii acestui text e ziua de 7 aprilie 2021 și avem o nouă aniversare tristă a torționarilor nepedepsiți în 2009, vreau să vorbesc în mod special despre modul în care în acest stat avansează oamenii acuzați de tortură, crime, corupție.
Petru Corduneanu este omul sistemului milițienesc sovietic și asta pare să perpetueze până azi. Lucrase în sistem încă pe timpurile Uniunii Sovietice, iar în anul în care se prăbușea URSS, Corduneanu făcea o școală superioară de anchetă penală în Volgograd, Rusia. Toată lumea știe că școlile sovietice de anchetatori erau afiliate sistemului rus de servicii secrete.
În aprilie 2009, Petru Corduneanu era om important la ministerul de Interne, fiind responsabil de ordinea publică. Tocmai atunci, sute de tineri au reclamat răpirea de pe străzi, maltratarea în subsoluri polițienești, judecarea fără avocat în aceleași celule polițienești și lipsa de informații și transparență.
După evenimentele de tristă faimă din aprilie 2009, Corduneanu a fost acuzat de abuz în serviciu alături de alți torționari din sistem, fiindu-i deschis și un dosar penal. Dosarul a trenat prin instanțe până a fost clasat, iar Corduneanu a ieșit pentru o perioadă din sistem, intrând în politică: s-a afiliat unui partid pro-rus, adică Partidului Socialiștilor și a reușit să ajungă pe listele PSRM, întâi – în Consiliul Municipal Chișinău, apoi – în Parlamentul R.Moldova, ulterior – din nou în structurile de stat, numit de către socialiști șef la SPPS, apoi adjunct la Poliția de Frontieră. În 2020, președintele pro-Kremlin Igor Dodon i-a conferit lui Corduneanu și Ordinul Credință Patriei. Probabil, nu exista distincția Credință Miliției Sovietice.
Cam acesta e traseul unui nomenclaturist, al unui om cu școala serviciilor secrete în Rusia: va face parte din sistem, va primi salarii și alte beneficii, va comite abuzuri, iar când va fi acuzat și tras la răspundere – va reuși să scape basma curată datorită altor corupți din sistem. Așa se creează încrengăturile de torționari, care nu cunosc ce e aia răspunderea pentru fapte greșite, pentru abuzuri și corupție, care vor face în așa fel încât victima să fie mereu vinovată, iar demnitarul corupt – mereu învingător.
Acum, în 2021, hotarul R.Moldova cu UE e stăpânit de Petru Corduneanu, fiind șef adjunct al Poliției de Frontieră. Da, hotarul cu UE și România, cu care avem acorduri de asociere și cooperare, de unde primim sprijin, vaccinuri, asistență financiară și logistică e controlat de un funcționar cu școala de miliție din Volgograd. La fel și hotarul poros dintre R.Moldova și Ucraina, cu toată fâșia transnistreană, cu toate armamentele și armatele ruse staționate ilegal, este controlat de acest fost milițian sovietic. Credem oare că ar putea lupta el cu contrabanda, cu răpirea de oameni, cu torționari și abuzatori? Credem oare că schimbările, modernizarea și europenizarea R.Moldova, dar și securitatea cetățenilor poate fi asigurată de un asemenea exponent al sistemului? Trebuie oare să plătim taxe ca să întreținem funcționari cu probleme penale care nu pot contracara răpiri de oameni? Ce le răspundem tinerilor care pleacă continuu din acest stat, fugind de hotarul sovietic al lui Corduneanu?
