Haos. Mult. Mare. Ca niciodată
Alegerile au trecut. Isteriile și frustrările, însă, nu. Dodon și socialiștii continuă să arunce cu „pietre” în Maia Sandu, refuzând (nu pot, sau nu vor?) să își asume pierderea alegerilor, deși victoria Maiei a fost recunoscută din start nu doar de cancelariile euro-occidentale (după cum pretind ei), dar inclusiv de Moscova. Vladimir Putin, după care, la scurt timp, și Prea Fericitul Kirill al Rusiei au fost printre primii care i-au adresat, alături de Klaus Iohannis al României și Vladimir Zelensky al Ucrainei, mesaje de felicitare cu prilejul victoriei electorale. „Succes și multă sănătate… Contez pe dezvoltarea relațiilor constructive dintre țările noastre, în interesul popoarelor Rusiei și Moldovei”, spune comunicatul Kremlinului. „Vă felicit pentru victoria dvs. la alegerile prezidențiale… Vă doresc binecuvântarea Domnului și succes în viitoarea dvs. slujire către poporul moldovenesc”, i-a urat Patriarhul. Pune, cumva, la îndoială Dodon și trubadurii săi mesajele lui Putin și Kirill?
La începutul acestei săptămâni, postul independent de radio «Эхо Москвы» le cerea ascultătorilor să răspundă la întrebarea dacă își doresc ca și în Rusia să vină la putere un președinte ca Maia San-du? 67% dintre răspunsuri au fost „da”. Iar asta înseamnă că rușii, ca și moldovenii, își doresc altfel de regimuri de guvernare. Cele 67% de răspunsuri „da” pentru Maia Sandu ar însemna indirect (de ce nu?) și 67% de răspunsuri „nu” pentru Putin al rușilor, dar și pentru șerbul său de la Chișinău, Igor Dodon, care, în cei 4 ani de mandat, a fost de mai multe ori luat în căruță la același post de ra-dio și în alde medii rusești. Este adevărat, nu putem pretinde că opțiunea audienței de la «Эхо Москвы» ar fi una la scara întregii Rusii, dar nici nu o putem neglija. E vorba, totuși, de moscoviți, de un contingent mai distinct, mai elevat, mai elitist al societății ruse, prioritar al societății civile, cu care dreapta politică de la Chișinău nu a căutat să lege, în cei 30 de ani de postsovietism, niciun fel de relații. Toată „prietenia seculară” moldo-rusă, relațiile, agenda relațiilor și cooperarea bilaterală și multilaterală au fost pe mâinile și la discreția Kremlinului și a „stângii” prosovietice de la Chișinău (controlată de Moscova) – de la Sangheli la Lucinschi, Diacov, Voronin, Lupu și Dodon.
Este pentru prima oară, după independența din 1991, când președinte al R. Moldova ajunge nu doar o femeie, ci un reprezentant al „dreptei”. Situație total nouă. Și nu doar pentru relațiile cu Rusia, ci și pentru relațiile cu restul lumii. Ce va schimba asta pe dimensiunea vestică nu e greu de presupus, mai ales că presa străină a scris deja că un președinte de „dreapta” la Chișinău ar însemna o mai multă apropiere de Occident, de UE, de România. Cum vor evolua relațiile pe direcția Est, urmează să vedem, deși Maia Sandu a anunțat că va respecta eticheta bunelor relații și la Est, și în Vest. În tot cazul, faptul că, la nivel oficial, Rusia a venit cu felicitări pentru Maia Sandu e un lucru salutabil (în primul rând, e un ghiont bun lui Dodon), dar asta nu înseamnă deloc că Moscova ar fi satisfăcută de rezultatul alegerilor și nici că Rusia ar fi „pierdut Moldova”, așa cum au comentat, imediat după alegeri, unii analiști politici ruși. Rusia, fie a subestimat șansele Maiei, fie Putin nu și-a dorit încă un câștig electoral de genul celui belarus. La ce bun? Dodon nu e Lukașenko. Dodon demult e un produs politic expirat pentru Moscova. Promisiunile făcute de Igor Dodon lui Putin, în 2016, în problema transnistreană, au fost prea mari. Putin a așteptat 4 ani să fie invitat în R. Moldova, doar că nu ca Kirkorov, la Festivalul căpșunilor, ci pentru semnarea Memorandumului Kozak-2 și federalizarea R. Moldova, dar asta nu s-a întâmplat și Putin a pus cruce pe el. Parcursul politic al lui Dodon s-a încheiat odată cu ziua de 15 noiembrie 2020. Putin are nevoie de un om nou la Chișinău. Indiferent de faptul, va fi reales Dodon președinte al socialiștilor sau nu (în mod logic, nu ar trebui, pentru că a pierdut alegerile), cel mai probabil el va repeta soarta lui Voronin.
A pierdut Rusia R. Moldova? Rusia, deocamdată, a pierdut președinția, lucru după care tânjește și va vrea să o recupereze. Cum? Cu ce? Va căuta să provoace anticipate și să pună mâna pe parlament (pentru o republică parlamentară e esențial) și pe guvern. Și aici, vorba lui Dodon, „va începe a doua partidă a luptei pentru R. Moldova. S-a terminat o partidă, începe alta, încă nu se știe care-i mai interesantă. R. Moldova este țară parlamentară”, a fost unul din mesajele lui Dodon la prima întâlnire, de după alegeri, cu presa.
Ce scenariu va fi aplicat la dizolvarea Parlamentului, încă nu se știe. Va face-o Dodon până la expirarea mandatului (23 decembrie), va urma să o facă Maia Sandu după inaugurare? Întrebarea rămâne. Așa sau altfel, situația în Parlament devine tot mai incertă, fracțiunile și grupurile parlamentare se contrazic tot mai mult în declarații, de la o zi la alta șansele unei noi majorități parlamentare se reduc, controlul Zinaidei Greceanîi asupra Parlamentului e tot mai problematic, riscurile ca Guvernul Chicu să cadă sunt în creștere, partidele cu șanse de reintrare în Parlament optează tot mai mult pentru anticipate, democrații nu se mai regăsesc în nicio ecuație electorală, PSRM riscă să se dezintegreze… Haos. Mult. Mare. Ca niciodată.
R. Moldova a avut în ultimii ani două mari probleme: Igor Dodon și Vlad Plahotniuc. De acum încolo, riscă să mai aibă una: Renato Usatîi, care este la ziua de azi, după Maia Sandu, cel mai potentat lider politic. Tânăr, abil, bine pregătit, accesibil, sociabil, sarcastic (când e cazul). În caz de anticipate (iar el asta își dorește), va fi cel mai serios adversar atât al „stângii”, cât și al „dreptei”. A dovedit-o la prezidențiale. Locul trei pe republică și doi în Diasporă. Toate bune, dar… Este noul „cal troian” al Rusiei pentru R. Moldova, cu care Moscova va căuta să compenseze pierderea Președinției. Și poate tot ce a pierdut până acum.
