Exemplele
Luni dimineață am cunoscut o doamnă care mi-a oferit o istorie din care toți avem ceva de învățat. Era aproape ora 9:00 și în oficiul ZdG aștepta deja o doamnă de vreo 80 de ani. A venit la redacție pentru a discuta cu Alina Radu sau cu un alt jurnalist despre dilema ei.
După ce m-am prezentat, a început să-mi povestească de ce a venit la Ziarul de Gardă și a cerut intervenția unui jurnalist pentru a descoperi adevărul. Mi-a zis că de mai mult timp, în fiecare duminică, în fața unei biserici din Chișinău, un domn împarte bani celor care se adună într-un loc deja cunoscut de toți.
„Când 50 de lei dă, când 100 sau 200, depinde cum ți-i norocul”, zice doamna, care mă roagă să nu-i publicăm numele sau fotografia. Mi-a zis că a primit și ea uneori bani, doar că de atunci nu poate să trăiască liniștită și vrea să afle de unde vin aceștia.
„De unde banii ăștia? Oare nu cumva de la Șor, că dacă-s de la el, atunci nu-mi trebuie mie niciun ban”, mi-a zis ea. „De ce statul nu urmărește asta? Mie chiar îmi este interesant și vă rog să mă ajutați. Veniți în „razvedcă” (recunoaștere, traducere din limba rusă, n.r.).
Spune că după ce s-ar fi aflat la poliție despre locul unde bărbatul împarte bani, acesta și-a schimbat locația, dar că, în continuare, împarte bani în Chișinău, de data aceasta, în preajma unui parc. Deși acel bărbat, la prima vedere, nu le cere nimic în schimb pensionarilor care se adună în fiecare săptămână, octogenara nu poate totuși să stea liniștită și nu exclude că la mijloc este ceva ilegal.
Am discutat mai bine de 30 de minute despre dilema ei, dar și despre viață. Despre cum a crescut singură un copil de la vârsta de 3 ani după ce soțul ei a decedat la locul de muncă, despre cum singura ei fiică e plecată peste hotare și ea tot așteaptă cu nerăbdare un nepot sau o nepoțică, despre pensia de nici 4000 de lei, despre necesitățile lunare ale unui pensionar din Chișinău, dar și despre alte lupte pe care le-a tot dat pe parcursul vieții.
Iar la final, a reiterat dilema pentru care a venit la redacție.
„Putin omoară oameni în Ucraina, dar Șor e mai viclean. El a netezit pe cap moldovenii, a deschis magazine, le face cadouri, îi sună acasă la zilele de naștere și le aduce cadouri, le-a luat toate datele din pașapoarte și acum face ce vrea cu ei. A înțeles că pe moldoveni poți să-i cumperi ușor. Dar eu nu vreau să fiu printre ei, așa că vă rog să verificați de unde vin banii acelui domn împărțiți pensionarilor”, a cerut ea.
După câteva minute de discuție în care mi-a vorbit despre cum alte persoane de vârsta ei au încercat în ultimii ani, fără succes, să o convingă să se alăture lui Șor, a plecat. Ar mai fi stat, pentru că părea dornică să povestească despre viața ei tumultoasă. A plecat, dar a arătat că demnitatea nu poate fi cumpărată niciodată, că poate exista cumsecădenie, corectitudine și etică chiar și atunci când trăiești la limita existenței și fiecare bănuț contează.
E un exemplu care trebuie urmat în toate sferele vieții noastre, de la cel mai sărac pensionar la oamenii din Parlament, Guvern și până la cel mai bogat om de afaceri. E nevoie de asemenea exemple peste tot pentru ca țara să poate progresa cu adevărat.
Exemplul acestei doamne a venit la câteva zile după ce în redacție a venit un vechi și fidel cititor, Ștefan Onofrei, în vârstă de 91 de ani, din orășelul Durlești. După ce a aflat despre suspendarea granturilor finanțate de SUA, a venit la redacție pentru a ne face o mică donație. Deși am insistat să folosească banii pentru necesitățile personale, știind bine cât este de grea viața unui pensionar, abonatul nostru nu a acceptat. A ținut să ne transmită un mesaj, dar și o donație de 400 de lei. Vom folosi acești bani pentru a perfecta abonamente la ZdG. Dar atitudinea și devotamentul acestui domn arată încă o dată că R. Moldova are oameni care sunt gata să dea tot ce au doar pentru ca binele să învingă. Și avem toți de învățat din asta.
„Timp de 20 de ani ați trecut prin multe și serioase încercări. Ați avut multe cumpene și amenințări, dar ați rezistat. N-ați cedat și glorios ați mers înainte, atingând recordul din 2025 cu abonarea. Apreciindu-vă patriotismul, competența, curajul, efortul, cumsecădenia, dârzenia, devotamentul pentru noi, cititorii, nu pot fi indiferent și am hotărât să fac o mică donație de 400 de lei pentru necesitățile redacției. În aceste zile de grele încercări sper că se vor găsi oameni de bună credință, organizații, companii săritoare la nevoie. Oamenii buni la nevoie se cunosc!” ne-a transmis cititorul Ștefan Onofrei, iar pe această cale îi mulțumim public pentru susținere, la fel cum mulțumim tuturor celor care cred în puterea jurnalismului și a oamenilor corecți de a schimba ireversibil mersul lucrurilor în R. Moldova.
