Europa știe că acțiunile climatice sunt esențiale pentru securitatea globală. Editorial semnat de Josep Borrell și Wopke Hoekstra
„Tendințele actuale ne îndreaptă planeta către un drum fără ieșire, cu o creștere a temperaturii de trei grade”, a avertizat recent secretarul general al Națiunilor Unite, António Guterres. El are dreptate. Dacă nu acționăm în mod decisiv – începând cu Conferința Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (COP28), care are loc în prezent la Dubai – amenințarea pe care schimbările climatice o reprezintă pentru omenire va ajunge să fie pur și simplu existențială.
Schimbările climatice reprezintă deja un factor major de multiplicare a riscurilor de conflict și instabilitate. Din 2008, fenomenele meteorologice extreme, precum inundațiile și valurile de căldură, au dus anual la strămutarea forțată a peste 20 de milioane de persoane. Până în 2050, peste un miliard de oameni ar putea avea acces insuficient la apă, iar peste 200 de milioane ar putea fi nevoiți să migreze.
Deficitul de apă și penuria de alimente provoacă conflicte violente în Sahel, Cornul Africii și în alte părți ale lumii. Dintre cele 20 de țări, care sunt cele mai vulnerabile la schimbările climatice, 12 se află în mijlocul unor conflicte. Țările autoritare profită de aceste conflicte, încercând să dobândească mai multă influență asupra guvernelor fragile și să obțină acces sigur la materii prime. Dacă eforturile noastre de atenuare și de adaptare nu sunt pe măsura crizei climatice, aceste tendințe se vor accelera și se vor răspândi, ducând la rezultate cu adevărat catastrofale.
Uniunea Europeană depune eforturi pentru a evita un astfel de deznodământ. Prin intermediul Pactului verde european, ne propunem ca, până în 2030, să reducem emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55%, să ne asigurăm că mai mult de 42,5% din energia noastră provine din surse regenerabile și să creștem eficiența energetică cu cel puțin 11,7%. Ne-am angajat să devenim neutri din punct de vedere climatic până în 2050.
Pentru atingerea acestor obiective, un element central al strategiei noastre este stabilirea unui preț pentru emisiile de dioxid de carbon. Însă aplicarea unui preț la emisiile de dioxid de carbon exclusiv pentru producția din UE riscă pur și simplu să impulsioneze activitățile cu emisii mari de dioxid de carbon în afara granițelor noastre. O astfel de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon” ar însemna reducerea locurilor de muncă în UE, dar care nu ar asigura o scădere a emisiilor globale.
Acesta este motivul pentru care am pus în aplicare Mecanismul de Ajustare la Frontieră în funcție de Carbon (CBAM), care asigură că importurile cu cea mai mare intensitate de carbon sunt supuse unui preț al carbonului în conformitate cu cel aplicat produselor europene. Nu este vorba de protecționism. Mai degrabă, este un pas necesar pentru a ne asigura că măsurile noastre ambițioase de decarbonizare sunt utile pentru mediul climatic global.
Dorim, de asemenea, să ne asumăm responsabilitatea pentru emisiile de gaze cu efect de seră cauzate în afara UE de consumul nostru de bunuri importate, motiv pentru care ne „ecologizăm” politica comercială. În mod particular, dorim să ne asigurăm că produsele pe care le importăm nu mai contribuie la defrișări – una dintre cele mai mari amenințări la adresa climei și a biodiversității. Suntem conștienți de faptul că cerințele care decurg din această lege a UE provoacă anumite tensiuni în rândul unora dintre partenerii noștri. Suntem pregătiți să îi sprijinim pe aceștia în punerea în aplicare a acestor măsuri și să abordăm împreună provocarea pe care o reprezintă defrișările.
Tranziția ecologică va bulversa echilibrul global al puterii. Pentru UE, acest proces implică atât beneficii, cât și riscuri. Pe de o parte, acesta va reduce dependența noastră de combustibilii fosili – o dependență care, așa cum a demonstrat războiul Rusiei împotriva Ucrainei, are costuri politice și economice ridicate. Pe de altă parte, ar putea crea noi dependențe, cum ar fi față de producătorii de materii prime esențiale. Pentru a evita acest lucru – și pentru a ne consolida securitatea – este necesar să asigurăm diversitatea surselor de aprovizionare. În acest scop, trebuie să ne consolidăm legăturile cu Africa, America Latină și Asia de Sud, prin dezvoltarea unor parteneriate corespunzătoare, care să permită generarea unei valori adăugate și crearea de locuri de muncă în țările noastre partenere.
Deși Europa poartă o responsabilitate istorică semnificativă pentru schimbările climatice, în prezent suntem responsabili pentru doar 7,5 % din emisiile globale, ceea ce înseamnă că acțiunile pe care le întreprindem la nivel intern pot avea doar un impact limitat asupra climei mondiale. Singura soluție pentru schimbările climatice este una globală. În condițiile în care multilateralismul se află sub o presiune din ce în ce mai mare, un acord privind modul de îndeplinire a obiectivelor stabilite la COP21 de la Paris nu numai că ar asigura un viitor sigur pentru copiii noștri, dar ar demonstra, de asemenea, că instituțiile multilaterale încă mai pot livra rezultate.
COP28 trebuie să determine o schimbare de viteză la nivel mondial. UE s-a angajat să solicite eliminarea treptată a combustibililor fosili și a tuturor subvențiilor pentru combustibili fosili, dublarea măsurilor de eficiență energetică și triplarea capacității de energie regenerabilă la nivel mondial. Totuși, pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de implicarea celorlalte economii industrializate, precum și a Chinei, care, în ciuda progreselor sale extraordinare în domeniul energiilor regenerabile, încă arde mai mult cărbune decât restul lumii la un loc.
Tranziția ecologică va reuși doar dacă este echitabilă și avantajoasă pentru toți. Țările cele mai vulnerabile din punct de vedere climatic au contribuit foarte puțin la schimbările climatice, însă riscă să fie cele mai afectate de aceste schimbări. Deși trebuie să facă parte din cursa globală către emisii nete zero, ele au nevoie și merită un sprijin mai mare în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și tranziția către o energie verde. UE este pregătită să ofere un astfel de sprijin și să ajute partenerii noștri să evite repetarea greșelilor noastre din trecut.
UE, statele sale membre și instituțiile financiare europene sunt deja cei mai mari contribuitori de finanțare publică pentru combaterea schimbărilor climatice pentru țările cu economii în curs de dezvoltare, după ce au oferit 28,5 miliarde EUR (30 de miliarde USD) în 2022. Totodată, țările cu economii dezvoltate sunt finalmente pregătite să atingă obiectivul de a mobiliza 100 de miliarde de dolari pe an pentru măsuri de adaptare și atenuare a efectelor schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare. Dar trebuie să ne gândim dincolo de acest angajament, care se încheie în 2025.
Este timpul să aliniem fluxurile financiare publice și private la obiectivele stabilite în Acordul de la Paris privind schimbările climatice și să creștem finanțarea pentru climă de la miliarde la trilioane. În același timp, instituțiile financiare internaționale și băncile multilaterale de dezvoltare trebuie să fie reformate, astfel încât să poată sprijini mai mult furnizarea de bunuri publice globale. Iar noul Fond pentru Pierderi și Daune are nevoie de o putere de foc financiară adecvată. Primele promisiuni substanțiale sunt încurajatoare. Și în acest caz, China va fi un partener indispensabil.
Într-o lume din ce în ce mai multipolară, modelată de revenirea politicilor de mare putere, cooperarea internațională concertată poate părea improbabilă. Dar, în fața unei astfel de provocări existențiale globale, trebuie să reușim.
Josep Borrell, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, este vicepreședinte al Comisiei Europene pentru o Europă mai puternică pe plan internațional
Wopke Hoekstra este comisarul european desemnat pentru acțiune climatică.
