Electorala umanitară
Ei, cei sărmani, nenorociţi de războaie şi de viaţă, obosiţi de foame şi de lipsuri, nu vor să fie şefi de stat, nici deputaţi, nici miniştri. Dorinţele lor sunt simple. Ei vor un codru de pâine, un loc cald de dormit şi o siguranţă, cel puţin relativă, în ziua de mâine. Deşi nu vor să ajungă la guvernare, rolul lor electoral este extrem de mare. Mulţi dintre ei nu înţeleg întotdeauna acest lucru, în schimb, despre importanţa lor electorală cunosc prea bine cei din politică, cei de la guvernare care, în niciun caz, nu vor să plece de acolo unde s-au cocoţat.
În ultimele zile, evenimentele umanitare cu iz electoral au dat năvală peste toţi consumatorii de ştiri. Ieri, bunăoară, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi organizaţiile veteranilor au semnat un acord de colaborare. Evenimentul nu s-a produs într-un birou oarecare, ci în cadrul unei conferinţe de presă, astfel încât nu cumva lumea să treacă în tăcere peste acest eveniment.
De fapt, ce s-a întâmplat? După 27 de ani de la încheierea războiului din Afganistan şi după 24 de ani de la sfârşitul (formal) al Războiului pentru Independenţa R. Moldova, este semnat un acord ce presupune că ei, veteranii, cei care au mai rămas în viaţă şi care, posibil, mai au vreo capacitate de muncă, vor beneficia de suport şi asistenţă privind angajarea în câmpul muncii şi servicii de formare profesională, iar veteranilor-şomeri li se va acorda ajutor de şomaj sau alocaţie pentru integrare sau reintegrare profesională.
Date statistice arată că numărul total al soldaţilor moldoveni înrolaţi în luptele din Afganistan a constituit 12 500, dintre care 301 au fost ucişi, iar 700 au rămas invalizi. Patru cetăţeni se mai consideră şi până astăzi prizonieri sau dispăruţi fără urmă în războiul din Afganistan. Aceştia sunt Mihail Şalari, Ivan Belekci, George David, Ivan Vasilkovski. În acordul semnat ieri nu se spune niciun cuvânt despre acţiunile statului întreprinse în scopul identificării locului aflării celor dispăruţi în Afganistan, aşa cum nu se vorbeşte cum anume vor beneficia de acest document cei peste 12 000 de bărbaţi care au participat la măcelul din Afganistan, după 27 de ani de viaţă în chinuri. Ce munci vor putea presta aceştia, în condiţiile în care şomajul în R. Moldova depăşeşte orice limite posibile. În ce întreprinderi ar putea fi ei încadraţi, ce instituţii de stat sunt gata să-i angajeze la muncă?
Chiar dacă aceste promisiuni nu sunt mai mult decât apă în vânt, s-ar putea să prindă în cazul unor disperaţi cărora li s-ar spune că ei vor primi sprijin doar în cazul în care puterea politică va rămâne aceeaşi.
Tot ieri – alertă maximă în legătură cu reformarea sistemului de pensii. Guvernul ne anunţă că de la 1 ianuarie 2017 sistemul de pensii va fi reformat, asigurându-ne că reforma va asigura echitatea socială în acest domeniu. Lucrurile au devenit „clare” după ce premierul Pavel Filip a convocat grupul de lucru privind implementarea conceptului de reformă a sistemului de pensii. Dacă cineva dintre noi nu a ştiut, aflăm că „această reformă este necesară pentru a garanta cetăţenilor venituri suficiente, în conformitate cu contribuţia acestora la sistemul de asigurări sociale”.
Ani la rând am tot auzit astfel de argumente, dar iată că, într-o şedinţă matinală de la început de campanie electorală, guvernul care are candidatul său la prezidenţiale a pronunţat şi ziua în care, gata, reforma pensiilor va avea loc.
Potrivit Cabinetului de Miniştri, amendamentele propuse prevăd modificarea mecanismului de achitare a pensiilor, consolidarea structurilor instituţionale de administrare a sistemului de pensii, reducerea inechităţilor sociale şi formarea unui sistem de pensii mai atractiv, cu un nivel sporit de beneficii. Dar cine nu a permis guvernării să întreprindă toate acestea în ultimii 25 de ani şi să nu mai scoată scheletul din mormânt exact la început de electorală?
