Editorial Zarurile au fost aruncate. Ce facem?
Pe 21 iunie 1995, pe malul lacului Snagov (România), 14 dintre cele mai reprezentative partide politice, cu diferențe aproape ireconciliabile între ele, alături de societatea civilă și Biserică, semnau o Declarație, intrată mai târziu în uzul public ca Declarația de la Snagov, prin care își asumau să aducă România în UE și NATO până în anul 2000.
A doua zi, la Bruxelles, Bucureștiul depunea cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană. În 2007, pe 1 ianuarie, România devenea stat membru UE.
17 ani mai târziu, pe 26 mai 2024, la Chișinău, 13 partide de orientare pro-europeană semnau Pactul „Pentru Europa”, angajându-se să aducă R. Moldova până în 2030 în Uniunea Europeană. Două evenimente cu același obiectiv. România a reușit. Republica Moldova? La toamnă ne așteaptă o nouă „probă de foc”.
2024 este un an mai mult decât calendaristic și mai mult decât unul electoral, este un an care, în virtutea evenimentelor tumultoase ce ne așteaptă în toamnă (alegerile prezidențiale și referendumul pro-UE), ne provoacă tot mai mult senzația că viața noastră se adună tot mai mult din întrebări decât din răspunsuri. Sau din tăceri, deși loc pentru tăceri, practic, nu ne mai rămâne și nici nu știu dacă ne-ar mai trebui, în situația în care avem de răspuns la atâtea întrebări deloc simple, când în vecinătatea noastră, Rusia se dezlănțuie tot mai agresiv împotriva Ucrainei, iar la Moscova se fac noi mobilizări, cu implicarea „trupelor speciale de intervenție ” ale penalului transfug Ilan Șor, prin care Rusia vrea să-și ia revanșa pentru pierderea URSS. Și toate, paralel cu amenințările periodice din partea Externelor ruse că riscăm să repetăm soarta Ucrainei dacă nu vom renunța la planurile noastre de aderare la UE. Întrebările urmează. Amintim aici că R. Moldova a obținut statutul de țară-candidată la UE în iunie 2022. În decembrie 2023, liderii europeni au decis deschiderea negocierilor de aderare, care ar trebui să înceapă oficial pe 25 iunie, iar pe 20 octombrie, în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, este programat să aibă loc și referendumul privind aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană. PAS a declarat integrarea R. Moldova în UE drept Proiect de Țară, iar Moscova, prin vocea lui Serghei Lavrov – proiect anti-Rusia, ceea ce înseamnă că Moscova nu exclude o posibilă implicare în alegerile și referendumul din toamnă. Întrebările urmează.
Pe 26 mai, așa după cum ziceam, 13 partide politice care se declară a fi pro-europene semnau la Chișinău Pactul „Pentru Europa” – un document comun prin care își etalează disponibilitatea să asigure coeziunea socială și solidaritatea națională în jurul obiectivului de integrare europeană a R. Moldova. Autorii Pactului: Blocul Politic și Electoral „Împreună” (Platforma DA, Partidul Schimbării, Coaliția Pentru Unitate și Bunăstare și Liga Orașelor și Comunelor), alături de care au mai semnat: Partidul Verde Ecologist din Moldova, Partidul Acțiune și Solidaritate, Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei, Partidul Social Democrat European, Partidul Alianța pentru Unitatea Românilor, Partidul Național Liberal, Partidul Puterea Oamenilor, Partidul Mișcarea Alternativă Națională și Partidul Vocea Poporului. Potrivit autorilor, lista rămâne deschisă, pentru aderarea la pact putând semna și alte formațiuni politice care susțin integrarea europeană a R. Moldova.
Pactul „Pentru Europa” a fost lansat la Chișinău din perspectiva Referendumului constituțional de integrare europeană a R. Moldova. Semnarea pactului a urmat „schimbului de focuri” și controverselor politice de câteva luni în șir ale opoziției de stânga, dar și de dreapta, cu PAS. Personal Maia Sandu a fost acuzată în repetate rânduri de „monopolizarea” parcursului european al R. Moldova și i s-a reproșat că urmărește, în cazul referendumului, interese strict electorale, că riscă să piardă referendumul și să compromită cursa integrării europene, care nu poate reuși decât printr-un efort larg de unitate națională. „Referendumul reprezintă doar un instrument electoral pentru Maia Sandu, pentru a avea temă de campanie la prezidențiale.” Este declarația ex-premierului Vlad Filat, liderul PLDM.
Prin ceea ce declara acum două săptămâni, Filat, de fapt, subscria opiniei generale a opoziției pro-europene că PAS riscă să piardă acest referendum, așa cum s-a mai întâmplat în anii post-independență a R. Moldova (5 referendumuri eșuate), fie din cauza prezenței scăzute la vot, fie din cauza derogărilor de la lege, care le-au făcut inoportune.
„Acest referendum este inutil și riscant. Dacă nu vin la vot 33% din numărul total al alegătorilor, nu este o tragedie, deoarece rămânem acolo unde suntem, țară candidat la UE cu negocierile deschise, dar dacă vine numărul necesar de votanți și nu trece, atunci este mai grav, pentru că se va îngheța procesul de aderare până la un viitor referendum”, declara V. Filat. Între timp, lucrurile s-au schimbat. PLDM a acceptat solidarizarea dreptei pro-europene în jurul Pactului „Pentru Europa”, deși nu a delegat pe nimeni la ceremonia de semnare.
Întrebările rămân. Și rămân nu doar din acest considerent, ci și din alte câteva: 1. Rămâne neclar de ce pactul nu a fost semnat de toate partidele care se declară pro-europene. 2. De ce nu de cele mai reprezentative partide de „dreapta”? 3. Care este ponderea valorică (cu unele excepții) a partidelor pro-Pact și pe cât de mult vor putea ele influența situația referendumului, când toată „stânga” este supusă unei mobilizări acerbe anti-referendum, iar „dreapta” este în derivă?
Întrebare. În toamnă, pe 20 octombrie, ne așteaptă un referendum, finalitatea căruia ar putea fi includerea în Constituție a unei clauze privind ireversibilitatea cursului pro-UE pentru R. Moldova. Depinde ce vrem. Un nou mandat pentru Maia Sandu ar fi, cel mult, pentru 4 ani. Un mandat european pentru R. Moldova ar putea fi până se decide Unirea.
Zarurile au fost aruncate. Ce facem?
