Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   EDITORIAL VIDEO/ Prizonierii transnistreni și…

EDITORIAL VIDEO Prizonierii transnistreni și eliberarea energetică

Screenshot

A fost nevoie de 30 de ani ca să ajungem să discutăm împreună, pe ambele maluri ale râului Nistru, problemele comune: de siguranță energetică, plăți pentru gaze și corectitudine financiară. De fapt, nu anii ne-au adus mai aproape, ci modul în care Federația Rusă a creat crizele din regiune, după declanșarea războiului din Ucraina. Regiunea transnistreană nu mai are țeavă de gaze directă cu Federația Rusă, pentru că Ucraina nu mai vrea să aibă țevi rusești pe teritoriul său. Așa au apărut șansele de a revedea datele problemei și soluțiile. Desigur că au fost lansate noi narațiuni, că „Moldova a izolat Transnistria, a luat-o în prizonierat și omoară oamenii de frig”. Încercăm să descâlcim problema. 

Sunt oare transnistrenii prizonieri ai R. Moldova din cauza accesului limitat la gaze?

Uneori putem deveni prizonierii propriilor idei izolationiste, dar trebuie să comunici, să contractezi, să plătești și să accepți parteneriate, dacă vrei să nu fii izolat. 

Conductele de gaze către regiunea transnistreană nu pot ajunge de la Moscova, de la Dubai sau de oriunde din lume prin sateliți, pot ajunge în mod exclusiv de pe teritoriul Republicii Moldova. Tot ce intră și iese de pe teritoriul acestui stat este reglementat de autoritățile legale de la Chișinău, așa cum orice intră și iese de pe teritoriul Rusiei este reglementat de Kremlin sau orice intră și iese din Marea Britanie este reglementat de autoritățile britanice. Acest lucru trebuie acceptat de Tiraspol. Moldova acceptă și apreciază cooperarea cu singurele două state vecine ale sale – România și Ucraina, pentru tranzitul și afluxul de gaze, energie electrică, carburanți, mărfuri, pasageri, adică orice nu poate fi transmis prin satelit. Ci atât mai mult, regiunea transnistreană, care e doar o regiune, alături de alte regiuni, trebuie să comunice, să explice și să plătească.

Sunt oare transnistrenii victime ale dictaturii energetice moldovenești?

Potrivit datelor oficiale, locuitorii regiunii transnistrene sunt în proporție de 90% cetățeni cu acte în regulă ai R. Moldova. Mai mult decât atât, absolut toți cetățenii din zonă se află pe teritoriul oficial al R.Moldovei, or, timp de 3 decenii nimeni pe glob nu a recunoscut Transnistria ca stat separat, deci, acest stat există  doar în închipuirea unui grup de lideri autoproclamați. Orice cetățean cu acte în regulă poate să se adreseze autorităților de la Chișinău pentru orice tip de ajutor: de șomaj, medical, social, pentru educație, studii, servicii de documentare, de apărare, de sprijin. Autoritățile de la Chișinău au propus deja și au oferit ajutor energetic pentru toți cetățenii din regiune, inclusiv gaze, dar și materiale pentru a diminua impactul crizei energetice. 

Cunosc oare transnistrenii toate datele problemei ca să poată lua decizii corecte?

Analizând conținutul unor canale de Telegram întreținute de autoritățile autoproclamate de la Tiraspol, dar și al posturilor oficiale TV din regiune, vedem că cetățenilor li se oferă doar o parte de informație, desigur că cea care convine politicienilor de la Tiraspol și din Federația Rusă. Pentru o opinie versată, e nevoie ca oamenii să cunoască toate punctele de vedere. În sfârșit, după câteva zeci de ani, postul public Moldova 1 a fost inclus în grila TV din stânga Nistrului, dar oricum, nu e vizibil pentru toți. Totuși, cetățenii care au acces la internet, așa cum văd canalele de Telegram oficiale ale Tiraspolului, pot consulta și informațiile de pe alte pagini în limba rusă care prezintă perspectiva Chișinăului, a Bruxellesului, a Washingtonului asupra problemelor existente. Atât ZdG are pagină în limba rusă, cât și Zona de Securitate, Newsmaker, SP, Nokta, TV8 și multe altele. Diversitatea informațională ajută la cunoaștere. 

Ce urmează după câteva săptămâni de lipsă a carburanților și câteva zile de reconectare la țevile de gaze?

Urmează multă muncă și multe schimbări. Nu există nimic pe degeaba decât soarele pe cer și vântul de pe străzi. Dar captarea energiilor alternative tot costă. Ceea ce trebuie să accepte toți sunt costurile și plățile pe care trebuie să le facă fiecare. Iar la nivel de autorități, urmează aprofundarea dialogului –  Tiraspolul trebuie să comunice cu Chișinăul pentru folosirea rețelelor de gaze și de energie, iar Chișinăul –  cu Bucureștiul, Kievul și Bruxellesul, căci pe acolo trec țevile de gaz, liniile electrice dar și ajutoarele necesare. Repet, gaze prin satelit nu se transmit. Acum, depinde de fiecare cetățean cum își monitorizează contractele și plățile, cum își determină autoritățile să fie transparente în cheltuirea banilor publici și în asigurarea cetățenilor cu lumină, căldură, pensii, salarii, servicii, pace, securitate etc. 

Ce urmează după această iarnă?

Așa cum observăm, iernile devin tot mai calde. În iarna curentă am văzut doar câțiva fulgi în cruce, atât la Tiraspol, cât și la Chișinău sau la București. Planeta se încălzește an de an, iar asta înseamnă, într-un fel,  ierni mai ușoare, dar și veri mai grele, când vom avea nevoie de energie electrică ca să ne răcorim. Luna ianuarie a anului 2025 a fost cel mai cald ianuarie de când se colectează date despre temperatura mediului. Iar anul trecut, 2024, a fost primul an în istoria măsurărilor când temperatura medie a crescut cu 1,5 grade Celsius. Este o creștere îngrijorătoare, iar aceste fenomene îi afectează pe toți, nu doar pe locuitorii de pe un mal sau altul al râului Nistrul. Asta înseamnă că pe viitor trebuie să ne gândim mai puțin la gaze,  combustibili fosili și mai mult la soluții durabile: baterii solare, mori de vânt, de apă, energie geotermică. Este important să stabilim parteneriate cu țările care produc aceste tehnologii și au experiențe avansate. Suedia e lideră europeană cu circa 70% din energia utilizată provenită din surse regenerabile. Moldova atinge în zilele bune circa 25% din energia de consum din sursele ecologice – și asta pentru că a primit asistență internațională. Piața UE e cea care are experiență, utilaje și ajutoare pentru ca Moldova să devină independentă, rezilientă și sustenabilă din punct de vedere energetic. Toată Moldova, cu ambele maluri ale Nistrului. Nu ne împinge nimeni încolo cu forța, noi alegem și solicităm.