EDITORIAL Va ataca Rusia Moldova? Ce s-a întâmplat atunci când a mai atacat-o?
Federația Rusă are o istorie lungă de ingerințe și atacuri asupra Republicii Moldova, toate începând exact din momentul prăbușirii URSS cu 3 decenii în urmă. Acum, după invazia rusească din Ucraina, pericolul unui atac armat asupra Chișinăului e discutat tot mai des. Ce poate urma?
Republica Moldova nu are un hotar direct cu Rusia, singurele state vecine ale ei fiind România și Ucraina. Dar discuțiile despre pericolele rusești sunt foarte actuale și unele frici ale cetățenilor sunt pe deplin fundamentate. Pe de o parte, Republica Moldova este un stat sărac, împotmolit în multiple crize de ordin economic și financiar (anume din cauza corupției clasei politice pro-rusești care a dominat aici zeci de ani) și care nu are capacitate de apărare; pe de altă parte, Rusia contează foarte mult pe deținerea controlului asupra teritoriilor aflate la hotar cu NATO și UE, iar modelul rusesc de a deține controlul asupra unor teritorii este: divizează, separă, corupe, sărăcește și controlează.
Dacă analizăm mesajele oficiale venite de la Moscova în ultimii ani, dar și în ultimele luni sau săptămâni, ne dăm seama că situația se complică. Pagina web a președintelui rus, Vladimir Putin, arată o ruptură de comunicare cu omologii săi din Moldova încă din 2020. La 28 septembrie, în acel an, a avut loc o ultimă întâlnire cu un președinte moldovean – Igor Dodon pe atunci. Iar la 16 noiembrie 2020 președinția rusă a publicat o telegramă de felicitare pentru noua președintă, Maia Sandu: “Contez pe faptul că activitatea Dvs. în fruntea statului va contribui la dezvoltarea constructivă a relațiilor dintre statele noastre”, i-a telegrafiat Putin Maiei Sandu atunci. Și cu asta comunicarea lor oficială s-a cam terminat.
Au urmat însă zeci de săgeți de la diverși politicieni și oficiali ruși către Moldova, implicit în adresa noii președinte și a noilor guverne de la Chișinău. Recent, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a enunțat public că “pentru acest rol (al următorului stat atacat de Rusia, n.r.) este analizată Moldova”. Cauza ar fi că noua președintă a Republicii Moldova “se rupe spre NATO și are cetățenie românească”. Care norme ale diplomației globale permit să ataci un stat pentru cetățenia pe care o deține președintele acestuia? Cetățeana Sandu și-a redobândit cetățenia românească cu mult timp înainte de a deveni politiciană și președintă de stat. Remarcăm aici că Lavrov și membrii familiei sale dețin proprietăți în Marea Britanie, stat-membru al NATO. Practic, copiii elitelor politice rusești sunt cetățeni cu acte în regulă în statele NATO, dețin averi, locuri de muncă, trăiesc acolo și nu și-au pus problema să le atace din acest considerent.
Cât de posibil este un atac armat asupra Republicii Moldova în aceste condiții de nemulțumire tot mai vocală a Moscovei? După ce am văzut cu toții la începutul anului 2022 că autoritățile ucrainene nu credeau că Rusia va ataca întreaga Ucraină și, de fapt, asta s-a întâmplat, cetățenii unui stat mic și vulnerabil, aflat între NATO și Rusia, așa cum e Moldova, trebuie să se gândească în fiecare zi la această problemă.
Există indici care ar argumenta un posibil atac? Da. Prezența în regiunea transnistreană a Republicii Moldova a unei armate rusești, prezența în acea regiune a unui depozit de muniție enorm (Cobasna), prezența în regiune a unei categorii de populație vorbitoare de limbă rusă, educată pe parcursul a 30 de ani în spiritul ostilității față de tot ce e occidental și românesc – toate împreună constituie un risc, amplificat de mesajele venite de la Moscova și susținute la Tiraspol.
Totodată, Rusia a și făcut câteva teste pentru a vedea care e capacitatea de apărare sau gradul de neputință al Republicii Moldova. Mai multe rachete rusești au survolat neautorizat cerul moldovenesc în ultimele luni, scoțând la iveală pericolul imens și incapacitatea noastră profundă de apărare la acest moment. Autoritățile moldovene au solicitat de fiecare dată un răspuns clar de la diplomația rusă cu privire la aceste încălcări grave, ambasadorul Federației Ruse fiind convocat de fiecare dată la Ministerul de Externe al R. Moldova, dar răspunsurile primite nu au fost concludente, nici exhaustive. Aceste încălcări pur și simplu au continuat. Iar Moldova, în actualele condiții, nu are sisteme de apărare aeriană.
Și nu e prima dată când Rusia atacă Moldova. În 1992 Rusia a pornit un război armat, care s-a terminat cu separarea unei regiuni întregi și cu transnistrizarea Moldovei. Deși CEDO a stabilit, în cazul prizonierilor de război din Grupul Ilașcu, că Federația Rusă s-a implicat armat în acel război, Rusia nu și-a recunoscut vina și comunitatea internațională nu a avut nimic de făcut. Deși în 1994 Rusia și-a luat angajamentul oficial în fața comunității OSCE să își retragă armata și armamentul din regiunea transnistreană, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în următorii 30 de ani. Rusia nu și-a respectat vreodată cuvântul, partenerii și propriile promisiuni, dacă interesele sale expansioniste erau limitate de aceste acte.
Ce poate face un stat, al cărui spațiu aerian e violat de către Federația Rusă, al cărui teritoriu e ocupat de armata rusă sau al cărui președinte este insultat de autoritățile ruse? Un singur lucru – să caute sprijin de la state puternice și democrate. România și NATO sunt vecinii Republicii Moldova, care știu și pot să se apere pe sine și ar putea deveni un partener pentru siguranța Republicii Moldova. Acum avem o nouă dilemă: au oare România și NATO nevoie de Moldova și ar fi oare ele interesate să intre într-o confruntare directă cu Rusia pentru un stătuleț atât de insignifiant?
În aceste condiții, cetățenii moldoveni s-au pomenit din nou în fața unei probleme frontale – ce facem dacă se produc explozii? Începând cu februarie 2022 fiecare și-a făcut deja un plan. Familii, grupuri de profesioniști, organizații întregi, redacții, instituții – fiecare a căutat repere pentru cazul unor agresiuni militare împotriva Moldovei. E o certitudine pentru toți – primul pas e spre România. În Republica Moldova locuiesc sute de mii de români cu acte românești și alte sute de mii – etnici români, născuți din părinți români, care nu au reușit să își perfecteze actele. Va reuși România să le ofere refugiu tuturor?
Începând cu februarie 2022, toate statele europene, inclusiv România, s-au mobilizat exemplar pentru acomodarea refugiaților ucraineni, dar Republica Moldova a făcut diferența – dacă privim la numărul de refugiați per capita, pe la noi au trecut cei mai mulți. Și chiar dacă vorbim de cel mai sărac stat din regiune, niciun refugiat nu a dormit sub cerul liber, toți au primit câte un pat și o farfurie de mâncare.
La un an de la începutul acestui război, în februarie 2023, chiar dacă civilizația umană e mai avansată ca oricând, chiar dacă tehnologiile ne duc departe în spațiu și în timp, noi, în Republica Moldova, am învățat cel mai bine lecția despre cum să primim refugiați și, implicit, cum să ne refugiem în cazul unui pericol armat.
În februarie 2022 și redacția ZdG a discutat planul unei posibile evacuări. Întrebasem câteva redacții și ONG-uri din România dacă ne-ar putea ajuta să găsim cazare și un birou să adunăm redacția, în cazul evoluțiilor complicate. Toți ne-au răspuns cu bunăvoință atunci, când România era deja asaltată de valuri interminabile de refugiați ucraineni. Deci, anunțul meu pentru colegii de la Ziarul de Gardă a fost simplu: „Oricând vă simțiți în pericol, găsiți cea mai rapidă cale să ajungeți în România. Acolo avem câteva adrese unde vom putea primi ajutor”.
Dar să nu ne stresăm reciproc, nu toți cetățenii moldoveni se vor opri în România în cazul unui pericol. Pașaportul românesc este și un pașaport al cetățeanului UE și, practic, fiecare familie de aici are un frate, o soră, o mamă, o verișoară, un unchi, un prieten în Franța, Italia, Germania, Finlanda, Spania, oriunde în UE și în lume. La nevoie, frații și prietenii se vor susține, nu mai există dubii.
Totuși, nu toți vor pleca. Există un număr mare de oameni care vor rămâne acasă, în pofida oricărui război. Vor rămâne bătrânii, oamenii neputincioși, singuri, care știu că nu se pot baza decât pe propria putere de supraviețuire. Și va mai rămâne o categorie: oamenii care vor să construiască ceva acasă, oamenii care vor să apere tot ce au construit cu mult greu timp de 30 de ani – libertățile, drepturile identitare, democrația. Vor rămâne jurnaliști, activiști, medici, învățători, salvatori, dar și o parte a noii clase politice și a liderilor acesteia. În 1992 i-am avut pe membrii grupului Ilașcu și pe alte mii de oameni curajoși care au rezistat acelui război, din ei s-au născut alți oameni puternici care vor apăra Moldova.
Acești oameni știu ce au de făcut cel mai bine acasă, oricât de greu și de periculos ar fi. Așa au făcut ucrainenii și de asta au rezistat, chiar dacă pentru unii dintre ei drumul vieții s-a terminat, fiind împușcați la hotarul democrației pentru care au luptat. Gloria și curajul lor demolează vechea Rusie și edifică o nouă Ucraină. Și Republica Moldova a intrat de curând într-un îndelungat proces de reconstrucție și integrare europeană, doar asta o va apăra pe viitor, prin oamenii săi cei mai buni.
