Editorial Unul din 13. Cine-i?
În R. Moldova, doar Vladimir Voronin a reușit până acum să dețină consecutiv două mandate prezidențiale. Ce-i drept, în alte condiții, votat în Parlament. Vin alegerile… Încă o săptămână și intrăm în plină campanie electorală, o campanie care, implicând și referendumul pro-UE, va fi una crucială pentru perspectivele R. Moldova. Alegerile ne prind din nou la răscruce: parte din cohorta noastră politică e pusă pe integrarea R. Moldova în Vest (UE), în timp ce alta se bate cu capul de asfalt, gata să se arunce pe ambrazură, pentru reîntoarcerea R. Moldova în Estul post-sovietic (Eurasia). Dar, „trenul” spre UE a plecat. Cel puțin, a ieșit din gară. „Atenție la tren.”
Competiția electorală din 20 octombrie – așa după cum se manifestă „stânga” politică în teren, riscă să tulbure apele electorale înainte de lansarea scrutinului propriu-zis (20 septembrie). Soldățeii electorali ai lui Putin poartă după ei în campanie amenințările surdo-mute ale Kremlinului și sperie electoratul că R. Moldova riscă să repete soarta Ucrainei dacă nu renunță la integrarea europeană. Altfel zis, dacă nu va accepta revenirea la Rusia. Mariaj cu ștreangul la gât? Curios, cum ar proceda Putin sau Lavrov dacă Rusia ar fi deja de două luni în negocieri de aderare, iar pe 20 octombrie, concomitent cu alegerile prezidențiale, ar fi scoasă la referendum și aderarea Rusiei la Uniunea Europeană?
Poate că e cazul să mai tragă cu ochiul și la Tratatul politic de bază semnat între Moscova și Chișinău, să vadă ce spune Acordul despre „relațiile de prietenie” moldo-ruse? Dispune R. Moldova de o armată superioară Rusiei? Are R. Moldova trupe de ofensivă în teritoriul Rusiei așa cum le are Rusia la Nistru? Prezintă vreun risc pentru Rusia aderarea R. Moldova la UE? Dacă „da”, de ce Putin nu cere Transnistriei să pună „în cui” relațiile cu UE?
Vin alegerile. Ce facem, că zilele se răresc, iar electoratul rămâne departe încă de a avea claritate cu privire la ce are de făcut pe 20 octombrie – merge sau nu la vot și dacă „da”, cu cine și de ce? Nu de alta, dar mai e de lucru. „Dreapta” nu mai poate sta în apărare. Potrivit unui sondaj al Date Inteligente, deși circa 90% din respondenți au declarat că vor participa la vot (și asta-i bine), 36% dintre ei nu știu pe cine să voteze, iar alte 6% nu vor merge deloc la vot. Și asta-i mai puțin bine, pentru că, de obicei, la vot merg mai greu citadinii. Alogenii sunt mai mobili.
Prezidențialele, la propriu, încă nu au început, dar minciuna, gâlceava, șantajul, provocările au fost scoase în prima linie. Că e politică, nu? Săptămâna trecută (dar asta-i abia începutul la tot ce a promis stânga pro-rusă, trasă de sfori de haidăul de Șor), candidații opoziției pro-ruse din partea Blocului „Victoria” și partidului PACE s-au pus pe treabă. Aceștia au lansat pe ultima sută de metri mai multe acuzații la adresa Comisiei Electorale Centrale (CEC) că ar acționa la comanda politică a staffului electoral al Maiei Sandu pentru a-i elimina din cursă. CEC a dat comunicat că da, a refuzat înregistrarea candidaților Vasile Bolea, Avelin Tabarcea și Valentin Borodachi, dar nu la comandă politică (?!), ci pentru încălcarea procedurilor de înregistrare de către cei trei „apostoli” ai lui Șor și Cavcaliuc. Până la urmă, lucrurile au ajuns în instanța de judecată. Dar este, oricum, greu să poți admite că în condițiile unui scrutin monitorizat din scurt pe plan internațional, CEC și-ar fi permis să se joace în halul ăsta de-a alegerile cu eliminarea (?) din cursă a candidaților din batalionul electoral cu destinație specială „Victoria”, pus de Kremlin la dispoziția lui Șor. Unii experți în materie electorală nu exclud faptul că scandalul ar putea fi înscenat expres – pentru a provoca tulburări în masă, a perturba alegerile (și referendumul) și a înclina lucrurile spre o posibilă tentativă de lovitură de stat. Un nou scenariu 7 aprilie 2009, dar într-o formulă revăzută. În tot cazul, vom avea o toamnă fierbinte. Ne așteaptă un „cruciș de săbii” de care R. Moldova nu a avut parte în nici una din cele 13 campanii electorale parlamentare și prezidențiale de la 1990 încoace.
Pe 31 august s-a încheiat prima etapă a campaniei electorale. CEC a examinat toate cererile depuse de către candidați. În cursa electorală pentru funcția de președinte au fost admiși 13 candidați: 6 din partea partidelor politice: Igor Munteanu (Coaliția pentru Unitate și Bunăstare), Alexandr Stoianoglo (Partidul Socialiștilor), Maia Sandu (PAS), Renato Usatîi (Partidul Nostru), Vasile Tarlev (Partidul pentru Viitorul Moldovei), Ion Chicu (Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei); alți 6 din partea unor grupuri de cetățeni: Alexandru Arseni, Irina Vlah, Natalia Morari, Andrei Năstase, Victoria Furtună, Tudor Ulianovschi; un candidat din partea Blocului electoral „Împreună” – Octavian Țîcu. Mulți? Puțini? Suficienți? Dacă ținem cont că avem nevoie de doar 1 din 13, sunt prea mulți. Ca să terminăm alegerile din primul tur, de asemenea, sunt prea mulți. Sunt prea mulți și pentru liniștea și pacea din arena electorală. Sunt prea mulți și dacă ținem cont că toți sau aproape toți își vor face campanie pe contul Maiei Sandu și prea puțini care vor face o campanie serioasă pe cont propriu. Poate că mai meditează la rece cineva dintre candidați sau partide și se retrag onorabil din cursă până la scorul de sub 1%?
Vin alegerile. Plus referendumul. Ce facem? Mergem? Întrebarea întrebărilor, la care răspunsurile noastre pentru situații similare (de la 1990 încoace) au fost mereu aceleași: „da” – și când a trebuit să mergem la Marile Adunări Naționale, și la Podurile de Flori, și în luptele de la Nistru, și în Drumul Crucii Chișinău-București… Limba, Scrisul, Imnul, Stema, Tricolorul – nimic nu ni s-a dat ușor, dar ne-am urmat Destinul.
În 38 de zile ajungem la urnele de vot. Sunt zile care ne vor marca cu adevărat crucial, reieșind din încăierările ce urmează. 1 din 13 nu va fi ușor de ales pentru fiecare, dar despre asta mai vorbim. Pe 20 octombrie, să ne lăsăm de alte griji și să mergem la vot. Pregătiți de vot.
