EDITORIAL Unirea, ultimul sens
Recentele campanii electorale din România ne-au reunit în multe sensuri. Oamenii cu cetățenie română din R. Moldova au mers la vot destul de activ, formatorii de opinie și influencerii au promovat votul și alegerile corecte, unii politicieni de la Chișinău și de la București au făcut campanie împreună, alți politicieni basarabeni au și candidat pe listele electorale la parlamentarele din România. Nu a existat instituție media de aici să nu fi reflectat atât prezidențialele, cât și parlamentarele de peste Prut, cu toate provocările și succesele.
Dar a mai existat ceva care ne-a unit. Subterana de influență rusească, conducta ceea nevăzută care vine de la Moscova, trece pe sub Chișinău și își deschide supapele la București. Noi, aici, în R. Moldova, tot am fost surprinși în cadrul referendumului cât de activă și puternică a fost mașinăria rusească de intoxicare informațională și de descurajare a încrederii cetățenilor în democrația europeană. Dar, oricum, jurnaliștii au depus efort să informeze societatea prin investigații jurnalistice înainte de a fi prea târziu, înainte de finalizarea scrutinului. Și au existat multe voci care au spus că fără aceste investigații referendumul ar fi avut un rezultat mai prost.
În România, jurnaliștii au aflat un pic mai târziu despre uneltirile rusești pentru a influența procesele electorale. Am primit mesaje în care ni s-a spus că ar fi trebuit ZdG să treacă Prutul, să investigheze ce se întâmplă cu alegerile. Din fericire, România are câteva redacții independente foarte bune, unde jurnaliștii de investigație fac o muncă de mare calitate. Doar că înainte de a afla că la alegerile prezidențiale de la ei a învins un mare necunoscut, mulți dintre ei nu au crezut că într-o democrație europeană se poate întâmpla o ingerință de o asemenea gravitate.
Ceea ce a urmat a însemnat confirmarea unei uniri speciale între jurnaliștii de investigație din România și Republica Moldova. Colegi de la Snoop, de la G4Media, de la Euronews și de la multe alte redacții ne-au citat, ne-au solicitat implicarea, au făcut schimb de date și opinii. Această mică și rapidă unire a dat rezultate excelente: a fost expusă marea unire dintre penali, corupți, ferme de troli, boți, grupuri de influență rusească de pe ambele maluri ale Prutului.
În paralel, jurnaliștii de la redacțiile independente, ca și cele din România, se confruntă cu un val enorm de denigrare și invalidare publică. Ferme de troli pompează pe rețelele sociale narațiuni despre faptul că toți jurnaliștii ar fi aserviți, vânduți, cumpărați, părtinitori, iar atacurile sunt îndreptate în mod special asupra celor din redacțiile independente.
E un scenariu care a funcționat în Rusia. Acolo practic nu au mai rămas jurnaliști independenți: zeci de reporteri au ajuns în închisori, de unde nu mai pot ieși, alte sute au fugit în străinătate, iar celelalte mii s-au conformat agendei politice curente de a nu aborda deloc problemele democrației. Presa rusă rămasă scrie despre petreceri de lux și viața fericită în Rusia sau despre cât e de grea viața în Ucraina, Moldova, Georgia și desigur, cât e de putredă democrația în întreaga Europă.
Cel mai periculos e faptul că în Rusia nu mai există apărători ai jurnalismului independent, iar dacă un nou jurnalist în Rusia este arestat și torturat – nu-și mai amintește nimeni nici de el, cum nu mai rostește nimeni numele Annei Politkovskaia sau al Nataliei Estemirova, jurnaliste de investigație omorâte, și nici pe cel al Elenei Milașina, bătută crunt recent în timp ce era în exercițiul funcțiunii. Societatea rusească nu se mai poate mobiliza să își apere jurnaliștii care luptă împotriva corupției, iar fără sprijinul societății – ei sunt morți profesional sau vor fi omorâți fizic la prima dorință a lui Putin.
Acest scenariu se răspândește rapid prin aceeași conductă subterană cu supape la Chișinău și la București. Armate de troli la București denigrează jurnaliștii și apără agenții Moscovei. În R. Moldova vedem deja de câțiva ani o orchestră de conturi asociate pe Telegram, Tiktok, Facebook care atacă sistematic și metodic puținele redacții independente. Zilele trecute, primarul de Chișinău, Ivan Ceban, a ieșit într-o ședința cu un discurs imposibil, cu invective și expresii necenzurate, spunând că ar fi fost recent în raioane și ar fi văzut glod și case părăsite despre care jurnaliștii pe care el îi urăște nu ar fi relatat. Această ieșire părea învățată pe de rost, la rostirea numelor jurnaliștilor atacați primarul cobora ochii de parcă citea pe o foaie dosită, insista să le strige numele pe rând, coborând și ridicând ochii, de parcă ar fi avut o instrucțiune și era inadmisibil să îi scape cineva din listă. De ce a avut nevoie primarul unei capitale europene de această ieșire lipsită de inteligență?
Hotarele răului s-au disipat, fermele atacatorilor jurnalismului independent, democrației și valorilor europene, s-au unit mai strâns ca niciodată și acționează nestingherit de la Moscova la București, de la Kiev la Tbilisi, iar Chișinăul e în calea acestei mașinării nimicitoare. Jurnaliștii de la Chișinău și cei de la București pot face față mai bine acestor atacuri dacă lucrează împreună să le expună schemele, ordinele și plățile venite de la Moscova. Acesta a devenit un ultim sens al unirii – apărarea jurnalismului și a dreptului cetățenilor de a avea jurnalism independent.
