Editorial Un război neterminat de 79 de ani
De 9 mai, la Chișinău a fost ca și acum un an, zece sau treizeci. Lumea, după crez și spirit, s-a împărțit în două tabere, în „albi” și „roșii”. „Albii” au pledat în Piața Marii Adunări Naționale pentru pace în numele unității Europei, cei „roșii” – sub drapele improvizate de luptă și însemnați cu panglici bicolore „Sf. Gheorghe” – au mărșăluit militărește pe ulițele Chișinăului, intonând imnuri sovietice și aclamând „Victorie”, „Noi am biruit”.
Deși de la capitularea Germaniei lui Hitler și încheierea celui de-al doilea – recunoscut ca cel mai mare război mondial (care a omorât între 60 și 80 de milioane de oameni – majoritatea civili), au trecut 79 de ani, acest război creează, de la o zi la alta, tot mai mult impresia că încă nu s-a terminat. Cel puțin așa arată lucrurile după cum se prezintă ele în Ucraina, pe continent și în lume. Vechile obsesii imperiale, ambițiile și interesele terifiante pentru o împărțire și reîmpărțire a Europei și a lumii în noi sfere de influență nu s-au trecut. Nimeni nu poate spune azi clar și nici măcar cu aproximație (chiar dacă războiul din Ucraina ne-a învățat câte ceva) cât de departe ar putea ajunge Rusia și ce șanse are ea să reușească în planurile ei de desființare a Ucrainei (și nu doar). Amenințările rămân, incertitudinile cresc, situația devine, de la o zi la alta, tot mai greu de estimat.
In vizita sa fulger de marți la Kiev, Secretarul american de stat, Antony Blinken, ajuns în Ucraina într-un moment dificil, a dat asigurări că SUA vor continua să ajute Ucraina cu echipament și armament – ca să reziste. Joi, într-o vizită de două zile în China, a plecat și V. Putin. Kremlinul a anunțat că la Beijing vor fi semnate mai multe documente „privind parteneriatul bilateral strategic”. De fapt, Putin e plecat după arme…
Recent, Statul Major al forțelor armate ucrainene anunța că trupele ruse se regrupează într-un al treilea front spre Harkiv (al doilea ca mărime oraș din Ucraina), unde situația operațională se schimbă dinamic. Și dramatic. Forțele ruse continuă „să atace intens regiunea ucraineană Harkiv pe toată linia de frontieră cu Rusia…”, scrie Unian, citând BBC. „Această ofensivă urmărește cel mai probabil scopul de a dispersa trupele ucrainene aflate în prima linie a frontului și nu capturarea în sine a orașului Harkiv… Deschizând un nou front la nord de Harkiv, armata rusă încearcă să producă breșe în anumite zone pentru a străpunge defensiva ucraineană”, opinează The New York Times.
Lucrurile se complică. Faptul că marți, Antony Blinken, secretarul de stat al Statelor Unite, a ajuns într-o vizită neanunțată la Kiev cu un tren de noapte, vorbește de la sine că situația pe front este una extrem de dificilă. Potrivit comunicatelor comandamentului militar ucrainean, de la începutul lunii mai, trupele ruse s-au activizat pe toate liniile frontului și amenință pentru jumătatea a doua a lunii cu noi acțiuni ofensive în estul și nord-estul Ucrainei.
Așa și-a început Vladimir Putin intrarea în noul – cel de-al cincilea mandat la președinția Rusiei. Crede Putin că fără sânge nu se poate? Sau vrea să transforme Rusia într-un monstru global? Bombardează Ucraina, sperie Moldova, amenință România, ațâță NATO…
Marți, Putin și-a afișat echipa (guvernul și administrația). În funcțiile-cheie – aceeași „tuji” din vechea gardă: Alexandr Bortnikov – șef al FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei), Serghei Narîshkin – șef al SVR (Serviciul Extern de Securitate al Rusiei), Nikolai Patrușev, fost secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei – consilier prezidențial, Anton Vaino – șef al Administrației Prezidențiale, Mihail Mișustin – la șefia guvernului și la Externe, evident, Serghei Lavrov… Nu ne extindem, că lista-i mare, ca și Rusia. Faptul că Putin a ales să rămână înconjurat, în principal, de aceeași „elită politică” ce l-a înconjurat până acum, creează impresia că Putin nu își dorește niște schimbări serioase de situație, în special, la tema războiului din Ucraina. Deci, război și doar război? Posibil. Mai ales, dacă luăm în calcul „surpriza” lui Putin din cadrul remanierilor de guvern – înlocuirea la Apărare a lui Serghei Șoigu cu Andrei Belousov, un economist de formație din cercurile apropiate Kremlinului.
„Surpriză…”, au titrat imediat toate agențiile de știri. Pe vreme de război, Putin aduce la Apărare un civil, deși fără pregătire militară, dar considerat unul dintre cei mai performanți economiști din anturajul lui Putin, grație căruia Rusia a putut face față „războiului sancțiunilor” cu Occidentul. Șoigu este trecut secretar la Consiliul de Securitate și, paralel, este făcut responsabil de supravegherea activității complexului militar-industrial. Altfel zis, Șoigu nu a fost lăsat în afara „jocului”.
Substituirea lui cu Andrei Belousov, care în ultimii patru ani a condus blocul economic în guvernul de la Moscova, „e legată de nevoia de a întări armata rusă folosind inovații economice care să corespundă situației de pe câmpul de luptă”, a explicat pentru presă Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin. Aceste remanieri la Apărare „sugerează cu tărie că Putin face pași importanți în direcția mobilizării economiei rusești și a bazei industriale de apărare pentru a susține un război prelungit în Ucraina și, în cele din urmă, pentru a se pregăti de o viitoare confruntare cu NATO.” Este aprecierea Institutului pentru Studiul Războiului (ISW). Și încă o opinie la subiect. Tatiana Stanovaia, senior fellow la Centrul Carnegie Rusia Eurasia spune: „Obiectivul lui Putin este de a crește eficiența producției de arme și de a satisface în mod optim nevoile militare. În acest context, Belousov este o alegere logică”, susține Stanovaia. O alegere logică pentru cine? În favoarea unui război global? Seamănă a crimă premeditată, nu?
În vizita sa fulger de marți la Kiev, Secretarul american de stat, Antony Blinken, ajuns în Ucraina într-un moment dificil în care Rusia a deschis un al treilea front, a dat asigurări că SUA vor continua, așa cum au promis, să ajute Ucraina cu echipament și armament – ca să reziste. Joi, într-o vizită de două zile în China, a plecat și președintele Putin, la invitația omologului său chinez, Xi Jinping. Kremlinul a anunțat că părțile vor semna mai multe documente „privind parteneriatul bilateral strategic”. De fapt, Putin e plecat după arme. Războiul cere „de mâncare”. Poate e timpul să nu mai „hrănim” acest război, poate îl lăsăm să se epuizeze și să moară?
