Editorial Un „dar” ce contează
Alegeri ca niciodată. Nu-mi amintesc un alt scrutin electoral care să aibă un dozaj atât de mare de minciuni și speculații la metru pătrat. În Rusia asta s-ar chema tehnologie electorală, în cazul R. Moldova, într-un limbaj mai popular – bătaie de joc de alegători. În loc să fie cât mai bine informat, electoratul este tot mai dezinformat, derutat și dezechilibrat.
În mai puțin de trei săptămâni mergem la urne. Și ce dacă? Ce, nu am mai mers? Nu am mai votat? – ar sări cu gura cineva. Da, e adevărat, unii alegători sunt gata să voteze și azi, majoritatea însă, nici la anul. Prezidențialele 2024 sunt mai mult decât alegeri. Deși situația rămâne, în fond, degajată, fără tensiuni și tulburări, alegerile nu se vor trece fără probleme. Și nu pentru că Rusia ar avea planurile ei legate de R. Moldova (ea le-a avut și până acum), ci pentru că „dreapta” pro-europeană este mult mai vulnerabilă în fața „stângii” pro-ruse, care a împânzit cu falsuri întreg spațiul informațional.
Prezidențialele 2024 îmi amintesc de parlamentarele 1994, când agro-comuniștii au pus mâna pe parlament grație unui singur tertip electoral speculat la întâlnirile cu alegătorii: „Cine vrea unire cu România, să voteze Frontul Popular, cine nu – votează PDAM.” Eram la începuturile anilor ’90, unirea cu România rămânea încă o sperietoare și lumea a votat așa cum îi ceruse PDAM. În 4 ani, agrarienii au adus satele la sapă de lemn, la alegerile din 1998 lumea a dat cu pietre în ei, dar asta nu mai schimba nimic. Ceea ce fac acum Șor de la Moscova, Externele ruse (în persoana purtătoarei de cuvânt Zaharova) și partidele pro-ruse de la Chișinău, ridicând spumă pe val cu vânzarea pământurilor către străini e, de fapt, același „cântec de lebădă”. E propagandă. Oare nu se vede cine sunt, ce vor și încotro bate propaganda rusă? Rusia, cu bună știre, speculează cu toate aceste lucruri în speranța că ne-ar putea manipula și înstrăina de UE și de orice altă lume decât cea rusă. Chiar trebuie să ne lăsăm prostiți și mânați ca o cireadă împotriva UE pentru că așa-i convine Moscovei sau pentru că așa cred alde Voronin, Șor, Dodon, Vlah, Tauber, Chicu… și alte „voci” din marele cor antieuropean al Kremlinului?
Campania electorală își lua startul cu circa 20 de pretendenți la șefia statului. Mulți, ținând cont că avem nevoie de un singur președinte. După înregistrare, lista a coborât la 11. Tot mulți, dacă îi și cântărim, nu doar îi numărăm. Din 5 partide, „dreapta” s-a ales cu un loc pe listă (PAS cu Maia Sandu), tot „dreptei” i-a revenit unul din cinci locuri la independenți – Andrei Năstase și încă unul din partea Blocului electoral „Împreună” – Octavian Țîcu. În rest, e „stânga” (moderată, mai puțin moderată, dar „stânga”), care în declarații e pentru UE, dar în realitate, e împotriva referendumului.
Ce vrea Usatîi? Alegeri parlamentare anticipate, o nouă Constituție, trecerea R. Moldova la regim prezidențial de guvernare, cu un președinte autoritar, care să aibă mâinile dezlegate pentru orice decizii… Usatîi visează să facă ceea ce nu a reușit Voronin în 2003 – să semneze cu Putin memorandumul Kozak și să transforme R. Moldova, în cel puțin, un al doilea Belarus.
Trec cu vederea peste cele 11 motivații de a candida în alegeri. Curios. Oameni care nu au fost nici o zi în politică pretind lejer prima funcție în stat (Victoria Furtună, președintă de ONG) sau lume cu ani buni în politică și la guvernare care a făcut jocul fostelor oligarhii (și mai puțin mandatul), azi pretind că sunt cei mai buni în a guverna R. Moldova (ex-premierii Ion Chicu, Vasile Tarlev, ex-ministrul de Externe Tudor Ulianovschi). Cum își motivează deciziile de a candida alți pretendenți? Maia Sandu: „Îmi asum să fac tot ce ține de mine pentru a duce la capăt misiunea integrării europene…”. Andrei Năstase vrea „un alt model de președinte, o guvernare care să fie în slujba cetățeanului și nu invers”. Alexandr Stoianoglo se obligă să facă „dreptate pentru toți” (sloganul lui electoral). Întrebare: dar de ce nu ați făcut-o și până acum, dle candidat, că ați fost Procuror General? Octavian Țîcu: „Pentru noi prioritatea principală sunt patru angajamente politice: consolidarea forțelor pro-europene și unioniste, securizarea parcursului de integrare europeană a R. Moldova, oprirea revenirii forțelor putiniste în țara noastră și reforma justiției.” Natalia Morari se lansează în alegeri cu programul „Moldova Nouă”. Promite că va transforma R. Moldova „din temelii, radical, prin reforme care vor avea un efect imediat”. Cam tare spus, dar depinde ce presupune această „Moldovă Nouă” și cine stă în spatele acestui proiect și al Nataliei Morari, despre care lumea în continuare crede că s-ar afla în R. Moldova într-o misiune specială. Ca și Renato Usatîi, de altfel, de la Partidul Nostru, care de ani buni se tot împarte în trei: cu averi în Rusia, politică în R. Moldova și afaceri în Occident. În politică – din 2014. Câștigă în două rânduri șefia la primăria Bălți (2015 și 2019). Pierde parlamentarele anticipate din 2021 și se retrage în Rusia. Revine în 2023 și se înscrie în cursa prezidențială. Usatîi este candidatul cu cele mai mari și periculoase ambiții pentru această campanie electorală. Ce vrea Usatîi? Alegeri parlamentare anticipate, o nouă Constituție, trecerea R. Moldova la regim prezidențial de guvernare, cu un președinte autoritar, care să aibă mâinile dezlegate și drept de decizie în orice problemă. Altfel-zis, Usatîi se vrea un președinte cu puteri nelimitate, un dictator de tip nou pentru R. Moldova (o „Moldovă Nouă”?), cel mai probabil după modelul Putin. Noi am trecut printr-o experiență de republică prezidențială (1996-2000) și până azi nu putem scăpa, grație „mâinilor libere” ale lui P. Lucinschi, de armata rusă din Transnistria. Marea problemă e că Usatîi, orgolios cum e, o să vrea mai mult decat Lucinschi. El visează să facă ceea ce nu a reușit Voronin în 2003 – să semneze cu Putin memorandumul Kozak, să izoleze R. Moldova pe plan internațional, s-o transnistrizeze ori s-o aducă, cel puțin, la condiția unui al doilea Belarus. Există însă aici un „dar” ce contează și contează mult. Totul depinde de cum vom juca noi, alegătorii, pe 20 octombrie, partida electorală cu Usatîi. Dacă pierdem partida, pierdem și R. Moldova.
