Editorial Sate părăsite și mii de copii moldoveni născuți în țări străine
Ce poate fi mai dezolant într-o epocă debusolată, în care parcă suntem și parcă nu suntem, în care ni se cer mai multe compromisuri decât ni se fac, în care există mai multe incertitudini decât certitudini și în care parcă mai contăm și parcă nu prea. Ce e totuși mai dezolant: un vârstnic singuratic la o portiță mereu întredeschisă? O casă părăsită, cu ferestrele rupte de vânturi și prispele ciuruite de ploi? Ori un sat lepădat, în care demult nimeni nu a mai avut cui spune în glas „buna ziua”? Sau poate toate la un loc?
Lucrul cel mai trist și regretabil în toată povestea asta e că R. Moldova a ajuns să aibă parte de ele toate. „Picior de Plai…” – unde-i? „Gură de Rai…” – aceeași întrebare: unde-i? Sunt peste 30 de ani de când tot încercăm să rezistăm crizelor vremii (economice, politice, pandemice, ecologice, sociale, energetice…), care au scos lumea din case și au pus R. Moldova în fața uneia dintre cele mai devastatoare crize – cea demografică – și toate rămân pe vechi. Lumea a plecat și continuă să plece. Guvernele au promis locuri de muncă bine plătite și viață mai bună, dar au făcut atât cât au făcut. 20 de ani la rând, în 10 congrese consecutive la Chișinău, Diaspora i-a spus în voce puterii că vrea acasă, că s-a săturat de străinătate, că vrea să investească în Moldova. N-a fost auzită. Iar reprezentanții ei care au riscat și-au pierdut banii și au plecat pentru totdeauna din Moldova. Birocrația și corupția țin și azi Diaspora departe de casă. Exodul continuă.
În peste 30 de ani de după independență, populația R. Moldova, potrivit datelor oficiale, s-a înjumătățit, fiind estimată la 2,6 milioane de locuitori (din 4,6 milioane la începutul anilor ’90). Doar în 2023, din țară au plecat circa 83 de mii de oameni, practic, 230 în fiecare zi. A fost cel mai mare „lot” de emigranți, în majoritate familii tinere, ceea ce a însemnat un exod inclusiv al copiilor încă nenăscuți. Și procesul continuă. Conform statisticilor recente, anual, peste hotarele R. Moldova se nasc 16 mii de copii și mai puțin de 30 de mii – acasă. Practic, fiecare al treilea copil provenit din părinți moldoveni se naște în străinătate și este cetățean străin. Plus – pentru străinătate, minus – pentru situația demografică din Moldova.
Exodul a fost și rămâne factorul principal în destabilizarea situației demografice, dar nu singurul, exodul fiind mai degrabă un produs: al sărăciei, corupției, injustiției, războiului, speranței reduse de viață, lipsei reformelor și incapacității guvernelor de a gestiona crizele, inclusiv pe cea demografică, care deja recidivează: alungă lumea din Moldova, distruge case, omoară sate. Și acest lucru nu deranjează la „vârf” pe nimeni. Își aduce cineva aminte să se fi convocat parlamentul sau guvernul și să fi abordat problema crizei demografice la noi? Și așa rămâne pe mai departe: proces necontrolat. Academia de Științe trebuie să preia inițiativa asupra problemei. Ea nu mai poate fi lăsată la discreția partidelor politice, care sunt preocupate de ea doar din considerente exclusiv electorale. Potrivit experților în domeniu, dacă în următorii cinci ani lucrurile rămân pe vechi, R. Moldova se poate pomeni în fața unei catastrofe demografice: depopularea masivă a mai multor zone geografice a R. Moldova. Întețirea exodului ar putea perturba domenii întregi de activitate (deja perturbate la peste 50%). E vorba de învățământ (în care avem deja un minus de 7000 de cadre pedagogice), sănătate publică (un deficit de 3000 de unități de personal), economie, agricultură, construcții, transport etc. Vor dispărea de pe harta R. Moldova sate întregi – proces și așa aflat în derulare.
Datele neoficiale arată că din cele 914 sate câte figurează în R. Moldova, în 98 au rămas să trăiască mai puțin de 100 de oameni. Alte zeci de sate, situate la o distanță mai mare de centrele raionale, sunt total părăsite, dominate de uitare si chinuite de singurătate. Sunt date oficiale, statistici care dor. Și nimeni nu are nicio treabă cu ele. Toți tac ori dau din umeri și zic că nu pot face nimic. Până la urmă, e o crimă și asta. Cine-și va asuma-o? Și când, că timpul nu stă pe loc. Vârstnicii, acolo pe unde au mai rămas, se tânguie că dacă satele astea ar fi avut copii, ar fi avut și viață. Dar cine să nască copii, dacă vârstnicii mor, iar tinerii pleacă. Statisticile arată că 40% dintre cei plecați sunt de vârstă reproductivă.
Perspectiva demografică a R. Moldova este una de îmbătrânire. Din persoanele de vârsta a treia doar 10% sunt plecate în străinătate, 90% sunt rămase în R. Moldova. Fiecare a patra persoană este trecută de 60 de ani. Potrivit experților în domeniu, aceste date semnalează o problemă demografică acută pentru R. Moldova. Întrebarea întrebărilor care preocupă acum în special lumea demografică este cum ar putea recupera R. Moldova miile de copii născuți peste hotare. Nu e cazul să mă dau cu părerea. Avem parlament, avem guvern. O sugestie, poate: să li se asigure acestor copii a doua cetățenie, cea a R. Moldova, cu toate drepturile ce rezultă din asta, pornind chiar de la scutece. Măcar atât, dacă ați lăsat lucrurile să degradeze până într-atât. Iar pentru niște decizii mai serioase (inclusiv ca „șefimea” să se poată sensibiliza asupra problemei demografice, ca niste oameni de stat), Parlamentul și Guvernul ar fi bine să se convoace într-o ședință comună în unul din satele părăsite. Poate vor înțelege măcar ei, dacă cei de până la ei nu au fost capabili să înțeleagă pe cât e de serioasă problema.
