Editorial Poți promite orice când știi că nu vei deveni președinte

Din cei 11, doar unul/una va ajunge în fruntea statului, dacă alegerile vor fi validate. Întrebarea care nu-mi dă pace în aceste zile e de ce candidații fără șanse acceptă să afle luni dimineața, 21 octombrie, că au acumulat +-1% din voturi? Ce i-a determinat să intre în această competiție absolut nefavorabilă imaginii lor de oameni politici, dacă ei pretind a se numi ca atare?

Și care e miza lor, cum își construiesc campania, ca să adune cel puțin câteva mii de voturi pentru a îndreptăți cumva implicarea lor în electorală?

Cea mai fermă cale pe care o parcurg în aceste zile e cea prin care promovează zeci de promisiuni electorale, total nefondate, lipsite de perspectivă și de sens. 

E atât de simplu să promiți, știind că niciodată nu va trebui să-ți realizezi/respecți promisiunile? Extrem de simplu, dat fiind faptul că după 21 octombrie, cei care vor eșua se vor retrage din spațiul public, mulți dintre ei rămânând total nevăzuți, așa cum au fost invizibili și până la campania actuală. Bunăoară, până la scrutin, cine mai auzise ceva despre viața politică a lui Vasile Tarlev? Puțini auziseră, dar iată că a apărut. 

Un element distinctiv al acestei campanii este că oamenii înscriși în ea nu delimitează promisiunile pe care le fac astăzi de atribuțiile oficiale ale șefului statului. Potrivit legii, principalele atribuții ale acestuia sunt convocarea și dizolvarea Parlamentului, dreptul la inițiativă legislativă, promulgarea legilor, desemnarea prim-ministrului. Șeful statului are atribuții și în domeniul politicii externe și al apărării, fiind Comandant Suprem al Forțelor Armate. Alte competențe sunt conferirea  decorațiilor și titlurilor de onoare, acordarea gradelor militare supreme, acordarea azilului politic, numirea în funcții publice, în condițiile legii, grațierea deținuților, convocarea referendumurilor, acordarea gradelor diplomatice și conferirea gradelor angajaților din procuratură sau din judecătorii. 

Să răsfoim în continuare promisiunile candidaților la șefia statului în contextul acestor atribuții.

Candidata PAS, Maia Sandu, vorbește despre menținerea păcii și despre aderarea la UE, în cadrul căreia securitatea statului ar fi mai sigură. Candidata mai promite continuarea programului „Satul European”, în care s-au investit deja foarte mulți bani.

Candidatul independent, Tudor Ulianovschi, promite să dezvolte infrastructura modernă pentru școli și grădinițe. Printre proiectele sale descoperim majorarea salariilor cadrelor didactice și academice, dar și elaborarea unei noi programe educaționale, care ar determina copiii să accepte un stil de viață mai sănătos. Tot Ulianovschi promite să identifice noi piețe de desfacere pentru produsele moldovenești.

Natalia Morari spune că va „asocia salariul președintelui, al membrilor Guvernului și ai Parlamentului cu salariul mediu al profesorilor, medicilor și cu pensia medie” și că va restitui ceea ce s-a furat de la pensionari.

Candidatul Blocului „Împreună”, Octavian Țîcu, își va axa activitatea pe creșterea demografică, considerând acest aspect drept principalul proiect de țară. 

Renato Usatîi optează pentru susținerea agricultorilor, a mediului de afaceri, pentru crearea unui sistem de administrare a statului, pentru crearea unui fond prezidențial de urgență care ar interveni în soluționarea problemelor, dar și pentru realizarea planului național de industrializare a Moldovei.

Alt candidat, Ion Chicu, este îngrijorat de migrația cetățenilor și își propune stoparea plecării oamenilor și ameliorarea situației demografice, pe lângă dezvoltarea economiei și sprijinirea educației.

Independentul Andrei Năstase promite că va lupta cu toată forța împotriva sărăciei și a corupției.

Ex-premierul Vasile Tarlev „jură” că va promova dezvoltarea și modernizarea economiei, va susține familiile și va încuraja natalitatea, va dezvolta medicina și asistența socială și va restabili mai multe universități.

Irina Vlah spune că va cere investigarea tuturor creditelor luate în ultimii ani de autorități. „Toți cei care au luat decizii în detrimentul intereselor statului vor fi trași la răspundere”, promite Vlah.

Conturi individuale de pensii, care ar funcționa ca depozitele bancare, sunt principala promisiune a Victoriei Furtună, candidata înregistrată drept independentă, dar care, potrivit unor constatări făcute de mass-media, ar fi miza lui Ilan Șor, formațiunile căruia nu au fost admise în cursă. „Imaginați-vă după 20, 30, 40 de ani, ce sume de bani putem să ridicăm”, le spune ea alegătorilor. Și asta nu e tot. Candidata va lansa și un program de industrializare a țării, pe care îl va numi în cinstea sa – „Furtună”.

Alexandr Stoianoglo promite să facă pace prin dialog cu regiunea transnistreană, respectând neutralitatea R. Moldova.

Foarte puține promisiuni făcute astăzi de candidați pot fi raportate la atribuțiile oficiale ale șefului statului. În special cei fără de șanse promit marea și sarea, știind că nu vor trebui să-și respecte vreodată promisiunile. Și pentru că oamenii sunt obișnuiți să voteze inclusiv promisiuni goale, campania electorală continuă. Atât timp cât nimeni nu-i poate obliga pe politicieni să-și asume doar ce pot realiza, ei vor fi tot mai nestăpâniți în a promite verzi și uscate.

P.S. Cum își vor explica perdanții eșecurile? Vor spune că le-a fost acordat prea puțin timp pentru campanie, că nu au avut acces suficient la sursele media sau vor recunoaște că nu s-au implicat în scrutin ca să învingă, ci au făcut-o pentru a-i obișnui pe alegători cu ținutele și chipurile lor din perspectiva participării la alegerile parlamentare de la toamnă?