Editorial Pe urmele celor Blajini
Sărbătorile care încă nu au început nu se termină de Paște. Urmează Blajinii, zilele în care sufletele celor vii se încarcă de amintiri, gânduri și regrete cu privire la cei plecați. Și în acest an, în ajun de Paștele Blajinilor, se aud vocile supărate ale celor care au revenit acasă din lume și care, trecând să facă ordine pe la cimitire, găsesc cu dificultate mormintele celor apropiați sau, alteori, nu le găsesc deloc.
Așa e la cel mai mare cimitir din Europa – Cimitirul „Sfântul Lazăr” de pe strada Doina, în care sunt înhumați circa 400 de mii de oameni, mormintele fiind împărțite în circa 300 de cartiere. Așa e și la Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău, unde, din 1811, când au avut loc primele înmormântări, până în prezent, și-au găsit locul de veci mii de personalități importante din viața politică, socială sau culturală.
Despre acest cimitir se spune că ar fi un adevărat muzeu în aer liber, dar puțini vor fi cei care, intrând aici, în acest așa-zis muzeu, vor identifica fără dificultate mormintele vechi ale lui Alexei Mateevici sau Carol Schmidt, primar al Chișinăului în perioada 1877-1903, mormântul marelui sculptor Alexandru Plămădeală sau al celebrului medic Toma Ciorbă. Mulți se vor rătăci printre morminte, căutând locurile de veci ale lui Anton Crihan, Leonida Lari sau Maria Bieșu. Alții se vor întreba, fără a putea răspunde, unde-i mormântul principesei Dadiani sau al distinsului om de cultură Ion Ungureanu. Rătăcirile și neștirea se întâmplă, pentru că, de obicei, timpul șterge urmele, cărările sau chiar drumurile, iar indicatoarele de altădată sunt și ele spălate de ani. La Chișinău, dacă pornești pe urmele celor Blajini, riști să te rătăcești, descoperind morminte părăginite, demult uitate. Cu cât mai extinse și mai vechi sunt cimitirele, cu cât mai mulți sunt defuncții, cu atât mai greu regăsești mormintele celor decedați altădată.
Deși în mai multe zone ale lumii este aplicată metoda digitalizării cimitirelor, în R. Moldova, această soluție pentru depozitarea și păstrarea arhivelor celor decedați care și-au găsit odihna în cimitire e departe de a fi implementată.
Cimitirul din orașul Reghin este primul loc funebru digitalizat din România. Proiectul a fost realizat cu sprijinul Bisericii ortodoxe „Sfânta Treime” din localitate, dar și cu suportul autorităților locale. Pentru ca digitalizarea datelor cu privire la morminte și la persoanele înhumate să fie cât mai eficientă, a fost nevoie de restaurarea cavourilor, a criptelor și a mormintelor. Astăzi, oricine are acces la poze, hărți, date istorice despre marile personalități istorice din România înmormântate în acest cimitir.
În Lituania, țară în care procesul digitalizării cimitirelor este foarte avansat, de implementarea proiectului s-a ocupat compania „Cemety”, întreprindere implicată în digitalizarea și gestiunea datelor despre morminte și despre decedați. Echipa Cemety susține că succesul implementării acestui proiect se datorează inclusiv implicării specialiștilor instituțiilor municipale. Tot ei afirmă că digitalizarea cimitirelor din Lituania face mai eficientă activitatea personalului responsabil de întreținerea cimitirelor, dar și scutește de probleme rudele și apropiații celor răposați care ajung să viziteze mormintele celor dragi.
La Chișinău, din lista celor 11 cimitire municipale, doar Cimitirul romano-catolic a fost parțial digitalizat și asta cu suportul specialiștilor din Polonia. După ce decenii la rând acest cimitir a fost vandalizat, multe morminte fiind distruse pentru totdeauna, din 2015, mormintele și pietrele funerare ale răposaților sunt restabilite de către restauratori din Polonia în cadrul programului „Protecția patrimoniului cultural în străinătate” al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național al Poloniei.
Digitalizarea acestui vechi cimitir a început încă după ce la 4 martie 1977, o parte din cimitir a fost distrusă în urma cutremurului puternic care a afectat inclusiv Chișinăul. După seism, pentru a nu pierde mormintele rămase, organizația „Liga femeilor poloneze din Moldova” a stocat toată informația într-un cimitir virtual, care poate fi accesat de oricine dintre cei care își caută originile.
Deci, și în R. Moldova există o experiență, fie și modestă, privind procesul digitalizării cimitirelor. Dacă ar exista instituții sau persoane care intenționează să se preocupe de digitalizarea cimitirelor, această experiență, dar și cele din afară, ar putea fi preluate pentru a simplifica și a facilita calea parcursă de cei vii pe urmele celor Blajini.
